1,609 matches
-
operată, propriile ustensile de mâncat fără pori, un pachet de șervețele umede, tablete Împotriva acidității care-ți protejează stomacul Înainte și după ce ai mâncat (auzise despre ele că te pot proteja de până la 98% din chestiile care provoacă diaree), o pâlnie de plastic prevăzută cu un tub de 15 cm pentru urinat din picioare, mănuși care nu sunt făcute din latex pentru manevrarea pâlniei, un creion de injectat epinefrină În caz că intra În șoc anafilactic În urma mușcăturii vreunei insecte exotice, baterii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mâncat (auzise despre ele că te pot proteja de până la 98% din chestiile care provoacă diaree), o pâlnie de plastic prevăzută cu un tub de 15 cm pentru urinat din picioare, mănuși care nu sunt făcute din latex pentru manevrarea pâlniei, un creion de injectat epinefrină În caz că intra În șoc anafilactic În urma mușcăturii vreunei insecte exotice, baterii de 9 volți de rezervă pentru aparatul de curățat aerul pe care-l purta În jurul gâtului, baterii cu litiu pentru dispozitivul Împotriva senzației de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-mi spuneți Xiao Kong sau domnișoara Kong, zise ea. Sau dacă vreți, porecla mea americană este Lulu. Deci, repet, porecla e Lulu. Puteți să pronunțați? Făcu o pauză ca să primească răspunsul corect. —Lulu, mormăi toată lumea. —Pardon? Lulu Își făcu mâna pâlnie În dreptul urechii. —Lulu! se execută toată lumea cu ceva mai mult entuziasm. —Foarte bine. Când aveți nevoie de ceva, doar strigați Lulu. Repetă lungind vocalele: —Luuu-lu! În drum spre autocar, Lulu Îi spuse lui Bennie Între patru ochi: — Am văzut raport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
provincia Yunnan, aici În partea aceasta frumoasă din sud-vestul Chinei? OK? Zâmbi și apoi, cu o mișcare a mâinii, Își invită grupul să răspundă. —OK, spuseră câțiva. Lulu dădu din cap nemulțumită. —OK? Se aplecă În față cu mâna făcută pâlnie la ureche, un gest familiar de-acum. —OK! strigară toți călătorii. —Foarte bine. Cât entuziasm. Azi mergem la Ruili, pronunțați „Rei-li“. Puteți? —Rei-li! — O, vorbiți chineza destul de bine. OK. Ruili este orașul chinez de la graniță, la fel ca orașul Muse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
minoritățile sunt bine-venite să trăiască așa cum vor, dar și ca un singur popor Într-o singură țară. Așa că tribul Jingpo de aici e pașnic, fără griji când vizitați satul lor. Sunt primitori, zău, ei foarte primitori. OK? Își făcu mâna pâlnie În dreptul urechii. —OK! strigară la unison jumătate din călători. —OK, toată lumea de acord. Acum aflați lucru nou. Aici avem tribul Jingpo. Dincolo, Kachin. Limba, aceeași. Ocupația, aceeași. Agricultură, viață foarte simplă, legături de familie foarte puternice, toți trăiesc sub același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poveste veche - ffffttt! - uitată, e timpul să privim spre viitor. Se opri și se gândi mai bine: Da, sigur, nimic nu se uită complet vreodată, doar dacă mori, dar poți ignora În mod selectiv, nu-i așa? Își făcu palma pâlnie În dreptul gurii și articulă În tăcere silabele: —Tă-ce-re. După cum spuneam, era un om foarte alunecos. Peste doar un minut ar fi fost În stare să-și schimbe poziția cu Încă 180 de grade, și-ncă o dată, până când ar fi parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
există, apar într-un anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu există, apar întrun anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
poartă grea, din scânduri negre, a cărei mișcare era frânată de buruieni. De când n-o mai fi deschis-o cineva?" se întrebă el, trezindu-se în fața unui maidan de un verde bolnav, invadat de brusturi enormi, mai înalți ca el. Pâlniile frunzelor, de mărimea umbrelei, aveau ceva agresiv și carnivor. Șovăi. Se lăsă totuși înghițit de ele, urmând o potecă lată de o palmă. Nu deslușea nimic în față sau în părți. Se simți strecurându-se prin labirintul rafturilor pline și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de a transfigura peisajul, dîndu-i o noutate fantastică. Lipirăm amândoi obrazul de pământ, și ceea ce adinioarea era vertical deveni orizontal (și invers), departe-n infinit, și cu toate culorile alterate. Adela își făcu și un stereoscop mic și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lungi ale hainelor cernite până la pământ. În mâinile lor, mătăniile părea niște cădelnițe aprinse. Brusc, mesteacănul de lângă fereastra ei se potoli din fierbere. Nu se mai mișca nici o frunză. Și la fel de brusc, Întreaga lui coroană vui, transformându-se Într-o pâlnie arămie, care atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
