444 matches
-
preia celebra sintagmă bacoviană a „golului istoric“, dezvoltând-o în sensul unei străvezii trimiteri la climatul epocii totalitare: Să nu faci nimic să nu faci decât să te uiți în golul istoric să faci istorie privind în gol ascultând aclamațiile ovațiile Golului - Gol. În toată poezia Florenței Albu pot fi percepute aluzii la totalitarism, la condiția individului expus tuturor agresărilor, prizonier fără speranță al orizonturilor închise. Desigur, miza poetei nu este doar socială sau politică, ci în primul rând existențială. Jurnalul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din cadrul Cupei Bistriței au avut parte de un concurs palpitant în proba masculină de săritură în înălțime. Rămas singur în competiție de la 2,05 metri, tânărul atlet stelist Mihai Anastasiu (născut la 11 martie 1993) a trecut, pe rând, în ovațiile publicului din Sala de Atletism din Bacău, peste ștacheta înălțată la 2.08, 2.10 și 2.13 metri. Remarcabil e faptul că Mihai Anastasiu și-a îmbunătățit cea mai bună performanță personală cu nu mai puțin de 7 centimetri
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
înaltului trimis care urma să citească decretul de împroprietărire, erau adunați o mulțime de țărani care țineau într-o mână odrasla proprie, iar în cealaltă mână o nuia bine cumpănită. S-a dat citire oficială decretului, iar după asta, în ovațiile frenetice ale mulțimii, fiecare țăran a început să-și bată temeinic copilul. Explicația era simplă. Copilul era prea mic pentru a înțelege importanța decretului de împroprietărire care urma să-i schimbe și lui din temelii modul de viață, dar bătaia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de măscară. La fel și Învățătorul bătrân din Lunca Mare, colegul meu de la „cercurile culturale“ și călăuza mea expertă - a „mânzului“ cum Îmi spunea - prin toate bordelurile Ploieștiului, unde acest „apostol al neamului“, clientul lor familiar, era salu tat cu ovații de țațele și fetele „stabilimentelor“, cum li se spunea, de pe ves tita Cale a Oilor. Aici mi-am câștigat eu primul meu titlu de șampion pe urma atributelor mele atletice, cam disproporționate pentru un becisnic de intelectual afectat; și tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
în prezența a peste cinci mii de handicapați, sosiți din Anglia, Scoția și Irlanda, cu o zi înainte. A fost într-adevăr o ceremonie cu totul neobișnuită și emoționantă, cu o participare activă a celor cinci mii de handicapați prin ovații, cântări și pantomimă religioasă. La sfârșitul ceremoniei un episcop englez s-a apropiat de mine și mi-a șoptit la ureche în limba italiană: “Anche io sono sacerdote francescano, ma senza barba” (Și eu sunt preot franciscan dar fără barbă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
știu ce-mi poate pielea, tot n-aș renunța la metempsihozele visate în copilărie. Acum, Colette se întâlnește cu magistrații din Rezistență, cu cei care l-au judecat, se pun benzile din ’41, se ascultă din nou procesul și, în ovațiile tuturor, atentatorul e achitat. Acum, Colette se îmbrățișează cu Gerbinis - magistratul care în ’41, luându-și mii de riscuri, rezistând presiunilor, manevrând abil, a refuzat să-l predea poliției hitleriste, știind că acolo patriotul francez nu avea nici măcar șansa unui
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
însă ordonat cu o claritate, cu o logică și mai ales într-o formă surprinzătoare, impresionantă. L-am ascultat și a doua zi, la întrunire. A fost "la înălțime", cum se spune. Sala nu i-a precupețit nici entuziasmul, nici ovațiile, pe deplin meritate, desigur. Dar, nu cred că mă-nșel; discursul din ajun atinsese culmile inspirației și ale artei; cel de al doilea nu l-a mai putut egala. De aceea, când uneori vorbesc de întâmplările aceste, așa îl văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în viața mea. E perfect. — Îmi dai voie? — Da, șoptesc și mă uit cum mi-l strecoară pe deget. El mă privește din nou, cu ochii mai tandri decât i-am văzut vreodată și mă sărută, moment în care încep ovațiile, din toate direcțiile. Nu-mi vine să cred. M-am logodit. Trei OK. Acuma, oi fi eu logodită, dar n-am deloc de gând să las chestia asta să mi se suie la cap. În nici un caz. Știu că unele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mă îmbrac în pielea lui, e mai bine să fiți pregătiți. în Apocalypto care recreează marea civilizație maya în ultima fază a declinului ei , inimi sînt smulse din piepturi pentru a îmbuna zeii, țeste se rostogolesc pe treptele piramidelor în ovațiile unui public pe lîngă care amatorii de crucificări din Patimile lui Hristos par amatori de operă și de balet. Aici, o măciucă în cap nu e o măciucă în cap dacă nu face chisăliță capul respectiv. Dacă e ca un
