678 matches
-
cu neon îi mai spărgea masivitatea. Era umezeală și frig, dar nu-mi păsa. Curând am distins sălciile care împrejmuiau ovalul lacului înghețat. Acolo era capătul. Am pășit pe gheața acoperită de zăpadă moale. Abia îmi vedeam mâna întinsă prin pâcla de aici. Arn mers mult, cu pași mici, pe gheața lacului, apoi, năpădit brusc de-o undă de durere, m-am ghemuit și am îndepărtat cu mâinile înmănușate stratul de zăpadă. Dedesubt, gheața era netedă și neagră. Plutea o tăcere
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a unui corp nedefinit. Când a putut să mă zărească, ființa s-a oprit și ea, a ezitat, dar s-a îndreptat spre mine, ieșind tot mai mult din ceață. Când a fost la un pas de mine, fumuri și pâcle aburii i se roteau încă în jurul trupului. Era o femeie brunetă, la vreo treizeci de ani, cu ochii puternic machiați, prelungiți cu o coadă de dermatograf negru unsuros. Purta o haină de blană cu glugă și cizme cenușii. Ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a găsit treaz sau aproape treaz, căci noaptea trecută nu fusese una tocmai ușoară. Chiar dacă adormise foarte devreme ( nici nu mai știa când), oricum nu apucase să și mai pună pijamaua, se simțea obosit și cu mintea prinsă într-o pâclă de ceață care nu voia nicicum să se ridice. Trebuie să facă ceva, altfel n-o să se poată concentra. Da! Trebuie să l caute pe băiatul cu mostrele, trebuie să mai facă rost de una și totul va fi bine
SAU POATE NU!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Topliceanu Bogdan, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2015]
-
o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în care abia de răzbea lumina după-amiezii, deveniseră dintr-odată încețoșate de parcă s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale, privind cum se mișcau siluetele fantomatice, se simțise năpădită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândul meu era către Zâna, pe care o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit, ascunsă printre urzici, o fântână cu ghizdurile putrezite, unde apa se înverzise și prinsese parcă o pâclă. Probabil, nimeni nu mai băuse din ea de multă vreme. Am curățat-o, fiind însetat, după care am mai dat o raită prin toate încăperile. Pe telegraf, ca și acum, era un strat gros de praf. Deasupra, pe perete, o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ți toacă nervii dacă n-ai ce face. Privești un timp cum sporesc băltoacele, ai senzația, ascultând ploaia, că te afli într-o imensă peșteră și că tu nu ești altceva decât o stalagmită. Pe ochi ți se așază o pâclă umedă, iar în auz curge continuu acel foșnet de ploaie fără sfârșit... Stam sub streașina gării și uitasem că dorisem să vină o ploaie. Priveam ceasul de pe peron. Nu știu ce vroiam să văd, căci ora era aceeași, numai minutarul se învîrtea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală, iar prin sala de așteptare păianjenii au reînceput să-și țeasă pânza, deoarece, după câteva zile de derută, renunțasem să ne mai zbatem. Mâncam în silă și aveam sentimentul că lucrurile nu puteau evolua decât spre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
diletant îndrăgostit cunoaște lucruri pe care specialiștii în istoria dragostei nu le-au aflat. Mâine, voi fi primul pe plajă. Întotdeauna am procedat așa în ultima zi. M-am dus să înot înainte de micul dejun, în apa încă "netrezită" din pâclele nopții. Ai, atunci, o senzație ciudată, despicând apa cu brațele. Parcă o deștepți din somn. În rest... simt cum peste vară, peste mare, se lasă o blândă melancolie. Și cred că încep să-mi dau seama de ce mă simt mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Aș vrea să zăresc Clevelandul. În Cleveland (de care am auzit înainte de a auzi de București) au imigrat, înainte de primul război mondial, numeroși țărani din satele fîgărășene. N-am noroc, însă. Norii, în loc să se destrame, devin mai compacți. Intrăm în pâclă și avionul înaintează acum, parcă, peste gropile din București. O jumătate de oră, avansăm precum cârtițele. Timpul trece greu până ce, printr-o spărtură a norilor, văd un drum și un fragment de pădure. Chicago La aeroport, ne așteaptă Cristian B.
