393 matches
-
toate filmările și filmele sau jurnalele de actualități au fost subordonate obiectivelor propagandistice ale statului intrat într-un război vital pentru interesele sale supreme. În armata română, scopurile propagandistice propuse urmau să se realizeze prin: organizarea unor ședințe educative, serbări ostășești, editarea unor broșuri educative, activitatea misionarilor propagandiști, echipele teatrale, caravanele cinematografice, radioul, presa militară, afișarea unor mesaje propagandistice.
Propagandă () [Corola-website/Science/300180_a_301509]
-
Bibliei, Aritmetică, Geografie, Istoria Patriei, Științele Naturii; (calcule simple cu cele patru operații), Geografia - școala, casa părintească, comuna, cercul ca unitate administrativă, și Comitatul Bistrița-Năsăud și cântul - cântările bisericești și cântările naționale precum: Latina gintă,Tricolorul, Răsunetul, Fiii României, Marș Ostășesc . Începând cu anul școlar 1888-1889, dat fiind numărul mare de copii de vârsta școlară din sat (157 dintre care 115 între 6-12 ani și 42 între 13-15 ani), la Școala din Rebra a fost inființat al doilea post de învățător
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Școlii Ardelene a fost introducerea grafiei latine în limba română, în locul scrierii chirilice, și tipărirea primului dicționar cvadrilingv al limbii române, Lexiconul de la Buda. Deviza Școlii Ardelene a fost ""Virtus Romana Rediviva"" (prescurtat V.R.R.), care îndemna la renașterea vechilor virtuți ostășești, în lupta pentru drepturi naționale, pentru limba și credința străbună, pentru unirea tuturor românilor într-o singură țară. Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beiuș, Năsăud. Reprezentanții cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Ion
Școala Ardeleană () [Corola-website/Science/298832_a_300161]
-
statua, împreună cu două tunuri, udate cu sângele prețios al generației prezente, spre a le păzi ca un sfânt odor, în onoarea Neamului Românesc."" Au mai rostit discursuri: Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Gane și alții. S-a intonat de către coruri ""Cântec ostășesc"" de T.T. Burada. Mihai Eminescu a venit la Iași special pentru marea sărbătoare, scriind celebra "Doina" ("De la Nistru pân' la Tisa"). Momentul prezenței eminesciene la acest eveniment a fost descris de către Ana Conta Kernbach, sora filosofului Vasile Conta. Statuia are
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
și metodele "clasei muncitoare". Nihiliștii doreau să combată statul prin recurgerea la violență și terorism (atentate și asasinate politice). Modul în care Marx descrie ostașii rebeli ca nestatornici poate fi contracarat prin amintirea răzvrătiților armatei imperiale ruse, organizați în sovietele ostășești, care au fost unul dintre principalii factori care a contribuit la răsturnarea regimului țarist în timpul Revoluției ruse. Această revoluție este văzută actualmente ca eșec al proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii, din cauză că a continuat militarismul și a format o nouă
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
susținătorii lui Hitler i-au asasinat pe cei câțiva rivali politici care mai rămăseseră. După moartea lui Hindenburg (2 august 1934) și puterile prezidențiale au intrat pe mâinile lui Hitler și, fără să întâmpine o rezistență din partea conducerii armatei, jurământul ostășesc de credință față de patrie a fost modificat, devenind un jurământ de obediență față de Adolf Hitler personal. Încălcând prevederile Tratatului de la Versailles și spiritul Pactulului de la Locarno, Germania a remilitarizat Rhinelandul pe 7 martie 1936, într-o zi de sâmbătă. Ocuparea
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
vor strânge pe seama regelui de la olatii ce locuiesc în țara Lytua, în afară de țara Hațegului cu cele ce țin de ea, să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca amintiții olati să ajute pe sus zișii frați cu mijloacele lor ostășești întru apărarea țării și înfrângerea și pedepsirea atacurilor ce ni s-ar aduce de către străinii, iar din partea lor acești frați să fie datori la prilejuri asemănătoare să le dea lor sprijin și ajutor, pe cât le va sta în putință. Pe lângă
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
nu știm unde rezidau ispravnicii județului Prahova, de atunci încolo ei stăteau sigur aici, unde îi găsește Sulzer, într-o „căsuță țărănească". Dar Ploieștiul, în aceste aproape două secole, a fost nu numai un nou centru economic, ci și unul ostășesc, garnizoană de „"roșii"” și „"călărași"”. Mai puțini, dar mai vechi, erau roșii, „"breasla de curteni"”, recrutați dintre micii boieri sau dintre urmașii acestora, unii dobândind pentru diverse merite titlul și funcția de mic dregător (pe care nu le puteau transmite
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
