1,319 matches
-
economul mănăstirii inițiază măsuri și efectuează modificări în administrarea ospiciului "peste capul doctorului" în a cărui sarcină cade "direcția acestui așezământ". Rezoluția Epitropiei precizează că Fleișer este îndreptățit în plângerea sa și că el, doar, are calitatea de director al ospiciului. În același an, intervin și alte complicații între părți, în legătură cu desființarea unei băi etc. Calitatea asistenței alienaților lasă atât de mult de dorit încât, în 1858, Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
același an, intervin și alte complicații între părți, în legătură cu desființarea unei băi etc. Calitatea asistenței alienaților lasă atât de mult de dorit încât, în 1858, Ludovic Steege, într-o cerere adresată domnitorului, menționează starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insistă asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
starea deplorabilă și lipsa de igienă a ospiciilor de la Neamț și Golia și insistă asupra necesității de a se construi imobile noi, după un plan care-i aparținea. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al fizicului districtului Neamț, dr. Fleișer comunică o situație privind personalul medical al "ospiciului și spitalului din Târgul Neamț care se compunea din doctor primar și doctor secundar, locul de primar ocupă iscălitul (Dr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
imobile noi, după un plan care-i aparținea. Propunerea lui Steege nu a fost realizată. În același an, 1858, personalul ospiciului a devenit mai numeros. Ca răspuns al fizicului districtului Neamț, dr. Fleișer comunică o situație privind personalul medical al "ospiciului și spitalului din Târgul Neamț care se compunea din doctor primar și doctor secundar, locul de primar ocupă iscălitul (Dr. Fleișer, n.n.), iar locul de secundar ocupă Dumnealui Muller cu diploma de doctor de medicină și chirurgie de la Wurzburg, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care era atunci medic primar la Spitalul de îmbolnăviți de minte de la mănăstirea Golia, din 1859, și pentru Emanuel Lozinschi. A fost numit doctorul Lozinschi. Până în prezent avem prea puține date referitoare la bolnavii îngrijiți în prima perioadă din istoria ospiciului, adică până în 1863. Ar fi, desigur, foarte interesant să cunoaștem în special tratamentul aplicat. Biblioteca mănăstirii Neamțu nu atestă existența unor cărți sau manuscrise cu însemnări privind îngrijirea bolnavilor alienați. Suntem siliți să recurgem la simple supoziții, neavând, până în 1851
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de după 1850, putem afla de existența a 8 epileptici, 16 "stupizi", 5 alcoolici, restul, boli "diverse". În sinteza sa, etapa cuprinsă între 1779 și 1863 a însemnat trecerea de la faza de bolniță, fără profil prea bine determinat, la aceea de ospiciu pentru alienați. Abia în ultimul deceniu al acestei prime etape de existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863, când instituția a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
restul, boli "diverse". În sinteza sa, etapa cuprinsă între 1779 și 1863 a însemnat trecerea de la faza de bolniță, fără profil prea bine determinat, la aceea de ospiciu pentru alienați. Abia în ultimul deceniu al acestei prime etape de existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863, când instituția a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a durat vreo patru decenii până în 1904, când ospiciul a fost desființat. Ospiciul pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
acestei prime etape de existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863, când instituția a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a durat vreo patru decenii până în 1904, când ospiciul a fost desființat. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă și se apropie, funcțional, de o instituție de profil de spital psihiatric. Cu timpul, prin unii din reprezentanții săi cei mai de seamă, se va înscrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
existență, ospiciul s-a bucurat de o asistență medicală, de practică generală. Cea de a doua etapă începe din 1863, când instituția a trecut sub conducerea Direcției "sanitare", a durat vreo patru decenii până în 1904, când ospiciul a fost desființat. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă și se apropie, funcțional, de o instituție de profil de spital psihiatric. Cu timpul, prin unii din reprezentanții săi cei mai de seamă, se va înscrie în acțiunea de promovare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de profil de spital psihiatric. Cu timpul, prin unii din reprezentanții săi cei mai de seamă, se va înscrie în acțiunea de promovare a psihiatriei științifice românești. În această a doua etapă a instituției, condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
condițiile de funcționare au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
au fost superioare. Ospiciul funcționa acum în clădirile zidite la 1843, clădiri care adăpostiseră tipografia mănăstirii până în 1857. Tipografia restrângându-se în aripa sudică a imobilului, iar seminarul în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în aripa nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
nordică, a rămas mai mult spațiu pentru ospiciu. În 1866, ospiciul a fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm medicii primari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fost pus sub administrația directă a Epitropiei Sf. Spiridon, care a continuat să utilizeze pe medicul primar atât la Spitalul din Tg. Neamț cât și la ospiciu, la ospiciu existând, totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm medicii primari ai ospiciului, doctorii B. Radu (1866 și 1870), M. Popescu (1870-1884), P.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
