1,669 matches
-
stele și într-acel timp cade o stea, apoi se crede că dorința i se va împlini. Strachină Cînd cineva dă o strachină de pomană sau cu de împrumut, să n-o lese să se însereze, că nu se mai ouă găinile. Cînd pui strachina goală pe masă nu-i bine. Străchinile nespălate dacă le lași, îndată ce o vită se va răni, va face și viermi. Să nu dumici* în strachină goală înainte de a pune în ea ce ai de gînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va ieși vărsat să nu crească mare ca boabele de fasole. Vedere Copilul să se scalde numai dimineața după răsăritul soarelui și seara mai înainte de-a apune, ca să nu-i piară vederile cînd se va face în vîrstă. Cînd ouă vreo găină, să nu se uite cineva la ea cum ouă, căci i se micșurează vederea. Fetele virgine, din periodul ce le-a venit întîia dată, se ung pe la ochi, ca să nu le piară vederea niciodată. Femeia care vrea să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Vedere Copilul să se scalde numai dimineața după răsăritul soarelui și seara mai înainte de-a apune, ca să nu-i piară vederile cînd se va face în vîrstă. Cînd ouă vreo găină, să nu se uite cineva la ea cum ouă, căci i se micșurează vederea. Fetele virgine, din periodul ce le-a venit întîia dată, se ung pe la ochi, ca să nu le piară vederea niciodată. Femeia care vrea să vadă pînă la adînci bătrînețe să poarte mărgele, inele și cercei
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
în Jean Jacquot (réunies et présentées par), Leș Voies de la création théâtrale (1), Editions du Centre Național de la Recherche Scientifique, Paris, 1978, pp. 318-319). 16 "A.S.: [...] vous tenez à construire vos pièces d'une façon très rigoureuse, très mécanique. F.A.: Oui, Le Cimetière des Voitures, par exemple. Cela disparaît complètement dans le travail de Victor Garcia sur l'œuvre. Mais je crois que cette construction ne peut intéresser que moi-même ou peut-être des spécialistes. C'est une satisfaction toute personnelle. [...] Je
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că greșești direcția. În sfârșit, schimba direcția: revine în stânga [...] LASCA, satisfăcută. Asta e, asta e direcția bună. Lasca și Tiossido ies prin stânga.") 39 "A.S.: Pourtant, vous tenez à construire vos pièces d'une façon très rigoureuse, très mécanique. F.A.: Oui, Le Cimetière des Voitures, par exemple." (Alain Schifres, Entretiens avec Arrabal, Editions P. Belfond, 1969, p.132) ("A.S.: Totuși, țineți să vă construiți piesele într-un mod foarte riguros, foarte mecanic. F.A.: Da, Cimitirul de mașini, de pildă.") 40 "Au
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
leș Livres Deutérocanoniques. Traduite de l'hébreu et du grec en français courant, Alliance Biblique Universelle, 1993. 41 "FIDIO: A partir d'aujourd'hui, nous serons bons et purs. [...] FIDIO: J'ai acheté la Bible. LILBE: Et ça suffit? FIDIO: Oui, ça nous suffira. [...] FIDIO (lisant): Au commencement Dieu créa le ciel et la terre. (Enthousiaste.) Comme c'est joli." (Oraison, în Fernando Arrabal, Le cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, la collection 10/18, Paris, 1968, pp. 15-16). 42 "Face
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Je leș tue. DILA (au comble de l'étonnement): Tu en serais capable? EMANOU (s'excusant): Enfin, de temps à autre. DILA:. Et tu tues toujours des mouches? EMANOU: Non, quelquefois je tue autre chose. DILA: Des gens aussi? EMANOU: Oui. Mais pas beaucoup de ça, sauf quand je vois quelqu'un dans l'ennui, alors je le tue. DILA (enthousiaste): [...] Comme tu es adroit! Tu tues aussi bien une mouche qu'une personne. EMANOU: Ce n'est pas que je
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
mon père et à mă mère que j'allais jouer pour que ceux qui n'ont pas d'argent puissent quand même danser le soir. DILA: C'est à ce moment-là que țes amis se șont joints à țoi? EMANOU: Oui. La musique qu'on a entendue jusqu'ici s'arrête: le morceau de jazz est fini. On entend des cris qui viennent du fond à droite. C'est Topé qui crie: Emanou! Emanou! Emanou! Emanou! A droite entre Fodère en
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
DE LEU. FIȚI FOARTE VIGILENȚI: ANIMAL RADIO-ACTIV. PĂSTRAȚI DISTANȚĂ.") 119 Jean Chevalier și Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, București, volumul 2, 1995, p.13. 120 "EMANOU: [...] J'ai des amandes. Vous voulez en manger avec moi? Tous font oui de la tête. Emanou sort un paquet d'amandes. Tous plongent tour à tour la main dans le sac et commencent à manger. DILA: Elles șont très bonnes. EMANOU: Devinez à qui je leș ai prises! DILA: Au confiseur de la grand-rue
