1,153 matches
-
observat că la el „evoluția” e discretă, greu sesizabilă, rezidând mai degrabă în fine modulații de ton ori în focalizarea „tematică” variabilă, decât în prefaceri radicale de viziune și manieră. Câte un „personaj” - cum ar fi „detectivul Arthur” și Julien Ospitalierul (preluat din Trois contes de Flaubert), parțiale alter ego-uri ale eului liric, dar și, cu „partituri” mai mici, Reparata și Pirata - e reluat în mai multe volume. Printre piesele versificate, B. strecoară uneori și mici narațiuni fanteziste, așa-zis în
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
de atracție senzuală polarizează mai toate elementele realului în funcție de un centru libidinal, în jurul căruia ele plutesc cu grație, cu un aer de necurmat vis, precum într-un balet feeric. GHEORGHE GRIGURCU SCRIERI: Versuri, București, 1970; Detectivul Arthur, București, 1970; Julien Ospitalierul, București, 1974; Cântece naive, București, 1976; Adio, Robinson Crusoe, București, 1978; Dulapul îndrăgostit, postfață Alex. Ștefănescu, București, 1980; Ruina unui samovar, București, 1983; Erotice, București, 1997; Dintr-o scorbură de morcov, cu ilustrații de Răzvan Luscov, București, 1998; Fluturii din
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
Mihaela Șchiopu, Iași, 2003; Poeme alese. 1959-1998, Brașov, 2003; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leonid Dimov, Pledoarie pentru un nou poet, VR, 1969, 12; Leonid Dimov, Un cavaler rătăcitor, ARG, 1970, 8; Nicolae Manolescu, „Mă numesc Julien Ospitalierul...”, RL, 1974, 11; Lucian Raicu, Poezia unui bucolic, RL, 1974, 20; Mihail Petroveanu, „Detectivul Arthur” de Emil Brumaru, VR, 1971, 7; Raicu, Critica, 337-344; Al. Andriescu, „Cântece naive”, CRC, 1977, 7; Valeriu Cristea, „Spre o delicatețe infinită”, RL, 1977, 13
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
ce miroase în jur? Gardurile sunt înalte, mijlocii sau lipsesc? Au bănci la poartă sau nu? Forma și înălțimea gardurilor sau banca de la stănoagă pot spune ceva despre modul de viață al țăranilor, despre mentalitatea lor (sunt suspicioși, egoiști, deschiși, ospitalieri, curioși, vorbăreți etc.)? Evitați pasajele descriptive lungi. Elementele de culoare trebuie dozate abil și fără exces. Contează locul unde plasați aceste elemente, dar, mai ales, relevanța lor. Folosiți descriptivul într-un paragraf distinct de început. În rest, reveniți la descriptiv
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
frunte. Fața lui multilată avea un aer copilăros atunci când dormea. — Păi, de-acum l-aș putea trezi, domnu’ Adams. Dacă nu vă supărați, acum ar fi bine, cum să vă zic, s-o ștergeți. Nu-mi place să nu fiu ospitalier, dar s-ar putea să se enerveze dacă vă vede. Mi-e silă să-l lovesc, dar e singurul lucru pe care-l poți face atunci când Îl apucă. Trebuie, cum să zic, să-l feresc cumva de alți oameni. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
două variante din care trebue să alegeți. Ori schimbați trenul călătorind În continuare până la poalele munților Macedoniei ori, evident, ceva mai simplu, veți aborda un autobuz care te va depune În mijlocul naturii la cota 1450, unde veți găsi suficient de ospitaliere cabane Încercând să nu vă mai gândiți la nimeni și la nimic! Eventual v-ași putea recomanda una...!” Tony Pavone privea la maior prostit!! Efectiv, rămase fără grai, mut de uimire. În mod sigur, maiorul Își bătea joc de el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chimică...!!” „Aha, ripostă contrariat Gică Popescude aceea vinul negru a dispărut din prăvălii, iar În compesație se pune la dispoziție acel vin de proastă calitate care În mod sigur produsul strugurilor e Înmulțit cu apă pentru a ajunge la toată lumea!!” Ospitaliera gazdă mai destupă o sticlă de vin negru, privind insistent la Tony Pavone care proporțional cu paharele golite se străduia s’o hipnotizeze formulând În imaginația sa, cuvinte potrivite pentru a-i oferi o Întâlnire. Directoarea Tatiana socoti necesar să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frumos, un vis ce niciodată nu și’ar fi putut Închipui existența lui. Pentru Început, locuiau la o veche cunoștință - familie de români - pe care Îi cunoscuseră cu timp În urmă cu prilejul unei vizite turistice În București. Suficient de ospitalieri, această familie, le expuse pe larg cum decurg treburile În Germania Federală, iar dacă ai bani,Întradevăr poți cumpăra tot ce-ți dorește inima Însă, trebue să muncești dar cu lucrul, era o altă poveste. La ora actuala Germania Federală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treptele cele mai Înalte a Împlinirii și unde destinul său care nu-l prea favorizase, Însfârșit, se va milostivi de suferințele Îndurate, dăruindu-i prosperitatea..!! Așa dar, În posesia actelor de emigrare, În ziua de 24 februarie 1984 revăzură fugitiv ospitalierul oraș al Germaniei Federale Frankfurt pe Main, Îmbarcându-se la bordul unui avion Luftansa, cu aterizare fără escală direct la aeroportul JF Kennedy din orașul New York... Tocmai se Întrebau ce vor face, cum se vor descurca cu vorbirea limbei engleze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferit și satisfacții și l-au învățat ce-i modestia. După optsprezece ani, Ellis a plecat de la No Man’s Creek așa cum venise - cu nimic altceva decât cu pietre în pantofi, o pușcă și o toporișcă. Avea o dispoziție aproape ospitalieră, așa că a mers în susul râului, a găsit un loc nivelat dincolo de Rainier și, întâi, și-a construit baraca și alambicul. A făcut bani din whiskey, apoi, după ce a încropit niște saltele din paie de pin, a mai câștigat și de pe urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
al morții. Eu m-am măritat cu un ofițer francez de aviație care a pierit într-un accident deasupra Mediteranei, îmi cresc fiica, locuiesc la Paris. Mi-aduc aminte de multe ori de tine și de țara ta atât de ospitalieră, de mătușa ta, mă întreb dacă mai trăiește, și despre tine, m-a, întrebat, ce ai ajuns? unde ești? Ne-am întâlnit abia acum și-mi spui că ești judecător; orice m-așteptam să fii, numai judecător, nu, râdeai, glumeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spre uscat. Atinserăm malul după nesfârșite primejdii și când simții pământul sub picioare, am îngenunchiat mulțumind Providenței care mă apărase. Țărmul părea nepopulat. Nu văzuserăm nicio locuință care să ne adăpostească, nici un drum care să ducă spre un loc mai ospitalier. Înaintea noastră se ridica un munte înalt ale cărui poale coborau deadreptul în mare. Aici, nemernicul Oderic,în ciuda lacrimilor și ale rugămințișor mele, m-a vândut unei bande de pirați care-și închipuiau că aș putea fi un dar potrivit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea ospitalier, când aveți atâtea pe cap, dar azi ne întoarcem acasă, spuse Kanamori. Hideyoshi dădu din cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere, să-i transmiteți salutările mele Seniorului Katsuie. Nu mă îndoiesc că Seniorul Katsuie va fi încântat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
jos, înfrigurată, spre doctorul Marga. O oră de vorbe aiurea, ca între amici. Așa erau discuțiile cu Marga. Poate că profesia lui asta și era, până la urmă, prietenia, nimic altceva. Ieși obosită, ușurată, însingurată. Agonia zilei. Se deschidea, lent, marea ospitalieră a nopții care pe noi ne iartă și pre care o caut și pe noi nouă redă-ne... Pulberea fină depusă pe ochi, pe buze. Dintr-odată, frisonul acela, scuturare de umeri, ca și cum crusta care tot crescuse peste zi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bine nu, nu mai avea putere de scandal. Seara se dovedise, în definitiv, generoasă. Fănică îl ferise de indigestie, apoi îi oferise o variantă comestibilă a biografiei sale, apoi a salutat-o pe trecătoarea superbă, planetară. Da, fusese o seară ospitalieră, în grădina cu minuni a Domnului. Așa că fostul profesor reluă incursiunile. Ori de câte ori se simțea obosit și deprimat, gata să-și abandoneze proiectul, cobora în rumoarea străzii. Instantaneul, disponibilitățile, fantezia realului? Fundătura realului! Energie dospită, sucită, otrăvită, care nu izbutea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
