1,224 matches
-
nu terminăm visul [...]. Poate pentru că s-ar putea să se... împlinească” - zice Alexandru Emil Petrescu și are dreptate. Noi trăim în vis și după încheierea lui (dacă apucăm „vremea”), adică după momentul intrării în resemnare, fiindcă speranța - soi de vis - pâlpâie și atunci. „Madrid a pierdut finala. Miile de români rezidenți în Spania au oftat [...] îndelung. Ei știu că, în cazul în care Madridul ar fi triumfat la Copenhaga, ar fi avut un front de lucru extrem de vast pe șantierele care
CARTEA DESPRE „ORICE” (UN PLOIEŞTEAN LA CURTEA SPANIEI DE ALEXANDRU EMIL PETRESCU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367130_a_368459]
-
clipele Să găsesc în ele, poartă, Pentru drumul limpede! Constatare Trecut, prezent și viitor Sunt timpurile ce mă dor Căci trecerea îmi este grea Și se numește viața mea. Dezlegare Am dezlegare de la viață să ud cu lacrimi, flori să pâlpâi calm printre fiori, am dezlegare să trec dincolo nu și să revin. Referință Bibliografică: CLIPA LIMPEDE / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ioana Voicilă Dobre : Toate
CLIPA LIMPEDE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367297_a_368626]
-
apă vie. Amintesc Treptele vieții (p. 44) „Clipe doar de fericire,/ Mult, puține-așa cum sunt,/ Să n-aștept în lincezire../ Să urc treptele cântând!” pentru că Închisoarea e în noi, Unde e umbră, e și lumină, Speranțele nu mor, Mai pâlpâie o lumină și, uneori Plouă cu lumină. De admirat și faptul că autoarea nu-și uită rădăcinile, meleagurile natale unde și-a petrecut copilăria, adolescența și unde s-a format ca om. După propria-i mărturisire, în Vaslui „am învățat
ANNA NORA ROTARU-PAPADIMITRIOU ÎN PEREGRINARE SUFLETEASCĂ de VASILICA GRIGORAŞ în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368562_a_369891]
-
Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2305 din 23 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului PUSTIURI MARI SE PIERD Pustiuri mari se pierd în zare S-aude muzica sferelor în mișcare Într-un ochi-a pământului se-oglindește... O stea pâlpâind ce-acum se-odihnește Zorii stufoși prin hăuri se-arată, Luna-i pe cer și nu se dă plecată! Zăpada-n noaptea neagră-a adormit Înfrigurată-i Luna și-n ceruri s-a pitit. E dimineață și mi-ar prinde
PUSTIURI MARI SE PIERD de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368607_a_369936]
-
cu umerii bine stabilizați, ochii mari căprui, păr lung cu onduleuri generoase de la mama natură. Deodată simt prezența cuiva lângă mime. Vibrațiile câmpurilor energetice ale noastre parcă s-ar fi intersectat. Întorc capul și rămân surprinsă ,,ceva-ul” începuse să pâlpâie în inima mea. - Mă numesc profesor Condurache și am și eu două eleve înscrise pentru clasa a XII - a. Vreți să verificați dacă sunt mentionate pe tabel? - Bună dimineața! Aflăm imediat, să verific. Restul știi la fel de bine ca și mine
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
Acasa > Strofe > Atasament > ATRACȚIA LUMINII Autor: Daniel Vișan Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea noastră? S-a ivit, timidă, ca o scânteie mică, pâlpâind, și ne-a privit, de suflete avidă, oprindu-se-ntre noi și tresărind. Și-a amintit ceva, și-a vrut să vadă: sunt sufletele-acelea de demult, ce s-au iubit, i-au fost discipoli, pradă și gardieni, o viață, nu
ATRACȚIA LUMINII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363608_a_364937]
-
noastre au simțit-o, s-au răscolit și-atât s-au bucurat! Lumina ei, pe loc și-au amintit-o, și-n jurul ei, pe dată, au zburat. E fericită, a-nceput să crească, nicicând, de-atunci, nu a mai pâlpâit, căci a avut cu ce să se hrănească, iar zborul ei prin lume s-a oprit. Iubirea noastră, caldă și senină, ne-atrage înspre ea, cu-a sa lumină. Referință Bibliografică: Atracția luminii / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ATRACȚIA LUMINII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363608_a_364937]
-
