1,549 matches
-
în Libia, îmi închipui că așteaptă întăriri. Cum au să vină? — Îmi imaginez că pe calea aerului. În elicopter sau mai degrabă parașutându-se în timpul nopții. — Vor veni direct aici? — Mă îndoiesc. Ei știu la fel de bine ca și mine că ostaticii se află pe undeva în munți și că aici n-au ce căuta. Sau greșesc eu, sau cel mai probabil e că vor ataca acolo. Când? — Îmi închipui că mâine noapte. Imohagul rămase câteva clipe pe gânduri, după care întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vor fi vreodată. Ți-am mai spus că intenția mea este să rezolv acest incident fără vărsare de sânge, dar am impresia că pe ei nu-i interesează asta - vor doar ca problema să se rezolve o dată pentru totdeauna. Dacă ostaticii vor muri, vor face doar câteva fotografii și le vor da presei ca probă de netăgăduit că „niște bandiți fără suflet“ au atacat, au jefuit și au omorât niște nevinovați sportivi care nu le-au făcut nici un rău. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar putea da o versiune diferită. În mod oficial, organizatorii vor argumenta că au făcut tot ce le-a stat în putere, că au angajat cei mai buni specialiști și că n-au precupețit mijloace și bani pentru a salva ostaticii, dar că, din păcate, au ajuns prea târziu, deoarece niște beduini sălbatici erau interesați doar să fure și să omoare... - Nené Dupré schiță un ușor zâmbet trist. - Ei manipulează presa, iar pe tine nimeni nu te va lua în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de care am nevoie. - Mecanicul veșnic jegos se apropie de hartă și arătă cu degetul un punct concret. - Noaptea asta ne vor parașuta în munți și vor reveni să ne ia după patru zile. Dacă reușim să-i eliberăm pe ostatici, o să-i ducem înapoi în Europa. Dacă nu, ne întoarcem în Angola. — De ce în Angola? — Acolo nimeni nu pune întrebări. Trec printr-un război civil și sunt destul de ocupați să se omoare unul pe altul... Apoi, după trei sau patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un război civil și sunt destul de ocupați să se omoare unul pe altul... Apoi, după trei sau patru luni mă voi ocupa de „Statul bătrânilor“. — Sper să nu mai fie probleme, dar în orice caz știi ce gândesc eu în legătură cu ostaticii: sau toți liberi, sau toți morți. — N-ai de ce să-ți faci probleme. — Ba îmi fac multe probleme, și tu știi mai bine ca oricine - îl contrazise englezul. Întotdeauna am avut încredere în tine, dar niciodată nu m-am încrezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
răsfiră pe o măsuță joasă și așteptă ca însoțitorii lui să se apropie. În asta se văd perfect puțul, palmierii, jaimele și mașinile - arătă. Dar se vede clar că nu e nici un loc unde-ar putea să-i ascundă pe ostatici, așa că cel mai probabil e că i-au dus în vreo peșteră din munții ăștia. — Nu cred că am avea nevoie mai mult de o zi ca să cercetăm toată zona asta metru cu metru... - spuse Julio, cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să funcționeze - veni răspunsul simplu. Știu că ne aflăm aici și, din câte mi s-a spus sunt adevărați profesioniști, gata de orice. Ori îi învingem, ori ne putem considera morți. — Ne rămâne a treia cale... - remarcă Aisha. Să eliberăm ostaticii. — Cam târziu, nu crezi? Nu mai avem puț și nici un alt loc unde să mergem. Nu mai avem nici grădină și nici animale. Și am pierde pentru totdeauna singurul lucru care ne-a mai rămas, mândria de a fi tuareg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
buzele obrazul maică-sii. - Nu te mai necăji - o rugă. O să trecem noi și peste asta, dar ca să reușim, va trebui să ne apucăm de treabă chiar acum. De îndată se îndreptă spre celălalt capăt al peșterii, unde se aflau ostaticii, și întrebă pe un ton imperativ: Cine e Maurizio Belli? Cel mai tânăr dintre ei abia șopti: — Eu! Vino cu mine! — Unde? — Nu pune întrebări! Tonul său era atât de sec și tăios, că sărmanul băiat aruncă doar o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi răspunse. Vrei să te întorci în peșteră? Băiatul, îngrozit, negă cu un gest hotărât din cap. — Bine!... - insistă tuaregul. În cazul ăsta, rămâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
suferință. — Dar se presupune că am venit să salvăm oamenii, nu să-i lichidăm. Nu puteam să-l luăm cu noi și, apoi, nici n-am fi putut rămâne aici să-l îngrijim. Dacă lepădăturile astea au început să omoare ostatici, de ce n-ar fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că astăzi am văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