carne care se Înalță spre extaz și recade În mocirlă, pentru a se Înălța iarăși și iarăși și pentru a se prăbuși mereu. Organul bărbătesc aduce la noi cu un tirbușon destul de sofisticat ca formă, pe când celălalt seamănă cu o pâlnie spiralată. Natura a fost destul de darnică cu noi și i-a făcut fiecăruia exact ce-i trebuia. Ne-a făcut să fim În același timp și bărbat, și femeie și să ne putem bucura unii de alții pe deplin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fi vrut să știe cum arată În realitate cel de-al treilea sex. Și ar fi vrut să-l Întrebe ce Înseamnă cuvântul „metafizic“. Ca și noțiunea de dublu sex, avea pentru Mașa un sunet destul de enigmatic. Tirbușonul Extraterestrului și pâlnia spiralată de care el pomenise mai Înainte căpătau forme și proporții neobișnuite În conștiința ei. Creșteau și descreșteau. Căpătau când o nuanță gălbui-sinilie, când gălbui-portocalie. Dacă organul era În formă de tirbușon, Înseamnă că era ca la vier. Sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de tot felul de miasme, palpitând și lovindu-se de abdomen. „Cum aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din ogradă plină de orătănii, fântâna, gardul, mesteacănul Încremenit și o parte din crucea bisericii Uspenia, pe care se afla acum un cuib de cocostârci. Deodată, ca de la sine putere, țâțele se puseră-n mișcare. Intrau și ieșeau ritmic Înăuntrul pâlniei, acționând ca niște pistoane. Întregul organism al caprei, cuprins de spasme, trepida, gata-gata să se dezmembreze. Clefăiturile și pocnetele pe care le scoteau pistoanele Îți puneau timpanele la grea Încercare. Mașa Își astupă urechile cu degetele și-nchise pleoapele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scoteau pistoanele Îți puneau timpanele la grea Încercare. Mașa Își astupă urechile cu degetele și-nchise pleoapele. Nu voia să audă și să vadă nimic din cele ce se petreceau În jurul ei. Deodată, gemetele și vaietele ce se auzeau din pâlnie se transformară În sunete armonioase. Trepidațiile Încetară, iar dinăuntrul Evlampiei răzbătu un vals. Cele patru cizme de cauciuc Începură să se legene Într-un ritm destul de alert, dansând În jurul celor doi stâlpi de lemn ce sprijineau tavanul grajdului. Curând ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În gol. Ce se Întâmpla totuși cu ea? Nu cumva tot ce se petrecea În jur era rodul unui vis urât? Mașa se ciupi, ca să se convingă că nu visează. Nu visa. Între timp, pistoanele Își Încetiniră și ritmul, iar pâlnia se opri din Învârtit, scoțând un ultim geamăt, după care dinăuntrul ei se revărsa o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi podeaua. Imaginea entității cu trei țevi de plumb orientate spre pubisul ei de culoare aurie Îi reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
memorie; țevile se lăsau mai jos și mai jos, În timp ce clopotele de bronz răsunau rotindu-se amenințător deasupra coapselor sale cuprinse de o febrilă și În același timp placidă așteptare. Organul Extraterestrului, lung și subțire, aducând cu un tirbușon, și pâlnia spiralată căpătau forme și proporții neobișnuite În Închipuirea Mașei. „Nu cumva nemernicul mi-a făcut pocinogul, că am suferit astfel de transformări?“, Îi trecu prin minte. „Dar când?“, se Întrebă ea. Că doar oaspetele după ce s-a Îmbătat a adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de parcă eu nici n-aș fi existat. Căutam o vorbă cu tâlc care să-mi reafirme prezența. Și atunci mi-a venit brusc: Copiii tăi sunt la școli private, nu, Sheba? Sheba s-a aplecat spre mine zâmbind, cu mâna pâlnie la ureche: — Scuze, Barbara, ce-ai spus? — Ziceam dacă îți trimiți copiii la școli private? S-a lăsat tăcerea. — Așa e, nu? Bangs, Elaine și Michael se uitau la mine, uimiți. Și apoi toți trei au zâmbit atotștiutori. La momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe partea dreaptă, apoi vâltorile al căror nume aminteau de-o pușcă sprijinită de-un copac au început să se înșire pe cursul apei. Încă un cot, și apa înspumată a devenit vizibilă. Zach a evaluat rapid curentul, bolovanii, o pâlnie îngustă aflată pe dreapta, în mijlocul unui culoar cu obstacole formate din bolovani, culoar pe care trebuiau să-l evite. S-a mai întors o dată ca să se asigure că Jina era în regulă. Soția se lăsase și mai în jos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]