695 matches
-
colegul său, taciturnul Alupi, cu o dalbă măicuță (iertat fie-le păcatul!). Și cu masivul răcoros al Ceahlăului, atît de bătut cîndva de aceeași lume (bună) venită la Agapia și la Văratic. Și cu... Of! Ce ploaie mocănească și ce pîclă! Ghinion! De data asta, poate, și stațiunea și biserica și fresca și nevăzutul Ceahlău mi se par, dintr-o dată, nesuferite. Unde-i Durăul de-anțărț? Poate doar masa ce mi se servește, în exclusivitate, în imensa goală trapeză (carafa cu
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
s-au dus - sub biciul colindătorilor - (Sunt Sfintele Seraficele Sărbători) să mănânce porci. Replici cu obiecte "Sinergia faptelor" a rămas rătăcită pe "Meandrele concretului" Președintele Nero se retrage la Scroviștea în ciorapi violet. Călușari sângeroși i-au împlinit poruncile în pâcla artificială a lucrurilor. Eu dorm în orașul industrial și al "domeniilor conexe". Iar plopii sunt martorii unei înfrângeri. Casa apune, la umbra globului crizantemelor albe ca niște sâni. Dintr-un bob uriaș de strugure mov. Un șarpe cu gură la
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
și el se îndreaptă ușuratec spre ținta care-i ia sufletul, Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură și beau basamc la bodegă, la fereastră iarăși pâcle siberiene și iarăși căpitanii tăi profanează mormintele, Vântul din grajduri pizmuiește vântul din crângurile de stânjenei, norii urăsc ploaia, croitorii cei mari din Valahia cos straie noi din mantale vechi, cei ce rabdă și tac încurajează întotdeauna, cei ce urlă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
Valentine Gersbach și era amantul soției protagonistului. După ce-l admonesta îndelung pentru că nu și-a îndeplinit niște îndatoriri redacționale, încheia sarcastic: „N-ar fi prea bine să văd limpede. Cu cei mai ageri ochi din lume, n-aș vedea decât pâcla puturoasă a falsității. Și n-am cei mai ageri ochi din lume; sunt nu un superman ci un superidiot. Numai un gigant printre idioți s-ar însura cu Sandra și ți-ar oferi ție prietenia. Numai Dumnezeu știe că nu
Scrisori care nu s-au pierdut by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5790_a_7115]
-
acoperă, taie în carne din stânga spre dreapta semnul arătat în odaia închisă. 2. Ațintirea flăcărilor tulbură bezna din unghiurile încăperii până când gura de umbră ridică vorbe zguduitoare; de prisos vărsarea apelor mari - nu apropie lumina de buzele calde; vuiește în pâclă flamura și se uită alcătuirea din pisc, măcar că stă reazem trupului înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
vânătoare de la moș Pricope, "un bărbat din preistorie", de la el învață obiceiurile și numele sălbăticiunilor. Acum se naște simpatia pentru cei "umiliți și ofensați". E mereu încântat de "dumbrăvile de plopi, sălcii și arini", de "câmpia grea de lumină până în pâcla vânătă a munților". Una din cele dintâi confesiuni literare indică primordialitatea vânatului: Căutând a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă a venit literatura". Totuși interesul
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește și sanctifică lumea, înrămând-o într-un surâs parfumat și blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
a trăit un popor / fără origini și fără conștiință clară a identității sale istorice. / Așa, mai mult o zdreanță de neam, o gloată mai mult, / niște vedenii de oameni dormitînd cu o cușmă de nori peste ochi / și cu o pîclă deasă pe creier..." Nu discut cu cîtă dreptate împarte poetul responsabilitatea pentru eșecul mișcării politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul actor și perdant în acele frămîntări este caracterizat
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
politico-naționale basarabene de la sfîrșitul secolului trecut, acesta fiind un subiect mai delicat, dar trebuie să observ că principalul actor și perdant în acele frămîntări este caracterizat reușit, fie și cam dur; "zdreanță de neam", "cușmă de nori peste ochi", "o pîclă deasă pe creier" sînt expresii care merită să nu fie trecute cu vederea. Eugen Cioclea este un poet născut, nu făcut, cum sînt atîțea alții care au o poezie mai mult sau mai puțin izbutită, a cărei artificialitate însă nu
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