august locotenentul/porucicul A.D. Macedonski este pus în disponibilitate, fiind ostil guvernului revoluționar, fiind reabilitat la 28 septembrie, iar în anul următor în 4 decembrie este avansat căpitan. Între anii 1850 - 1852, traduce din rusește și i se editează Reglement ostășesc de slujba infanteriei (Cartea I, Partea II, 1-2), Suplement la Școala recruților de pedestrime (Cap.II. încărcarea puștilor) și "Instrucția pentru împușcarea la țintă" și adăogată cu note deslușitoare la solicitarea oficialității, pentru uzul Școlii Militare naționale. În anul 1852
Alexandru D. Macedonski () [Corola-website/Science/304974_a_306303]
-
fost transferată din casa de cultură în incinta primăriei, nu este spațiu pentru sală de lectură, fondul de carte este învechit. În sat activează colectivele folclorice „Comoara”, format de elevii din școală, laureați ai concursurilor republicane al cîntecului folcloric pascal, ostășesc și al tradițiilor și obiceiurilor de iarnă, conducător artistic Platon Elena și „Comoara satului”, format din femeile satului, conducător artistic Ursachi Efrosenia. Este la început de cale crearea muzeului satului, asupra căruia a lucrat Ion Știrbu, tot odată fiind și
Mateuți, Rezina () [Corola-website/Science/305198_a_306527]
-
domnitorul Țării Românești (1806-1807) și, la luptele de la Obilești-Ilfov (2 iulie 1807), Dimitrie este rănit. Cei doi frați Macedonski ajunseseră la gradul de locotenent/porucic, fiind sloboziți de generalul Bagration din serviciu (23 martie 1809), „spre a-și căuta slujbă ostășească sau politicească“. Cunoșteau, deopotrivă, limbile rusă, română, greacă, sârbă și turcă, devenind translatori pe lângă Divanul Principatului Valahiei, dar și în alte funcțiuni administrative — furnizori militari, control economic, strângerea/înrolarea de ostași/panduri/merceliari în armata rusă, iar la retragerea armatei
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
din Vima Mică (Țara Lăpușului). a urmat studii teologice și a fost numit preot capelan în Roșia Montană. În timpul revoluției din 1848 i s-a încredintat conducerea luptelor din părțile Abrudului, Câmpeni până la Iara-Buru. A dat dovadă de înalte calități ostășești, încât , comandantul trupelor maghiare a operațiunii din 8-19 iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că "„dracul să se mai bată cu popii”". În vara anului 1848
Simion Balint () [Corola-website/Science/306147_a_307476]
-
Ciugureanu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul "Cuvânt moldovenesc", la apariția căruia a avut o importantă contribuție un număr de refugiați din Transilvania și Bucovina. Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o "Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială". Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, "Soldatul român", avându-l ca director
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
avându-l ca director pe Iorgu Tudor. În același timp, Adunarea Națională Ucraineană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd. În perioada 23-27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea "Sfatului Țării" ca organ legislativ. Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
lui G. Folescu. Pe 2 noiembrie 1941 se deschide o altă stație regională Radio Moldova la Iași. Tot în 1941 se înființează și Corul Radio. Numărul de abonați la 31 decembrie 1942 era de 283.909. Apar emisiuni noi: "Ora ostășească germano-română; Ora ostășească italo-română; Orașe românești; Transilvănenii și cultura română" etc. Anul 1943 marchează creșterea importanței emițătoarelor din teritoriu: se instalează noi emițătoare purtând fiecare câte un nume - Moldovița, Dobrogea, Argeș, Gloria, Piatra, Carpați, Bucegi, Olt. Acestea își dovedesc din
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
de Leonida Brezeanu ,pe versurile luiNicolae Dumitrescu...etc...” CONSTANTIN RĂZVAN-„Cenaclu de creație muzicală” - în Revistă „ ApărareaPatriei”, ,17 noiembrie ,1976, București. „ ...În încheiere, Corul și Fanfara Casei Armatei din Ploiești , dirijor maior Constantin Iuga-, a prezentat într-o manieră specific ostășeasca,cateva lucrări...” Să împlinim al țării program cutezător.” muzică: Leonida Brezeanu,versuri:N.Dumitrescu. O inițiativă lăudabila ce își propune să valorifice bogatul fond componistic al fiilor meleagurilor prahovene...” DORU POPOVICI- recenzia colecției „Oamenilor,cântecele noastre” realizată de Leonida Brezeanu
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
cele trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) în schimbul Dobrogei și a recunoașterii, "de jure", a independenței României față de Imperiul Otoman. În martie 1917, la Chișinău a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu. Congresul ostășesc de la Chișinău (23-27.10.1917) proclamă autonomia teritorială și politică a Basarabiei, și ia inițiativa constituirii din reprezentanți ai tuturor națiunilor, confesiunilor, asociațiilor profesionale și culturale, a unui parlament - Sfatul Țării. Acesta proclamă la 2 decembrie 1917 Republica Democrată Moldovenească
