2,327 matches
-
acum spaima atunci când ofițerul turc l-a luat pe Bayazid în brațe în portul Alexandria. Am râs. Abbad a continuat, mulțumit că a putut să mă amuze: — Nu-mi puteam explica de ce un granadin se temea în asemenea măsură de otomani, singurii care promit să-i redea odată și odată orașul. — Nici Maddalena nu izbutește să înțeleagă. Ea ar vrea ca toți andaluzii, evrei sau musulmani, să fie entuziasmați aidoma ei de fiecare dată când parvine știrea unei victorii otomane. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
încurcat: — Ce voiai să spui? — Cu siguranță nu e încă momentul. — Ți-am destăinuit prea multe secrete, ca să-mi ascunzi astfel jumătate din ce gândești! S-a resemnat. — Voiam să spun că de acum ești liber să-i iubești pe otomani, deoarece Bayazid nu mai e fiul tău, deoarece soția ta nu mai e o circaziană, deoarece la Roma protectorul tău i-a cedat locul unui inchizitor, deoarece la Constantinopol Selim cel Crud a murit de doi ani, iar cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este cu adevărat din rasa otomanilor și, în materie de războaie, nu e cu nimic mai prejos decât tatăl lui. De două luni, îi asediază pe cavalerii din insula Rhodos, folosindu-se de cea mai mare flotă pe care a avut-o vreodată islamul. Printre ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dea uitării disputele, pentru a face front comun împotriva imperialilor. Își luă o voce învăluitoare și se aplecă în față, așa cum făcea de fiecare dată când voia să facă o confidență: — Am socotit de asemenea că trebuie începute negocieri cu otomanii. În ce mod? Nu știm. După cum nu știm nici ce am putea obține. Să încetinim năvala ienicerilor pe pământurile creștine ale Europei Centrale? Fără îndoială că nu. Să restabilim pacea în Mediterana? Să punem capăt prădăciunilor piraților? Răspunse propriilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cardinali. Trebuie să procedăm cu mare prudență, să așteptăm ocaziile favorabile, să vedem cum acționează francezii, venețienii și celelalte puteri creștine. Voi doi veți face echipă împreună. Leon cunoaște acum limba turcă, pe lângă arabă; îi cunoaște mai cu seamă pe otomani și modul lor de a gândi și de a acționa; a fost chiar în solie la Constantinopol; Francesco știe totul în legătură cu politica Noastră și poate negocia în numele Nostru. Mai adăugă, oarecum ca pentru sine: — Aș fi dorit doar ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pace, trebuie să fim noi mediatorii.“ Mai importantă era cealaltă misiune, cea care mă implica pe mine. Papa aflase că un ambasador al sultanului călătorea spre tabăra regelui Franței. Nu era acesta prilejul atât de așteptat pentru a intra în legătură cu otomanii? Trebuia să ne găsim, Guicciardini și cu mine, sub zidurile Paviei o dată cu acest emisar, trebuia să-l abordăm și să-i transmitem un mesaj verbal de la Clement al VII-lea. În ciuda frigului, am ajuns la liniile franceze în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mustața fină, plonjând vajnic deasupra buzelor. Desigur că acest fizic făcea ca zâmbetul francezului să pară ironic chiar și atunci când se dorea binevoitor. Guicciardini a ieșit plin de entuziasm din cortul rotund unde se desfășurase întrevederea. Regele îi confirmase că otomanul urma să sosească a doua zi și se arătase încântat de ideea unui contact între Roma și Constantinopol. — Oare s-ar putea el aștepta la ceva mai bun decât la o binecuvântare a Sfântului Părinte atunci când este vorba de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sublimei Porți, ca sol al lui Aruj Barbă Roșie, Dumnezeu să aibă milă de el! apoi al fratelui său, Khaireddin. Am învățat limba turcă și limbajul curtenilor, mi-am făcut prieteni la diwan și am negociat alipirea Algerului la sultanatul otomanilor. Cu asta am să mă fălesc până în ziua Judecății. Mâna lui mătură aerul într-un gest larg. — Acum, de la hotarele Persiei până pe coastele Maghrebului, de la Belgrad până în fericitul Yemen, există un singur imperiu musulman, al cărui stăpân mă