scaldă para ce-l aprinde/ De vii văpăi..." Or, singurul pandant (,complementara") acestor purpuri bizantine nu poate fi, desigur, decât negrul: al "negurii"... uitării, al nopții și al morții. Căci, cum citește-se în Sub pecetea tainei: "Peste toată această pâclă roșie se lasă grea o perdea neagră." 1 "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acestui procedeu de Ťexhauțiuneť, de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței..." (Răsăritul Crailor, s. m.) 2 Într-o semantică nu
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
să-i crească mușchi la subțiori. dar ea și-a făcut casa într-o sală de așteptare. Acolo nu cântă decât privighetorile de lemn și vântul ce-a împins corăbiile argonauților. De câte ori iese la plimbare se rup catargele ploii și pâcla inundă străzile. Inventează alfabete sălbatice pe care învață să citească adolescenții corupți și fecioarele. Se lasă sedusă, dar nu cedează decât la umbra Turnului, pe iarba crescută de-a valma-n Eden. Până la urmă, Ea zboară și păsările se rotesc
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
întreagă" - puzzle-ul complet. La mine, din acest punct de vedere, puzzle-ul nu este complet, pentru că am numai povestea lui Ovidiu și nu se știe - cum nici în realitate nu se știe - ce e cu mafia. E ca o pîclă: nu știm cum funcționează, cînd s-au interpus cei din culise, cine sînt ei? Nu se înțelege foarte exact și chiar am dorit să nu se înțeleagă, pentru că riscam să cădem în livresc, în curiozități de interes informativ - ceea ce se
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
o analiză a apei din acești vulcani noroioși. Trebuie spus că fenomenul este unic în Câmpia Banatului și ar merita să aibă măcar statutul de arie protejată, eventual valorificată turistic. Modelul ei ar putea fi zona cu vulcani noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici (la 12 kilometri de Berca, în apropierea Buzăului), care constituie una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică și botanică) din România, întinsă pe mai mult de 30 de hectare. Specialist în geografie fizică: „E un
Vulcani noroioși necunoscuți în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37445_a_38770]
-
apei din acești vulcani noroioși. Trebuie spus că fenomenul este unic în Câmpia Banatului și ar merita să aibă măcar statutul de arie protejată, eventual valorificată turistic. Modelul ei ar putea fi zona cu vulcani noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici (la 12 kilometri de Berca, în apropierea Buzăului), care constituie una dintre cele mai interesante rezervații mixte (geologică și botanică) din România, întinsă pe mai mult de 30 de hectare. Specialist în geografie fizică: „E un potențial care trebuie
Vulcani noroioși necunoscuți în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37445_a_38770]
-
cu neologisme, pînă acolo încît nu se înțelege. Ceea ce nu neapărat deranjează, în jocul de sonorități exotice, avînd o melodie care nu ține seama de sens, din, bunăoară, Lacul: "Arbuștii nopții picură amomul./ Pe clin, un subaquatic lampadar/ Strecoară'n pâcle despletite cromul,/ Avar, pe fiecare nenufar.// Jocul privirilor începe lin./ Sub stratul suprafețelor de var,/ Meduze, în seraiu ultramarin,/ Adună sticle sparte de fanar.// Paloarea și-a pierdut prin brume șalul/ Și apele-l acopere cu flori,/ Ca pe un
Poezie și întuneric by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6983_a_8308]
-
privind cucerirea spațiului cosmic. N-au rămas mărturii scrise de el însuși sau consemnate de alții în vremurile la care se referă incriminările ulterioare. Nu există nici confirmări documentare ale declarațiilor deținuților supraviețuitori. Nacht und Nebel, bezna nopții și a pâclei poruncite de Hitler pentru ca să nu se deslușească nimic și-a îndeplinit sarcina de a șterge urmele. In cazul lui von Braun, cel puțin, e cert că a funcționat. Judecata retroactivă devine imposibilă. Wayne Biddle a simțit totuși nevoia de a
După ștergerea urmelor by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6144_a_7469]
-
rămasă în urmă și cea de abia cunoscută încep să dialogheze, să se contemple că într-o oglindă. Cartea Irinei Grigorescu Până aruncă o lumină subtilă, penetranta, asupra psihologiei destăratului, aterizat în deceniul nouă, din Sud-Estul european încă acoperit de pâcla ideologică a dictaturii, într-un tărâm antipodal, prin definiție al alterității. Cele o sută de vignete epistolare ce compun volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de fapt moartă în copilărie) a autoarei, o narrataire cu care se stabilește de la început