diversitate care confirmă că avem de-a face cu un poet format: “nici nu am deschis gura/și gerul/a înghețat țipetele de recunoaștere/pescăruși în zbor/peste guri de metrou/un lătrat/se sparge peste noaptea sticloasă/ochii mei/pâlpâie în țurțuri/la geamul salonului/unde fără milă/mă mai naști odată.” Adriana Butoi preferă expresiile eliptice, versurile având o tăietură fermă, un miez ușor elegiac. Fiecare poem are identitate clară, pare a se duce sau a veni în/din
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
acea noapte și pe străzi, unii înveliți în pături de lână sau haine sărăcăcioase, ori în afara zidurilor cetății, în corturi sau bivuacuri improvizate alături de animalele cu care veniseră. Pe alocuri în afara cetății se vedeau focuri aproape stinse ori care mai pâlpâiau puțin și care înălțău către cer coloane subțiri de fum în aerul nemișcat al acelei dimineți. O ceață subțire de culoare gri roz plutea pe alocuri dând locului o frumusețe neobișnuită. Peste valea Chedronului și în grădina Ghetsimani ceața aceea
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
cinci lumânări sau șapte?"Iar mie-mi vine să-i întreb dacă sunt creștini sau păgâni. N-ai ce face. Cu sufletul trebuie să lucrezi încetișor. Pentru că, dacă-i spui că-i în înșelare drăcească, îi stingi flacăra care mai pâlpâie în el. Lucrăm încet, mai ales că, dacă ne uităm la noi, suntem și noi niște superstițioși mai cizelați, mai rafinați, dar tot superstițioși. Noi L-am văzut pe Domnul cum este? Singura modalitate de a scăpa din înșelare este
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
ca un fum. Din cauza sărăciei și a câștigurilor mici, puțini erau aceia care se aventurau în orele după amiezii la cumpărături, familiiile fiecăruia fiind înhămate la un mare car de griji și datorii. Dormitoarele erau destul de mari, becurile de-abia pâlpâiau agățate de tavan și pe măsură ce oboseala și grijile zilei de mâine îi copleșeau, unul câte unul clipeau și ele obosite și se stingeau. Treceau atunci la atac ploșnițele de care nu putuseră să scape cu nici un chip și împotriva cărora
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
atunci râpa fusese scufundată într-o pâclă nesănătoasă, ochii lui Nicodim se odihniră, după ce trecu tulburarea de praf și scântei, pe malul celălalt, acum lesne de văzut. Verdeață binefăcătoare și drum pipetiș de munte i se arătau călugărului! O flăcăruie pâlpâi scurt, întărindu-i credința că pe-acolo era drumul spre locul visat... Întremat și cu sufletul strigând de bucurie, Nicodim se ridică și păși pe Podul lui Dumnezeu, mulțumindu-i pentru scăpare! În urmă-i, sătenii speriați se ridicaseră și
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
văioagele și râpele, străjuite de salcâmi înalți și drepți, cu coroane bogate. De altfel, întreaga priveliște participă, e vie, sub soarele suveran: „Alături, foaia lată și verde a unui fir înalt de porumb tresări deodată și începu să fâșâie singură, pâlpâind ca o aripă. Prin aer parcă treceau păsări uriașe și nevăzute, înotând în lumină. Pământul era greu și tăcut, iar căldura albă a soarelui apăsa.” (Fragment din cartea „Privind înapoi cu speranță”) CEZARINA ADAMESCU Referință Bibliografică: UN DRUM AL MEMORIEI
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
tremurau de teamă pentru neprevăzutul ce putea să apară din clipă în clipă. Întunericul acapară întinderile și spaima îi cuprinse și mai mult. Așteptau cu nerăbdare răsăritul lunii când deodată, la câțiva pași în fața lor, o flacără galben-albăstruie începu să pâlpâie la rădăcina a doi stejari. - Asta este clipa mult așteptată! - exclamă Artistul. Se apropie tiptil de flacăra care în pâlpâiri fascinante se ridică de la pământ cam la înălțimea unui om. - Nu seamănă deloc cu un foc normal, rosti stupefiat Exploratorul
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
în ceva câlțos și parcă niște gheare îi apucă de labe. Îngroziți se dezmeticesc din vraja goanei după aur la auzul unui râs în hohote, însoțit de chiuituri batjocoritoare. Pe suprafața înverzită de mătasea broaștei a lacului mișună șerpi. Flăcările pâlpâie din ce în ce mai slab, luna își face apariția doar cu câteva raze printre crengile înverzite ale arborilor, iar dracii se desfată în plăceri nebunești cu cele patru ființe umane cărora strălucirea metalului prețios le luase mințile și-i aruncase în ghearele împielițaților