onorează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Prietenul meu era năucit să constate că îi răspundeam pe tonul cel mai serios cu putință. — Un Medici, spui tu? Ei bine, eu, când mă voi întoarce la Constantinopol, am să cer ca demnitatea de calif să le fie retrasă otomanilor și să-i fie redată unui descendent al lui Abbas 1. Și-a mângâiat cu precauții gâtul și ceafa, repetând ca pe un refren: — Preferi un Medici, spui tu? Pe când eu sporovăiam astfel cu Harun, Guicciardini făurea planurile cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părere personală, mărginindu-mă să pun întrebări, Giovanni mă întrebă de-a dreptul: — Nu crezi că e vorba aici de o ciudată coaliție: papa aliat cu Francisc, care s-a aliat cu sultanul? Încerca oare să-mi ghicească sentimentele față de otomani? Sau să afle ce s-a întâmplat cu Harun Pașa? — Cred că sultanul, oricât de puternic ar fi, nu e în măsură să decidă asupra soartei unui război în Italia. O sută de oameni prezenți pe câmpul de luptă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
seara: „Turcii sunt pedeapsa pe care ne-o trimite Dumnezeu. A te opune lor înseamnă a te opune voinței Ziditorului!“? Clement al VII-lea încuviință dând din cap. Guicciardini așteptă să ieșim pentru a-mi împărtăși extrema lui satisfacție: — Victoria otomanului va schimba cursul destinului. Poate că acesta era miracolul pe care-l așteptam. În anul acela am făcut cele din urmă retușuri la Descrierea Africii. Apoi, fără să mă odihnesc nici măcar o singură zi, am decis să mă înham la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să pornească. Probabil că băuse prea mult, îmi spuse Martina zâmbind, în timp ce îmi deschidea ușa pentru plecare. Filmul pentru adulți a fost mai cu cap făcut decât de obicei. Avea un subiect istoric, totul învârtindu-se în jurul unui negru superpotent (otoman? cartaginez?) și al poftelor talentatei lui neveste (Juanita del Pablo), care, ajutată de camerista ei (Diana Proletaria), și-o scotea la bătaie nu numai pentru soțul ei, dar și pentru cea mai mare parte a armatei lui, pentru cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parlamentare din România până la 1918, București, 1983. footnote>, a fost în strânsă corelație cu evoluția chestiunii orientale, în care Imperiul habsburgic și Imperiul rus, mai ales, s-auînscris în competiția pentru moștenirea „omului bolnav” al Europei, cum i se spunea Imperiului otoman, aflat pe panta ireversibilă a declinului general. În confruntarea dintre Imperiul rus și Imperiul otoman, Principatele Române s- au aflat, în mod constant, în centrul evenimentelor, întrucât, prin poziția lor geografică, au devenit principalul culoar de trecere a armatelor țariste
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
de mai bine de treisprezece ani! În mai puțin de trei luni, vărul măriei tale, fostul voievod al Țării Românești, Vlad Dracula, va fi pus În libertate! Majestatea Sa consideră că Vlad va fi un aliat puternic, capabil să oprească otomanii la Dunăre. Un murmur traversă sala la auzul acestei vești. Vlad Dracula, zis Țepeș, revenit În scaunul de la Târgoviște! Se pare că, după Vaslui, se petrecea o a doua minune! Ștefan se potoli, așezându-se din nou În tron. - Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ta. Poate fi spre cetățile genovezilor din Crimeea, mai ales Caffa. După ce Mangopul a căzut, Caffa rămâne singura de cucerit. Dar mai degrabă e o expediție de răzbunare, după Vaslui. - E scurt timpul, spuse voievodul. Două luni. La Răsărit de otomani sunt mișcări? - Nu, măria ta. În ținuturile Persiei, Uzun Hassan nu mai are forță să atace imperiul, mai ales după alianța cu Hanul Crimeii. - Hoarda de Aur? - Hoarda de Aur așteaptă. Nu are nici un tratat cu Înalta Poartă. - Bine, vitejilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o forță superioară, trupele de cavalerie care sosiseră În marș forțat În sudul Moldovei aveau să se pună În mișcare, declanșând un atac fulger asupra zonei În care fugarii ar fi fost reperați, indiferent dacă aceasta se afla sub stăpânirea otomanilor sau a tătarilor. Era un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