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
e acolo, țara mea e moșia pădurilor de mesteacăn, forever! Am început să plâng. Mă străpungeau amintirile așa cum te străpung scoicile sfărâmate, până la sânge. Mă seca dorul de mama. Tata a vrut să ne luăm tălpășița, dar s-a lăsat pâcla peste granițe. După două luni s-a întors și mama. Din Rudna s-au întors patruzeci de familii... - Și uite, când privesc câte un reportaj la televizor despre Ville-Marie, Quebec sau Canada, mă apucă câte un dor nebun, mă răvășesc
Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
împrumutat-o din E. Lovinescu - ,,un deget de lumină", cel mai relevant asemenea ,,deget" în pe cît de lunga pe atît de întunecata perioadă totalitară, cu iradieri ce n-ar putea fi neglijate pînă-n clipa de față, înecată în groasa pîclă postideologică. Nimeni nu a ilustrat cu o mai mare claritate și intensitate decît Monica Lovinescu și Virgil Ierunca acea ,,estetică", frecvent persiflată tocmai pentru că e necesară dreptei noastre conștiințe critice și în genere morale, atîta cîtă s-a păstrat, atîta
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
o jumătate de ceas voi suferi cumplit și voi jura că Ťa fost pentru ultima oarăť) în fața prăbușirii spectaculoase! ș...ț Găsim țapul pe un pat gros și cenușiu de zăpadă rămasă de anul trecut. Lovit în inimă. Ochii, sub pîcla morții, au încă o lucire de smarald. Apoi, în cîteva secunde, devin opaci." (Cartea de la Gura Zlata) Imaginea ochilor care se întunecă, precum însăși lumina ce se stinge a vieții, i-a urmărit mustrător pe mulți. "în pădurea udă e
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]
-
cu cea mai ridicată cotă de tuberculoși din Vechiul Regat - era cu severitate consiliat să se lase de fumat. Zeci de țigări fumegânde se adunau într-o încăpătoare scrumieră din care se ridica gros fumul lor împletit, concurând cețurile londoneze, pâcla învăluind meterezele Elsinor-ului. Doctorul Millotianu a murit nonagenar - de bătrânețe. O ereditate necruțătoare a apăsat, așadar, asupră-mi, ținând locul ursitoarelor. Cel puțin a uneia dintre ele. Cea afurisită. Dacă posed dovada materială a momentului când am pus țigara în
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
perfizii torționari, el a acceptat supapa de salvare care i s-a sugerat: să retracteze unele puncte ale adeziunii la mișcarea Goma și să pedaleze într-o declarație de îndatorire patriotică. Cu acest preț de răscumpărare se stingea anchetă, în pîcla plana mai departe sabia lui Damocles, dosarul putea fi oricînd repus pe tapet, era suficientă o derizorie recidiva a inculpatului". Regretabil, unii din comilitonii ostatecului au interpretat cu rigiditate textul de "cedare" ce i-a fost smuls cu forța și
EPISTOLELE MARELUI EXPERT by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17710_a_19035]
-
înalt, Tremură gara de melodia Aonidelor. Și de iznoavă cu șuier de trenuri sfâșiat Văzduhul viorii se reîntrupează în vremi. Parc enorm. A gării sferă de sticlă. Lumea de metal din nou e vrăjită. La sonorul ospăț din elizeul în pâclă Solemn se îndreaptă vagonul închis. Țipăt de păun și, în ropot cadențat, pianul. Am întârziat. Mi-e frică. Nu-i decât vis. Și intru în pădurea gării de sticlă - ostatic, Partitură de vioară în lacrimi, frământ în toate. Al corului
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
meloman, Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin ca să trăiască cu Ion Omescu, iar Sirin se răzbună pe Rădulescu trăind o aventură cu un tînăr din Ploiești, dar
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
care ochii și ciuma/ aduc aceleași foloase, după cum cînd toate se pot spune cu voce tare/ nimeni nu-și mai alege cuvintele!)/ Apoi degetul inspirației apasă pe limbă și mă face gîngav/ încît abia mai reușesc să mă strecor prin pîcla alburie/ mirosind a drojdie, întinsă între martir și erou,/ iar inima se sfîșie în cutia pieptului prinsă între tot felul de tremuriciuri/ ca un pîntece femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]