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e lucru știut, murdăria ne ține țepeni, înainte de a ne duce în insulele grecești ar trebui sa ne spălăm din cap până-n picioare. Acolo aerul e cast, marea și plăcerea curate. Iar noi... Să ne așezăm pe aceste șezlonguri. Ce pâclă! Rămăsesem, cred, la carceră. Da, o să vă spun îndată despre ce-i vorba. După ce m-am zbătut în fel și chip, după ce-am scos tot ce se putea scoate din atitudinea mea impertinentă, descurajat de atâtea eforturi inutile, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o carte cu aventurile unui pescar ; după ce o termină se gândi că o zi însorită ca aceea trebuia isprăvită întrun chip deosebit. Ședea pe cerdac spânzurat cu mâna de un stâlp și privea, dincolo de lanuri, ușorul miraj al Siretului. O pâclă îndepărtată se legăna pe apă, deasupra zăvoaielor. Până acolo era un drum necunoscut dar pe care, închizând ochii, băiatul îl străbătuse de nenumărate ori : trebuia să treci podul peste Șomuz, apoi să ocolești casa lui Păduraru și să intri în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ascultam cu gura căscată. - În razboi ești „irou” când ai ocazie, afirma el. Odată eram noi patru inși din Gura pe frontul sârbesc. Burnițá din ceață că fleșcăise toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia, când slăbind când întărindu-se, s-auzeau împușcături. Deodată a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tufele de arini. Era senin. Dedesubt apa se încrețea la lumina stelelor. Între plopi, în întuneric, moara tăcea. S-auzeau cum trosnesc pașii gândacilor pe vreascuri ; iarba mă mângâia pe obraz. Către miezul nopții a ieșit luna luminând șesul pe deasupra pâclei. Din frunzișuri coborau paingăni care tremurau în lumină piciorușele de jar. Cracul de apă era iezit cu hatie de nuiele și bolovani ce țineau malurile lângă moară, să nu le rupă viitura. Peste hatie apa spumega, scânteind argint sfărmat. Prin
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
să scoată sunete subțiri și bolnave, începe sezonul secetos. Un sezon cu praf mult, galben-roșcat, care a creat multe nedumeriri, deoarece în împrejurimi nu există un pământ asemănător; un anotimp cu călduri atroce, istovitoare, și cu cerul permanent acoperit de pâclă. Vântul suflă până în octombrie, cu rare și scurte întreruperi. E mereu fierbinte ca o flacără, uscând tot ce întîlnește în cale, mai puțin frunzișul rododendronilor care, dimpotrivă, se umplu de flori roșietice, cărnoase, ce reușesc să parfumeze și praful. În
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor, atingând proporții aproape gigantice, e tot atât de misterioasă ca pâcla care îngălbenește cerul pe timpul verii și ca reținerea, din discuții, când vine vorba despre marea de la miazănoapte. Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și nu se poate ști ce temei are legenda că, pe aceste
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aer înăbușitor, îi dă mari dureri de cap care-l obligă să se culce devreme. 43. N-am mai visat nimic. Asta e tot. Tot? Cerul e blând azi. 44. Dimineață mohorâtă din septembrie 1937. Cerul e acoperit de o pâclă care seamănă cu fânul jilav. Copiii de pe Delături, care nu s-au dus cu vitele pe Calea Secii, au ieșit în uliță și se zgâiesc la mașina care așteaptă la poarta noastră. Șoferul claxonează. Trebuie să mă grăbesc. "Unchiul George
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
i le crease Monseniorul, căci un cer atât de frumos nu mai văzuse demult. Stelele păreau spălate cu apă de izvor, atât de curat străluceau, iar luna răspândea o lumină argintie, misterioasă, pe frunzele de glicină. Și nici urmă de pâcla nu exista, deși vântul nu se oprise. Dimpotrivă, zbuciuma, mai furios, tufele de trandafiri. Julius era derutat de-a binelea. Niciodată nu se mai întîmplase așa ceva, ca "vîntul din sud" să sufle fără să aducă nici un fir de praf. Undeva
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
deloc praf mărește starea de nesiguranță, de derută, din oraș. Toți se întreabă dacă deșertul, căutat, de atâta timp, de cei din Asybaris există. Noaptea, cum se trezesc din somn, se reped la ferestre, sperând să vadă cerul acoperit de pâclă. Și nu mai reușesc să ațipească după ce se conving că stelele strălucesc ca niște diamante. Dimineața, la primele ore, ies pe străzi să afle dacă a sosit cumva vreo veste de la expediția plecată la începutul verii. Tavernele sunt mai pline
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
m-aș fi născut cu șaizeci de ani mai devreme, până acum eram mort. Intră în River Run și se târî până-n fața casei lui. O să fac o programare la doctorul Hayes, bine, Mark? Mark? Mă auzi? Se scutură de pâcla care-l acoperise, șovăind, cu piciorul drept atârnând afară din mașină. —Cum vrei. Dar îți mai cer un mic serviciu. Dacă o să mai apară vreodată soră-mea aia adevărată? Se pocni peste frunte cu primele două degete. Crezi c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să nu creadă că eu sunt răspunzător, ceru el. Gosseyn îi promise pe loc. Dar se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la locul lui căci, deși umbrit de pîclă, strălucea solid în centrul peisajului, iluminîndu-l și întregindu-l; dar se întrebă dacă nu cumva soarele era undeva deasupra și ce vedea el era o reflecție în mare, sau poate era în spatele lui și-l vedea oglindindu-se într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters, îmi șoptea că, poate, străbăteam doar o probă... * În drum spre o bancă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dincolo de atmosferă și luau viteză. După alte zece minute, ieșeau din conul de umbră al planetei, iar soarele inunda sala de pilotaj. În placa retrovizoare, imaginea lumii Yalerta apăru aidoma unei farfurii de lumină garnisită cu o mare bulă de pâclă întunecată. Gosseyn întoarse spatele acestei scene și-l privi pe Oreldon. Ofițerul albi când Gosseyn îi împărtăși planul - să-l contacteze pe căpitan. - Să nu creadă că eu sunt răspunzător, ceru el. Gosseyn îi promise pe loc. Dar se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea îi vorbeau despre trecutul îndepărtat al neamului său, despre mașini capabile de distrugere, despre energii mult mai mari decât toate puterile ascunse în propriu-i trup. Prin pâcla ce i se lăsase peste ochi, văzu că ființele acelea erau îmbrăcate într-un veșmânt străveziu, care scânteia în razele soarelui. În mintea lui Corl se făcu deodată lumină: ființele astea erau desigur membrii unei expediții științifice de pe o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]