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
limbaj, iar limbajul se modifică progresiv, pe măsură ce se dezvoltă gândirea. O dată automatizate în forma și substanța lor corectă, legăturile verbale permit gândirii să se miște mai ușor, într-un sistem ierarhic de valori gnoseologice bine definite și stabile. „Zestrea” lingvistică ou oare copilul vine la școală o constituie limba vorbită învățată exclusiv prin mijloace auditive. În școală se pune problema dezvoltării limbii materne, a perfecționării posibilităților de exprimare spre a se apropia tot mai mult de normele limbii literare și în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
limbaj, iar limbajul se modifică progresiv, pe măsură ce se dezvoltă gândirea. O dată automatizate în forma și substanța lor corectă, legăturile verbale permit gândirii să se miște mai ușor, într-un sistem ierarhic de valori gnoseologice bine definite și stabile. „Zestrea” lingvistică ou oare copilul vine la școală o constituie limba vorbită învățată exclusiv prin mijloace auditive. În școală se pune problema dezvoltării limbii materne, a perfecționării posibilităților de exprimare spre a se apropia tot mai mult de normele limbii literare și în
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
cuvinte simple (pentru că tot ne plimbă deasupra apelor) în tușe lexicale, portretul discret al unei studente la Agronomie ajunsă la Iași din spațiul natal, sub care impenitentul utilizator de cuvinte îngroșate, de povestiri deșucheate, așează un poem stângaci: Eh bien, oui, les amis J'ai croisé la pureté Dans ma mûre jeunesse Elle était tristounette, sinon codréenne112 Et je n'allais pas l'oublier de sitôt. Metatextul (în sensul strict că se află după textul portretului și cel al notiței aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Galoane (bine ascunse sub penele-i pestrițe dar toată lumea îl știa). A încercat să nu-l bage în seamă dar n-a ținut: Creastă-Pestriță a început să-i facă nebună curte, spunându-i "De mâine ești găină și pentru mine ouă vei face, cum ți-oi cere". Cine te crezi să-mi ceri așa ceva?" "Io sono quel che sono, n-am a-ți da socoteală, dar tu cu al tău pui n-ai făcut treabă bună... abia i-a crescut moțul
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
trimite la colegii din branșele respective, e o problemă deontologică. Mai puse mâna pe alt articol care-l făcu să se sufoce: Cum de-ndrăznește neisprăvitul să dea conotații aproape pornografice verbului "a titila", strict rezervat clinicienilor 146. Ar fi ouat cu spor (se zice) "expertize" doar timp de câteva luni, după care gurile rele spun că a primit alte misiuni mai discrete, mai apropiate pregătirii lui, menite a ne apăra de perturbarea ordinii publice prin înțărcuirea comportamentelor turbulente: nu prin
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Al Pitzuno în Cântările Buruienoase ("Chanson de gest(uell)e paillarde) în care Ipseitatea Sa Auctorială pare a fi atras de plasticitatea multilaterală (cu geometrie variabilă) a Triunghiului Bermudelor Autorității Funeste. În fapt, abia în perioada pRost universitară (când a ouat Trei într-o carte) Elpi pare a percepe (în loc de drepturi de autor) că acel cuvânt nu mai avea sensul de Origine (a Lumii, ca în pictura lui Courbet, vezi http%3A%2F%2Fimages.huffingtonpost.com %2F2012-09-25-725pxOriginoftheWorld2.) Rezervat "pornografilor" (vezi op. cit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
valorilor clasei lor350. Similitudinea s i ț u a ț i i l o r m a ț e r i a l e atinge cote de neînchipuit. Curtezana Nana devine și proprietara de domenii: "Vous savez, je suiș propriétaire... Oui, j'achète une maison de campagne" [Zola, Nana, p.165]. Muffat este capabil de a se ruină completpentru ea: "îl sentait qu'elle le possédait, îl aurait tout renié, tout vendu, pour l'avoir une heure, le soir-même" [ibidem, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leș ministres, dans leș avant-scènes des petits théâtres, sur leș plages à la mode, au fond des auberges perdues" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon]. Întrebările și constatările personajelor din nuvelele lui Maupassant sunt de aceeași ordine: "Est-ce une gamine charmante ou une abominable coquine? Elle dit des choses à faire frémir une armée. (...) Elle me provoque, m'excite comme une courtisane et se garde en même temps comme une vierge. Elle pârâit m'aimer et se moque de moi" [Maupassant, Yvette