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
revin la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape 250 elevi luau masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape 250 elevi luau masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața mea de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unei păci de mult așteptate. Țin minte că în acel moment casa din Buzău era plină de copiii numeroși adunați pentru nu știu ce ocazie... Lenuța, cea care anunțase logodna noastră la Buzău cu aproape cinci ani în urmă, radia de bucurie. Ovații pentru pacea popoarelor și a noastră! În această lume veselă, eu nu mă puteam bucura deplin... Lenuța îmi obiectează chiar că nu mă bucur din toată inima. I-am răspuns atunci: „Tare mă tem că această pace va fi mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
repetiție, dar la momentul notei cu pricina, a făcut o săritură ca Barișnikov și, după ce a cântat suspendat În aer cel mai dificil sunet posibil, a aterizat pe podeaua scenei, lucru pe care nici măcar Domingo nu Îndrăznise să-l facă! Ovațiile publicului au inclus elita regală, iar la sfârșit Franco, extenuat, dar surâzător, a venit drept la mine ca să afle dacă l-a Întrecut sau nu pe Domingo. L-am Îmbrățișat, asigurându-l că da. Nu l-am revăzut de atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ea adera la interpretarea de la Chicago, ca un artist adevărat, a respectat concepția mea și a făcut eforturi uriașe să și-o Însușească. A ajuns să trăiască fiecare scenă cu o intensitate sfâșietoare, impresionând miile de spectatori care izbucneau În ovații nesfârșite În fiecare seară. Ea le primea mulțumind, dar rămânea cu certitudinea sinceră că nu a descoperit Încă adevărul ultim și Își continua căutarea. Îmi amintea de bunica mea, atunci când Îmi spunea „E bine, dar se poate și mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a explicat mai târziu, cu ceaușista Cântare a României. „Un Brâncuși folcloric, ce kitsch oribil!“, șușotea fina elită intelectuală. În fine, spectacolul de pe scenă se sfârșește, dar armonia nu coboară și În sală! Ies să salut publicul. Sunt primit cu ovații de unii, cu răceală de alții (la București neajungând Încă moda interjecției huo la operă). Dintr-odată, Îmi văd propria mână ridicându-se pentru a opri aplauzele, se face tăcere În sală și Îmi dau seama că acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
autoritară a primului dirijor Corneliu Calistru, întregul ansamblu de soliști, cor și orchestră, a realizat un spectacol memorabil. Nu întâmplător, aplauzele au devenit uneori sacadate, ca probă că emoțiile provocate de scenă au mers unanim unde trebuie, stimulând emoțiile auditoriului. Ovațiile au continuat cu aceeași intensitate. În actul III însă, la aria tenorului, s-au constituit în ropote nesfârșite, domolite doar de intervenția dirijorului, care a schițat cunoscutul gest de reluare a ariei, pe care Daniel a repetat-o în aceeași
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de legionari, numărul lor crescând mereu. Profesorul Ion Dobre , comandant legionar, venise chiar în cămașă verde și, suit pe piedestalul grilajului, dădea tonul cântecelor legionare. După ce Regele Mihai a ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece, alte urale și apoi coloana, de mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei opt
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
singură satisfacție, probabil bancurile - numeroase în aceste zile - pe care le culeg și le colportează. Pe delegați îi compătimesc. Un program istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un somn liniștit, odihnitor? Cu ce figuri vor sta mîine în fața celor din sală? Se vor uita în ochii lor cu încrederea de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