consumului de ghiulele și praf de pușcă pe timpul unui asediu Îndelungat. Asta putea Însemna un singur lucru: pârcălabul știa că asediul nu mai poate dura mult și voia să distrugă cât mai serios materialul de luptă și forțele umane ale otomanilor. Cu o seară Înainte se petrecuse, chiar, un fapt uluitor. Poarta cetății se deschisese și pe pod țâșnise un grup de călăreți care spulberase un regiment Întreg de ieniceri. Înainte ca cineva să-și dea seama ce se Întâmplă, călăreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Înfipse, zbârnâind, În scutul ridicat al Apărătorului care avea misiunea de a aștepta mesaje. Luptătorul o desprinse și fugi spre căpitanul Pietro, care deschise răvașul și Îl Întinse voievodului. Tunurile care lovesc cetatea Sucevei sunt distruse. Depozitul de muniții al otomanilor a explodat. Carele care aduc artilerie și ghiulele spre codrii Ilișeștilor au sărit În aer. Turcii caută, În haos, autorul atentatelor. Nu e nimeni. Voievodul Împături răvașul și i-l Întinse lui Alexandru, când o altă săgeată se Înfipse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem pentru prima oară Împreună. Aveți mai multă experiență de luptă decât mine. L-ați văzut, poate, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din ceea ce el Însuși crease. Mașinăria de luptă inventată chiar de el funcționa cu totul altfel acum. Într-un fel, era firesc. Aceasta era ultima bătălie a Moldovei. Nici o altă oaste nu se mai putea ridica pentru eliberarea țării de otomani. Prin urmare, tot ceea ce știau deja turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fără să spună nimic și Îl urmă pe Ștefănel. Avea să vină și timpul vorbelor. Acum era timpul armelor. * Semnalul care anunța moartea lui Amir Baian trecu peste armata lui Mahomed ca un fâlfâit negru. Amir fusese, multă vreme, aliatul otomanilor. Fusese cel mai bun războinic al Cuceritorilor. Apoi se aflase că acel războinic are un frate de sânge, care era chiar Marele Maestru. Mulți dintre spahii făcuseră parte din Ordinul Șarpelui și Săgeții și urmăriseră cu inima strânsă șarja nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar asta se va Întâmpla În altă zi și În alt loc. Și iată că, acum, decizia era a lui. Marele Maestru Îngăduise folosirea semnalului. Mongolii intrau În cercul morții. Erau câteva sute doar, În fața a zeci de mii de otomani. Cu toate acestea, intrau În cercul morții. Anunțau sfârșitul. Era un gest suprem. Midhat rămase impasibil, știind că cea mai mică mișcare a lui ar putea dezlănțui infernul. Toate gândurile lui se opriră În fața unei realități peste care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Rămaseră cele clare. Totul se derula pe două niveluri. Primul, o strategie sclipitoare și un curaj nebun. Cinci sute de mongoli și o mie cinci sute de Cuceritori izbeau cu o putere sălbatică un dispozitiv de cincizeci de mii de otomani. Și reușeau să provoace haosul. Al doilea nivel era cel invizibil. Apăruse o comunicare ciudată, din care mai lipseau doar cuvintele. Știa ce are de făcut. Era În armonie cu cineva. Știuse că strategia atacului cu Apărătorii scoși În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În copite trupuri, săbiile retezau capete. Vârful de lance condus de Oană pătrundea adânc În dispozitivul turcesc, căutând celălalt vârf de atac, condus de Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi decât Apărătorii. Apoi urmară a doua și a treia. La două sute de pași În fața lor, iarba luă foc. Lipsiți de conducători, spahiii luptau doar ca să Împiedice Înaintarea Cuceritorilor. Dar linia de foc aprinsă de Apărători Îi derută cu totul. Otomanii din fața acelei linii căzură repede sub forța atacului condus de Marele Maestru. Cei aflați În spatele focului Începură retragerea spre flancul stâng, care părea stabil. Dar În câteva clipe, flancul stâng fu izbit de oștenii Scutului și Spadei. În acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]