totuși, în permanență, un medic secundar. Medicul secundar și intendentul ospiciului locuiau în incinta mănăstirii. Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm medicii primari ai ospiciului, doctorii B. Radu (1866 și 1870), M. Popescu (1870-1884), P. Zosin (1903). ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT Legate de această perioadă, în care se prefigurează psihiatria științifică, sunt o serie de informații inedite la care ne referim în cele ce urmează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Un șir de ani activitatea a fost dusă, totuși, încă în condiții grele, rudimentare. Printre medicii mai importanți în această perioadă cităm medicii primari ai ospiciului, doctorii B. Radu (1866 și 1870), M. Popescu (1870-1884), P. Zosin (1903). ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT Legate de această perioadă, în care se prefigurează psihiatria științifică, sunt o serie de informații inedite la care ne referim în cele ce urmează, informații desprinse din rapoartele și reviziile efectuate la Ospiciu între 1870 și 1900 (1556 pagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
1870-1884), P. Zosin (1903). ORGOEȘTI, UN OSPICIU NECUNOSCUT Legate de această perioadă, în care se prefigurează psihiatria științifică, sunt o serie de informații inedite la care ne referim în cele ce urmează, informații desprinse din rapoartele și reviziile efectuate la Ospiciu între 1870 și 1900 (1556 pagini), dosarele relative la mișcarea bolnavilor, care oferă unele aspecte interesante din istoria patologiei psihice (636 pagini), care menționează anterior, și colateral, alte câteva date diverse pe care le vom menționa la locul potrivit. Ospiciul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Ospiciu între 1870 și 1900 (1556 pagini), dosarele relative la mișcarea bolnavilor, care oferă unele aspecte interesante din istoria patologiei psihice (636 pagini), care menționează anterior, și colateral, alte câteva date diverse pe care le vom menționa la locul potrivit. Ospiciul Neamț funcționa în ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea cu un număr care se cifra în jurul a 80 de "crivaturi", internând tot timpul numai bărbați. Trecerea instituției sub conducerea Epitropiei a schimbat condițiile. În 1867, bugetul Epitropiei era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
internări abuzive, iar articolul 13 prevedea că la vindecarea unui pacient, acesta va primi un bilet de ieșire, fără a se specifica ce boală anume a avut (probabil o interpretare a principiului secretului profesional, inutilă însă deoarece biletul cuprindea însemnele ospiciului). Pentru a schimba oarecum profilul bolnavilor internați, în același an, Epitropia a tratat cu Direcția Penitenciarelor transferul bolnavilor cronici de la mănăstirea Neamțu la ospiciul Orgoești, care era sub conducerea acesteia. Cu aprobarea Ministerului de Interne (6 iunie 1867), sunt trimiși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
anume a avut (probabil o interpretare a principiului secretului profesional, inutilă însă deoarece biletul cuprindea însemnele ospiciului). Pentru a schimba oarecum profilul bolnavilor internați, în același an, Epitropia a tratat cu Direcția Penitenciarelor transferul bolnavilor cronici de la mănăstirea Neamțu la ospiciul Orgoești, care era sub conducerea acesteia. Cu aprobarea Ministerului de Interne (6 iunie 1867), sunt trimiși la Orgoești, 30 de bolnavi incurabili. Mai târziu, se vor refuza, în principiu, epilepticii, care vor fi îndrumați ca bolnavi cronici, tot la Orgoești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
iunie 1867), sunt trimiși la Orgoești, 30 de bolnavi incurabili. Mai târziu, se vor refuza, în principiu, epilepticii, care vor fi îndrumați ca bolnavi cronici, tot la Orgoești. Aceste date sunt extrem de importante, deoarece întregesc cunoștințele noastre foarte sumare despre ospiciul atât de puțin cunoscut de la Orgoești. Epitropia a dorit să înființeze la Neamț o "secțiune pentru femeile alienate". Aceasta era cerută în special de prefectul județului Neamț, care intervenise direct la Ministerul de Interne. Sesizată de Minister, Epitropia a dispus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Neamț o "secțiune pentru femeile alienate". Aceasta era cerută în special de prefectul județului Neamț, care intervenise direct la Ministerul de Interne. Sesizată de Minister, Epitropia a dispus ca 20 de paturi de la Neamț să fie afectate femeilor, dar administrația ospiciului se opune (I7.VIII.1868), motivând imposibilitatea executării dispozițiilor. Motivarea nu este lipsită de semnificații. Ea se sprijină pe cinci puncte care, în ansamblu, subliniază teama de amestec a bolnavilor de ambe sexe. Aceste puncte se referă la: 1) necesitatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
executării dispozițiilor. Motivarea nu este lipsită de semnificații. Ea se sprijină pe cinci puncte care, în ansamblu, subliniază teama de amestec a bolnavilor de ambe sexe. Aceste puncte se referă la: 1) necesitatea de a schimba structura imobilului ("camerele din Ospiciu să se schimbe în diviziunea lor"); 2) ograda "să se împartă în două spre a avea și ele loc de mișcare"; 3) să li se facă un paraclis "unde să poată a-și face și ele la timp datoriile religioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
3) să li se facă un paraclis "unde să poată a-și face și ele la timp datoriile religioase, căci paraclisul actual nu poate servi deodată pentru bărbați și pentru femei, căci atunci s-ar putea întâmpla scandale"; 4) că ospiciul, aflându-se într-un chinoniu de bărbați, în care nu este permisă statornicirea femeilor; ar urma că pe lângă alienate să se angajeze și niște gardience, care, cu timpul petrecut în ospiciu, ar comite niscavai scandale neiertate în mănăstire; 5) că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]