409 matches
-
și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis? Ce importanță că n-ai zis tu - dar au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcut rău! Auzi ce să spuie prrrostul cela de Sapșa: că toți Învățătorii români sunt antisemiți - nu dau vina pe altul, dar el, dobitocul, care trăise atâta timp dincolo de Nistru, În Ucraina, nu-i cunoscuse pe Ucraineni? - aceia mâncători de Ovrei, nu plăvanii noștri! Mama lui de-de-de gânditor cu curu’! Să-ți spun un lucru - n-ai să-l afli nici din cărțile comuniștilor, nici din gura marilor Români, mai ales dacă-s nebasarabeni: povestea cu antisemitismul au scornit-o comuniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
câți i-au creștinat pe Slavi! - și tot..., În fine... - Întorcându-ne la „Țânțari”: ei au venit Încoace de curând, În ultima sută de ani, după ce Grecii și-au căpătat independența față de Turci și au Început să-i taie pe Ovreii lor: Macedonenii și Albanezii -Vlahii și Skipetarii sau Arvaniții... - Străbunicul, bunicul tău să fie dintre supraviețuitorii „tăiaților”? - Nu știu. Dacă ar fi fost așa, am fi păstrat legătura cu triburile stabilite la Predeal și la Lugoj. M-am interesat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o sută de persoane fără, adică celibatari; dacă i-ar fi dus pe toți În același loc, ar fi putut așeza două sate, nu unu singur... - Parcă numai de la voi... Basarabenii noștri, săracii, pe unde n-au fost Împrăștiați - ca Ovreii... - Pe unde au fost - ne spune Atlasul lor: Îndărătnici, Scorțeni, Lunga - și, bagă de seamă, Îți dau doar denumirile care nu au terminație slavă - cum ar fi Isacova, ori Hirova, ori Lucașovca, cele din jurul Manei... și Încă: Aurul, Inul, Dunărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg; dar în ea sălășluiesc cu mult mai multe suflete decât în celelalte trei sferturi, ale creștinilor, unde înverzesc copaci și crește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chefurile aveau o putere neobișnuită; petrecea ca într-o înfrigurare; cu grabă, cu teama ascunsă că toate se vor sfârși prea curând. Uneori cădea pe gânduri, cu inima grea. De la școala statului se întorceau alungați și bătuți cu pietre copiii ovreilor. Veneau în goană, spăriați, se opreau și se întorceau în loc înjurând; apoi se răspândeau prin casele scunde, cu lacrimi și tânguiri. Și femeile și bătrânii blăstămau pe străini, pe goi, și-și aminteau de toate chinurile din urmă, de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i cenușie, pleoștită. Cetea mergând spre casă câteva vorbe zgâriate cu o peniță rea pe un petic de hârtie; cetea, și-și ștergea fruntea de sudoare cu basmaua-i mare, roșie, și nu-i venea a crede! Un băiat de ovrei îi ieșise înainte în capătul uliții și-i pusese în mână hârtia - pe urmă se dusese în treaba lui, la fugă, desculț și cu capul gol. Domnul Rusu cetea cam greu, abia putea ceti, dar izbutise să înțeleagă: „Domnu picheri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trei oameni ai lui despre cazul lui de crimă și amintindu-și titlurile din ziare exact în locul unde cazul Brenda Allen provocase cele mai mari dezastre. O caricatură fixată pe panoul cu anunțuri spunea totul: Mickey Cohen purtând cipilica de ovrei, cu semnul dolarului lipit pe moț, și mânuind cu niște sfori doi polițiști în uniforma de la LASD ca pe niște marionete. Un balon îi completa gândurile: Băi, ce le-am tras-o la LAPD! Bine că-i am pe polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din consătenii adunați ca la bîlci, că ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să declare că i-o lasă lui, fiindcă și el Îi va returna mai tîrziu, dacă-l va mai găsi În viață, un sfert din cîștig. În Sătmarul de atunci, cîrmuirea ungurească a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și formuleze dorințele. Întotdeauna atunci când melodia O oră între zi și vise, o aducea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
speranței! Întocmai așa va fi! Nădejdea spre mai bine vă va însoți mereu! Deși acel bine se va ivi de fiecare dată tot prin năpăstuirea voastră că sunteți pizmași, dezbinați și pârâcioși împotriva voastră înșivă!.. Când i-am dat și ovreiului o capră, toți ceilalți au venit la mine să le dau și lor câte una, în schimb ai voștri m-au rugat să omor capra omului!.. Chiar așa, măi nevolnicilor, dar aveți noroc mare că vă iubesc, că și voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe la colțuri, capete roșii de leu, ornament având o coamă de lut ars și un rânjet perpetuu de ceramică. Doar atâta șterpelise și el de la naționalizarea efectuată de Partidul tovarășilor, când cu cenătuirea fabricii de țigle a lui Țailic Trau, ovreiul cu care goldăneștenii se împăcau bine, care le dădea de lucru și pe care ei îl furau cu sârg. Țailic Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nihem neser knighen A mamalighele A carnațele A pastramele Na gleizele vaineee. Vladimir, care văzuse lumina zilei într-o mahala din Dornești, unde căsuța părinților săi se mărginea și în dreapta, și în stânga cu locuințele tot atât de modeste ale unor familii de ovrei, fredona dus pe gânduri vocabule parțial cunoscute, care-l transportau în prima lui copilărie de orășean: Di rumene trinken vain Lesen mamalighe... Singma tir-li-tam Singma tir-li-tam... Lui Vladimir, căruia o translare completă și deplină a versurilor i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