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sexe și femeia pariziana de o oarecare altă mai bine ca modă. "Bientôt je m'aperçus que je rencontrais tous leș jours une adorable petite femme, une de ces étonnantes et gracieuses créatures qui portent la marque de Paris. Jolie? Oui et non. Bien faite? Non, mieux que ça" [Maupassant, Rouerie, în La parure, p.302]. Pentru Pariziene, modă este semnul artei. Parizienele sunt deseori privite că obiecte de expoziție sau piese de colecție 392. Toaletă, rochia și coafura sunt la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
manieră inimitabila de a le asambla. Modă franceză, de o elegantă rafinată, rezultă din ansamblul țesăturilor și tonurilor, din ingeniozitatea garniturilor, care demonstrează evoluția gustului. Doamna de Gulleroy Olivier Bertin: "Îl la regardait. Bigre! comme vous êtes belle. Quel chic! Oui, j'ai une robe neuve. La trouvez-vous jolie? Charmante, d'une grande harmonie. Ah! On peut dire qu'aujourd'hui on a le sentiment des nuances" [Maupassant, Fort comme la mort, p.35]. O Pariziana se poate mulțumi și cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
62 Roger Callois distinge mitologia situațiilor interpretate că proiecție a unor conflicte psihologice (acestea acoperind în cele mai multe cazuri complexele psihanalizei) și mitologia eroilor [2000, p.18]. Pentru M.Milner, mitul prezintă "un aspect de la condition humaine condensé en une histoire ou un être, et permettant à celui qui s'y contemple de résoudre șes propres conflits" [Milner, ÎI, p.485]. 63 O trăsătură intrinseca mitului este căutarea. Lucian Blaga clasifică mitul (împreună cu viziunile religioase, concepțiile metafizice teoriile științifice, întruchipările în arta
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
toujours un sourire sur leș lèvres" [Maupassant, Bel-Ami, p.28]. Comentariile feminine nu sunt lipsite de interes, ca cele ale doamnei de Burne: "Îl demanda, charmé: Croyez-vous que presque toutes leș femmes intelligentes soient capables de cette activité de pensée? Oui, dit-elle. Seulement elles s'endorment, et puis ont une existence déterminée qui leș entraîne d'un côté ou d'un autre" [Maupassant, Notre coeur, p.73]. 119 F. Hoffet consideră [p.86] că parizianul se caracterizează prin predominarea mobilelor personale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vite lassée, fatiguée, dégoûtée, éprise d'elle-même avânt tout et insatiablement coquette" [Maupassant, Notre coeur, p.167]. Calificativul "mais changeante", intercalat în seria determinativelor, relativizează înțelegerea celorlalte trăsături surprinse. 133 "C'était plus qu'une femme, c'était un roman. Oui, ces richesses féminines, l'ensemble harmonieux des lignes, leș promesses que cette riche structure faisait à la passion, étaient tempérés par une réserve constante" [Rey, La femme, p.121]. 134 "Inventată pe la 1820, expresia (Tout Paris, Întreg Parisul) definește un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Leș Français transforment en une cérémonie chaque événement de la vie, y compris, occasionnellement, leur propre mort" [Gramont, p.309]. 239 "La scène décrit la mise en échec du rituel, elle déjoue l'attente que la performance annnoncée a suscité: révolte ou scandale" [Lojkine, p.5]. 240 "Raportul de transcendență pune problema depășirii, a saltului, a trecerii fără soluție de continuitate de la un registru la altul" [Patapievici, p.124]. Înțelegem stereotipul că o reprezentare sumara pe care și-o face subiectul despre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
brise, perpétuellement" [Flaubert, L'éducation sentimentale, p.44]. 311 "Quelquefois, îl se réveillait le coeur plein d'espérance, s'habillait soigneusement comme pour un rendez-vous, et îl faisait dans Paris des courses interminables. A chaque femme qui marchait devant lui, ou qui s'avançait à să rencontre, îl se disait: "La voilà!" C'était chaque fois une déception nouvelle. L'idée de Mme Arnoux fortifiait ces convoitises. Îl la trouverait peut-être sur son chemin; et îl imaginait, pour l'aborder, des
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
54 Georges Charbonnier, Entretiens avec Lévi-Strauss, Union Générale d'Edition ("10/18"), 1961. 55 Claude Lefort, "Sociétés sans histoire et historicité", in Les formes de l'histoire, Gallimard ("Folio essais"), 1978. 56 Evans-Pritchard, 1994, p.20. 57 Jacques Lizot, "Economie ou société? Quelques thèmes à propos de l'étude d'une comunauté d'Amérindiens", in Journal de la Société des américanistes, IX, 1973, pp. 137-175. 58 Marshall Sahlins, Âge de pierre, âge d'abondance, Gallimard, 1976. 59 apud Marshall Sahlins, 1976, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]