interzic, de fapt, orice clarificare. Recepționerul de la hotelul TRANZIT procedase, deci, perfect. Dacă tot nu poți avea încredere în nimeni, atunci mai bine așa, toate ușile deschise, de la început, ca între oameni care se cunosc de când lumea. Pe această masă ospitalieră pe care aburește cafeaua este loc și pentru sufletul nostru impenetrabil, pentru codificata noastră biografie burlescă. — S-au întâmplat multe grozăvenii atunci. Familia noastră a trecut prin grele încercări. Apoi, fratele a plecat în Argentina. A plecat și sora, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spre intrarea hotelului TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea, deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul. Dintr-odată, frisonul știut. O scuturare de umeri. În sfârșit, noaptea care ne reia, ne redă, în sfârșit, uitarea în care am tot pompat, salahori ai speranței, sângele, sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
TRANZIT. Ziua își confirma repertoriul, dar amurgul nu pacifica. Degajări de magneziu și iod ridicau în aer uriași păuni pastelați, curcubee de fosfor. Ceață fumurie și roz. Cerul înghețat, timpul înghețat. Domnea, deplină, noaptea de primăvară, marea ospitalieră, marea noapte ospitalieră care ne iartă râsul și ne înghite hoitul. Dintr-odată, frisonul știut. O scuturare de umeri. În sfârșit, noaptea care ne reia, ne redă, în sfârșit, uitarea în care am tot pompat, salahori ai speranței, sângele, sângele, sinele sfârtecat, însângerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu-mi adresase decât două cuvinte - „O întrebare?“ - dar, în aceste cinci silabe scurte, auzisem tonalitatea rezonantă a celui născut în Brooklyn, accentul acela atât de des ridiculizat prin alte colțuri de țară, dar care, pentru mine, este cel mai ospitalier, cel mai omenesc dintre toate accentele americane. Din cauza vocii acesteia, în capul meu au început să se învârtească rotițele și, până să înceapă să vorbească din nou, croisem deja povestea vieții ei. Născută aici, mi-am spus, și crescută aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi ocupat de el eu Însumi. Omar a privit asistența, urmărind vreo reacție. Dar istorisirea lui n-a stârnit nici un freamăt pe buze, nici o Întrebare În ochi. Ghicindu-i nedumerirea, cadiul Îi explică: — Multe orașe pretind că sunt cele mai ospitaliere din toate ținuturile Islamului, dar numai locuitorii Samarkandului merită această cinste. După știința mea, niciodată vreun călător n-a trebuit să plătească pentru găzduire sau pentru hrană, cunosc familii Întregi care s-au ruinat ca să-i cinstească pe oaspeți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe grilaj și, pe acoperiș, deasupra porții de la intrare, un steag american. Un grădinar persan mi-a ieșit În Întâmpinare ca să mă conducă În biroul pastorului, un bărbat Înalt, bărbos și roșcovan, cu aspect de marinar, cu mâna fermă și ospitalieră. Chiar Înainte de a mă invita să mă așez, Îmi propuse un loc de dormit pe durata șederii mele. Avem tot timpul o cameră pregătită pentru compatrioții care ne fac surpriza și onoarea de a ne vizita. Nu faceți obiectul nici unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe o anume Dolores. Aceasta luă loc lângă noi, zicând: „Vreau s-aud Întâmplarea de la Ascalon, vreau”. „Deci, Într-o zi, regele Franței, Împăratul neamț, Balduin al III-lea al Ierusalimului și cei doi mari maeștri, al Templierilor și al Ospitalierilor, hotărăsc să asedieze Ascalonul. Pornesc cu toții la asediu, regele, curtea, patriarhul, preoții cu crucile și stindardele, arhiepiscopii din Tyr, din Nazaret, din Cezareea, În fine, mare pompă, cu corturile ridicate În fața cetății inamice, și prapurii, și marile paveze, și tobele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strigă: „Domnule de Joinville, să lăsăm canaliile astea să urle, căci o să mai vorbim noi de ziua asta când o să fim În mijlocul doamnelor!” Iar regele cere vești despre fratele lui, blestematul conte d’Artois, și fratele Henry de Ronnay, prepozitul Ospitalierilor, Îi răspunde „că a auzit că-i mergea bine, fiind sigur că contele d’Artois era În paradis”. Regele zise că Dumnezeu să fie lăudat pentru tot ce-i trimite, și lacrimi mari Îi țâșnesc din ochi. Nu-i totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]