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
smalțul apei, iar albastrul culoarea cerului, în această stemă - a cerului reflectat în oglinda apei. Arcașul, mobila principală a scutului heraldic, este păstrat din prima stemă municipală, aprobată la 31 iulie 1930. În stema de la 1930 arcașul simboliza „vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”. Semnificația nu s-a schimbat nici în stema nouă. În noul blazon arcașul a fost îmbrăcat în straie și armură ca un arcaș din armata moldovenească din timpul lui Ștefan cel Mare. Coroana
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
și acel cu nr. 2 pentru Cavalerie... Aceste semne astăzi întâia oară sunt înfățișate înaintea ochilor voștri spre a primi cerească bună cuvântare, de unde prin bisericească sfințire, să va răvărsa și asupra voastră harul cel mântuitor, întărindu-vă cu vârtute ostășească și cu dragostea Patriei...” La Muzeul Militar din București se păstrează ambele steaguri, destul de deteriorate, fixate în tul dublu. Drapelele model 1849 se asemănau cu cele precedente. Latura flamurei măsura 1,25 m, iar pentru stindardele cavaleriei de 0,65
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul "Cuvânt moldovenesc", la apariția căruia a avut o importantă contribuție un număr de refugiați din Transilvania și Bucovina. Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostășesc din Chișinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o "Propunere de lege pentru autonomie națională și teritorială". Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, "Soldatul român", avându-l ca director
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
avându-l ca director pe Iorgu Tudor. În același timp, Adunarea Națională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protecției Guvernului provizoriu rus de la Petrograd. În perioada 23-27 octombrie 1917, consiliul ostășesc a proclamat autonomia Basarabiei și formarea "Sfatului Țării" ca organ legislativ. Au fost aleși 44 de deputați din rândurile soldaților, 36 de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale
Unirea Basarabiei cu România () [Corola-website/Science/318857_a_320186]
-
unor comitete militare ale românilor și a cohortelor era foarte mult îngreunată și, uneori obstrucționată de către numeroasele „comitete revoluționare” ale militarilor ruși. Dar pe măsura angajării în lupta națională și a altor categorii sociale: preoții, învățătorii, țăranii etc., activitatea comitetelor ostășești s-a amplificat și încă din aprilie 1917, capitala Basarabiei a devenit centrul principal al organizării și conducerii întregii activități naționale a românilor basarabeni. La Chișinău exista un „comitet executiv al soldaților și muncitorilor” alcătuit în majoritate din ruși, care
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
naționale moldovenești”33. Mai târziu, în septembrie 1917, comitetul central al ofițerilor și soldaților moldoveni a hotărât să editeze o gazetă intitulată „Soldatul român” și a încredințat redactarea gazetei lui Iorgu Tudor. După ce s-a proclamat autonomia Basarabiei în cadrul Congresului Ostășesc întrunit în zilele de 23-27 octombrie 1917 la Chișinău, lucrările Sfatului Țării s-au deschis în ziua de 21 noiembrie 1917 cu mare solemnitate. Sfatul Țării era constituit din reprezentanții legitimi ai tuturor naționalităților, confesiunilor , județelor, orașelor, corporațiilor muncitorești și
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
Gheorghe. Croitoru observând că podul este în pericol de a fi distrus a lovit cu cangea cătarea minei care a explodat, omorând astfel și pe . Podul a fost salvat. Eftimie Croitoru a fost decorat „post-mortem” cu cea mai înaltă distincție ostășească de război „Virtutea militară” clasa I. În propunerea de decorare, făcută de comandantul geniului Armatei a 4-a române, stă scris: În 1972, a fost dezvelit bustul din marmură al acestui soldat creat de către sculptorul Marius Butunoiu. Bustul a devenit
Eftimie Croitoru () [Corola-website/Science/325443_a_326772]
-
de la vârsta de 14 ani. Urmează Școala de ofițeri de la Măgurele, absolvită cu gradul de sublocotenent, arma grăniceri (1949). A fost repartizat la Serviciul de presă din cadrul Direcției Generale Politice a Ministerului Afacerilor Interne unde devine membru fondator al revistei ostășești "Pentru patrie" (începând de la 1 mai 1949). Urmează școala de redactori și tehnoredactori de edituri de pe lângă Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor din București (1950-1951) și cursurile la Academia Militară (1951). În 1952, se căsătorește cu Viorica Moldovan din Gherla-Cluj
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]