O mai mare umilință nici nu poate exista: să-i faci pe cei de care îți bați joc cu bună știință să-ți mulțumească pentru tot ceea ce le iei, să-ți hrănească morbul orgoliului și al infatuării cu urale și ovații, cu sacadate strigăte mecanizate, inconștiente și contagioase, care le umflă palmele și le dilată coardele vocale, ca într-un coșmar colectiv demn de cei mai temuți torționari ai închisorilor comuniste. în zilele acestui congres, e bine să nu ieși din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cultură Mihai Ursachi . A replicat energic Constantin Șerban” . Vă amintiți domnilor de protestul Timișoarei când vi se conferea cu solemnitate laurii cetății ? Cum ați primit privilegiu fără să roșiți ? Timișoara clama în numele morților Revolției”, RUȘINE ! Voi savurați cupiditatea momentului cu ovații nemeritate . Revenim la amănunte din cartea “Iași 14 decenbrie ’89 începutul revoluției române ? Pag. 290 - “... Planul de acțiune era relativ simplu . Cuvântul de ordine era :“Primăvara cade joi”, (consemnul “se vând portocale” se răsuflase) . Două enormități iraționale, ridicole , de prost
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
succesului, dar și nevoia de idoli, de transcendere a propriei condiții, de împărtășire prin tangență a unei străluciri, altminteri inaccesibile uneori și participarea la o pulsație și un vis colectiv. Am fost, îmi amintesc, realmente mișcată, ascultînd la PRO tv ovațiile mulțimilor care dîrdîiseră cîteva ore în ploaie, în Piața Revoluției, ca să-l vadă și să-l audă pe "omul cel mai puternic de pe planetă", președintele Bush, sosit pentru o scurtă vizită la București. Bieții români, îmi spuneam. De cît amar
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
clipă Mircea Dinescu, lăfăindu-se - cu umorul necesar - în halatul de mătase al acestuia: " Azi scriem poezia cu tuș pe palma stângă/ cu arta ne scrobim cămășile-n copaie/ artistul toacă ceapă spre a putea să plângă/ când reumatismu-i simte ovații lungi de ploaie// dentistul pune plombe la clape de pian/ tabloul de se strică dați-un un praf de sare/ din ceasuri cucul iese o dată la un an/ ce dulce e compotul cireșelor amare." etc. Eleganța ironiei O doză de
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
Prin desișul corespondentelor antipoetice, prin inextricabilele notații ale sarcasmului, prin opacitatea grotescului suveran, înaintează o conștiință care, notificîndu-si deziluzia, isi comunica, subiacent, speranța: "Ziua străbate în viața mea că printr-o strecurătoare/ zdrențuita; la vîrsta această poți fi proclamat în ovații/ împărat, scuipat, în obraz că impostor, poți să fii,/ poți muri cu măruntaiele ucigîndu-se unul pe celălalt/ poți paste o nesfîrșită turmă de porci prin jirul/ alunecos. Totul poate fi viața și nu este. Totul poate fi moarte/ și n-
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
într-o sală impozanta, plină ochi, a Universității din Chicago. Un orator sclipitor care făcea din discursul său științific un spectacol, pe care și-l îngăduia să-l și urmărească printre buclele negre căzute peste lentilele ochelarilor. Luată de valul ovațiilor, i-am făcut și eu o poză vorbitorului, cu gîndul că o să ajungă și mai mare, iar fotografia va fi la mare preț. La întoarcerea în țară, am povestit prietenilor despre succesul unui dramaturg și al unui spectacol în America
Cui prodest? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18154_a_19479]
-
congresului extraordinar al PNL din august 2002, aproape toate propunerile lui Valeriu Stoica, indiferent de natura lor, ajunseseră să fie rejectate, pe bandă rulantă de diversele foruri de conducere ale partidului. Aceleași propuneri, înaintate de Theodor Stolojan, erau salutate cu ovații. Important era omul care vorbea, nu conținutul spuselor sale. Valeriu Stoica este unul dintre ultimii intelectuali de mare calibru rătăciți în marasmul urît mirositor al politicii dîmbovițene. Discursurile sale, impecabil articulate logic și stilistic (impregnate cu pilde și învățături ale
File dintr-un album politic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14326_a_15651]