următoarele: "Holera făcuse întîi grozavă pustiire în Moldova, în momentul când Președintele plenipotențiar [Kiseleff] se afla la Iași, oraș care are un focar de miasme perpetue în apa mlăștinoasă a Bahluiului și în care sunt mai multe mahalale locuite de ovrei. Generalul Kiseleff, cu un mic număr de impiegați, se află în mijlocul unei populații pradă morții, îngrijind-o și mîngîind-o. Orașul era să piară de foame din cauza morții sau a plecării celor ce îi procurau hrana. În mijlocul calamității publice și a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să nu Îl facem scăpat de la o fereastră, ca pe colegul lui, Abraham Schechter, cu care am umplut șapte dosare mari până i-am dat brânci de la etajul zece al Urgenței. Dar se compară bețivul de Felcer cu ditamai doctorul ovrei al Șefului cum se compară un răcan cu generalul Doicaru! De la Felcer nu auzi un mulțumesc, dar ia cu o mână dibace sticluțele, le preferă pe astea micile, de plastic, le vâră În geanta În care ține trusa medicală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
umblători mai ca lumea, nu scroabe ori șalupe, să vă râdă urâții ăia. Titi, să-i potrivești tu, că ești mai subțire, ai grijă de gloaba asta de Gheorghe, că ne face de râs... I-a dus Titi Aripă la ovrei, în Taica Lazăr. - Să trăiești, jupîne. - Noroc. Iar ați găsit ceva? - Nu ne lua la mișto, știi bine că nu-i sezon... 194 Domnul Goldenberg râse cu bunăvoință. Privi prin geam strada pustie. - Atunci? - M-a trimis Bozoncea să-mi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că nu-i sezon... 194 Domnul Goldenberg râse cu bunăvoință. Privi prin geam strada pustie. - Atunci? - M-a trimis Bozoncea să-mi îmbraci băieții ăștia. Dă-le cîte-un spențer și cîte-o galibardă! ,v - Da und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se lipise lângă vitrină și-ar fi pus mâna. I-a făcut cu ochiul nevestei, să stea cu privirile pe el. - Bine-bine, să căutăm, mormăia, poftiți! Și i-a dus în atelierul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat să zică ceva, dar Mînă-mică o dată s-a-ncruntat: - Mucles! Gheorghe ofta lângă ucenic: - Ce ne facem? Bal ne-a trebuit! Mor cu legătura asta la gât, și când oi lua și-un pahar mai mult... La urmă, 1-a îmbrăcat ovreiul și pe Sandu. La el a mers ușor, că mai purtase. Știa cum se stă picior peste picior și cum se umblă ca domnii. 195 Nicu-Piele se văietă: - Nu poți nici să scuipi în trențele astea! Au ieșit pe la prânz
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și el dă o fugă până în piață la Matache, la magazinele ovreilor, să-i cumpere curvei cercei, s-o amăgească. Pe timpul ăsta, a lui o să-l creadă rămas în nuntă, cădea cum e mai bine. Câmpia dreaptă și înghețată se însufleți deodată. La început nu știură ce era. Parcă la capătul ei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui operă o elaborează în douăzeci de ani, în care timp munca administrativă și activitatea politică se află necontenit pe primul plan. Pesimismul său face ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trage, amândoi se poticnesc. 98Orbul trebuință de masala n-are. 99Opinca din piele groasă se face. 100O sută bice la c..., ca nici unul la c... nostru. 101O să-i facă pielea burduf. 102Odată vede nașul puța finului. 103O dată vrură Ovreii să se călătorească și se-ntîmplă sâmbătă. 104O dată nuntă! 105Oțetul de dar mai dulce decât mierea cea cumpărată. 106Uite-te la obraz și mă-ntreabă de necaz; uite-te la față și mă-ntreabă de viață. 107Umbra niciodată moare. 108Una-i una
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dacă tu l ai împușcat! Nu, nu io, să trăiți, că io nici nu mi am luat bușca la mine, în ziua aia. Am fugit de-acasă de gura muierii, că mă cicălea, că nu vrea să fiu slugă la ovrei toată viața, vrea să-mi fac botcovărie și să fim de cabul nostru. N-aveam bușca! Mai întâi l-am văzut întins pe jos pe ăla cu... adică fără mustăți, am crezut că-i beat, tremura și i-am dat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu ură un țăran, plescăind din limbă a fin cunoscător. Ni sî pari, nie, că nu-i ca la‟nceput! .. - Așa s-am parti di ochi‟ din cap șî di Rifca me‟ dac‟am fucut eu așa civa! se jura ovreiul, cu fața roșie de spaimă, atât de convins, că aproape o credea și el. Nevasta lui, o femeie oacheșă, tânără și voinică, era mai pricepută decât el... Ea învârtea toată rânduiala prăvăliei. Rifca, așa o chema, dădea și pe datorie
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]