văzut vulturi, hiene și șacali. Asta pare o grădină zoologică, nu ultimul colț din Tenere. — Da, am văzut și eu, dar se pare că îi atrage mirosul stârvurilor. Ce fel de stârvuri? Bănuiesc că cele ale cadavrelor ostaticilor. — Păi, dacă ostaticii sunt deja stârvuri... noi ce dracu’ mai căutăm aici? Încercăm să-i eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe locuitorii lor să rabde de sete câteva zile pe an ca să învețe să prețuiască ceea ce au. Dar să continuăm... - adăugă. Să presupunem că suntem de acord să predăm jumătate din armele și munițiile noastre. Ce altceva mai vrei? — Un ostatic. Sam Muller îl privi îngrozit. — Altul? — Unul foarte special, care să ne risipească orice îndoială privind eventualitatea unui nou atac. — Nu te gândești la...? — ...Mecanicul. - Răspunsul veni însoțit de o înclinare din cap: Exact! — Fugi de-aici! — E o propunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ne-am hotărât. — Te întorci la puț? — În mod sigur nu. Locul acela nu mai are nici un viitor. În realitate, niciodată n-a avut... Vru să mai adauge ceva, dar se întrerupse văzând că de după stânci apăru grupul format din ostatici, maică-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
foc și hârtia să ucidă nebunește pentru a putea cumva exprima oroarea a ce văd. - Lucifer, nebunule, oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămîni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spînzurați ale căror trupuri atîrnau pe stîlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i-a cerut Ausweiss-ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stînca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acești intermediari. Labirinturile sunt primele reprezentări metaforice ale acestor călătorii. Obiectele făcute de oameni sunt considerate în continuare niște ființe vii. Schimbul lor și căutarea echivalențelor dintre ele înseamnă tot un fel de schimb, așa cum sunt schimburile de sclavi, de ostatici sau de femei; pentru obiecte se organizează o formă incipientă de troc, așa cum există deja, de multă vreme, unul pentru ființele umane. Aproape peste tot, dacă este scăpat de sub control, acest schimb de obiecte devine, ca și schimbul de ostatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ostatici sau de femei; pentru obiecte se organizează o formă incipientă de troc, așa cum există deja, de multă vreme, unul pentru ființele umane. Aproape peste tot, dacă este scăpat de sub control, acest schimb de obiecte devine, ca și schimbul de ostatici, o sursă de violență. Deseori, el este ritualizat prin obligația de a tăcea impusă participanților la schimb. O lecție pentru viitor: cuvântul poate deveni o armă mortală; târgul este periculos, dacă nu este echilibrat. în urmă cu 20 000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
asupra situației din Mediterana orientală și occidentală, în general, la cererea țărilor interesate. Pentru a merge cu avionul înspre țările Alianței, călătorul va trebui să furnizeze informații detaliate asupra vieții sale și poate va lăsa chiar drept garanție sau ca ostatic anumite bunuri sau ființe dragi. O dată în plus, tehnologiile de vârf ale economiei de piață, cele ale hipersupravegherii, vor participa și în această privință la amplasarea mijloacelor de luptă sau de menținere a ordinii. Și totuși, succesul nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția continuă, tot mai aprinsă, până când cineva aminti că, de-a lungul întregului parcurs al manifestației, comportamentul atâtor mii de oameni fusese, din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Mă doare Elena Marin Alexe Mă doare vântul când zburdă măturând clipele-n zbor, pe a timpului cărare, în mirajul norilor. Mă doare gândul ostatic ce se scaldă, uneori, în himerele din noapte și pierde drumul spre zori. Mă doare lupta din mine, chiar de pierd sau de câștig, printre zâmbete ori lacrimi vreau nădejdea să mi-o strig. Mă doare îngrijorarea care gânduri piaptănă
M? doare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83362_a_84687]
-
03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului ultima Ofelie ultima ofelie alunecă prin vis, îndantelată în veșminte sacre, cu pași mărunți de elfi căzând din cer înmiresmați în aurite lacre. Ofelia și-a sădit visele peste aceste zăpezi luminoase, prințul ei, ostatic absurd, și-a adunat de pe jos oasele. foșnetul inimii ei, aripi de lebădă, scăldate-n brume sepulcrale, arborii vârstei de aur cântâ prin șoldurile sale. codrii și munții subțiri, spintecați de cântec de liră, dau glas sfintei lor iubiri pe când
ULTIMA OFELIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363068_a_364397]
-
destin pământesc. Regretu-mi duc în mânăstire, Că n-ai fost vrednic, să mă iubești. Prin poarta inimii deschisă Viscolește iarna tristeții, De jalea sorții necuprinsă, Pe aripa eternității. Aș vrea să-ți învălui sufletul, Cu roua verde a privirii. Dar ostatic îl ține regretul, Să-l scrie-n jerbe, trandafirii. Cu amintirea noastră ninge Uitarea-n veșnicia morții, Când dorul în poem se frânge Pe râul înghețat al sorții. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
într-o portocală, între sâmburi ca Tom Degețelul. Plânge, îl auzi? Un cavaler străbătea nordul extrem, printre eschimoși înghețați de frig, urși în stare de letargie sau drogați, foci pline de sentimente umane. Akhenaton , dă-mi drumul, nu mă ține ostatic în splendorile Orientului. Bună seara , le spun bufnițelor mele domestice. Oskar avea o tanti Rosa, îi cânta la mandolină, „Lasciati ogni speranza”, o înveselea, până ce a făcut femeia un infarct ireversibil. Chiar împăratul muștelor a bâzâit un pic. Pot ridica
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]