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
și întreaga artă. Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai există o mică speranță pentru om, un fel de luminiță care pâlpâie firav, ca să ne facă să înțelegem că viața nu ne aparține, ea ne-a fost dăruită și nu avem dreptul să abuzăm de ea, să ne batem joc, să o socotim la cheremul și cheful nostru. Evenimente neașteptate îl pot
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
față de ceea ce avem în ograda noastră, îl găsim pe Marele nostru Poet, Eminescu, care spune atât de frumos cum încep a se înalță gândurile spre înalt, în poezia să: Singurătate Cu perdelele lăsate, Șed la masa mea de brad, Focul pâlpâie în sobă, Iară eu pe gânduri cad. Stoluri, stoluri trec prin minte, Dulci iluzii. Amintiri Târâiesc încet că greieri Printre negre, vechi zidiri, Sau cad grele, mângâioase Și se sfarma-n suflet trist, Cum în picuri cade ceară La picioarele
DUMNEZEU, DUMNEZEU ... (I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344556_a_345885]
-
culori estompate și niciun sunet. Stea în cădere- zgomotul pietrelor în prăpastie. Nici urmă de zbor- în cuibul părăsit doar razele lunii. Alb nemărginit- șiruri de urme de pași și nicio umbră. Foșnet când și când- printre ramuri de măslin pâlpâie-o stea. Apus de soare- șiruri de copaci în alb jos prăpastia. Cireș dezgolit- între crengi și rădăcini în treacăt umbra. Noapte în pustiu- pe nisip doar razele și nicio frunză. Nicio rază-n cer- sub felinar copacul legănat de
HAIKU, DJAMAL MAHMOUD de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348233_a_349562]
-
-o sfântă zi de rece bobotează, În casă mirosea intens a proaspăt aluat. Săteanu-și pune azi cămașa cea mai brează Și pe uliți șerpuite duhnește a cârnat În largă șuba lui și vin de astă toamnă, Se-așează lângă focul pâlpâind mocnit în drum, La țuica fiartă-n cană mai întâi se-ndeamnă Și-apoi mai mult în cap decât pe strada sa e fum. --Ia vino și mai cântă, una măi Stelică Ascultă aici la neantu' că eu știu cam
LA MULŢI ANI TUTUROR ION -ILOR DE PRETUTINDENI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361789_a_363118]
-
Toate Articolele Autorului -Poeme uitate, pierdute și regăsite- Mi-aud aminte strugurii aceia, Câteva boabe, nicidecum ciorchine, Veneai de la pădure, dragă tată, Pădurile parcă veneau cu tine... Ce freamăt ne umplea atunci odaia Și sufletele noastre înlăcrimate! În ochii mamii pâlpâia văpaia Speranțelor că vom avea bucate. Din raniță de împărțeai lumină Și hainele amiroseau a clisă, Acolo-n Munți, la joagăr și țapină Sudoarea frunții tale era-ncinsă. Eu n-aveam jucării, de mă jucam Cu ierburi și cu păsări
COPILĂRIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365877_a_367206]
-
celor din generația părinților mei, care au suferit în trei epoci, ducându-și la groapă, rând pe rând, părinții (unii morți în război, sau deportați), apoi comunismul și lipsurile de după revoluția română furată. Mi-e frig și focul abia mai pâlpâie-n vatră. E-așa de rece, că-mi îngheață pe buze și ruga! Privesc la limba ceasornicului, cum se mișcă înceată, Bătând pasul pe loc, neștiind să iasă de-acolo, să fugă! Adânc, trag aer în piept, să găsesc o
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
tot plânge toamnă rece, și-n suflet ne scornește fiorduri, vântul sec. De-aș mai simți căldură șerpuind prin vene, și pacea minții coborând spre cord, și numai o scânteie inima ta să-mi deie, aș arde ba molatic, ba pâlpâind a joc. Citește mai mult Eu ți-aș aprinde focul,iubitule, dar vezi...amnaru-i ud, iar frunzelede ploaie îmbibate,pe jarul verii, de-o vreme,tot plânge toamnă rece,și-n suflet ne scorneștefiorduri, vântul sec.De-aș mai simți
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
verii, de-o vreme,tot plânge toamnă rece,și-n suflet ne scorneștefiorduri, vântul sec.De-aș mai simți căldurașerpuind prin vene,și pacea mințiicoborând spre cord,și numai o scânteieinima ta să-mi deie,aș arde ba molatic,ba pâlpâind a joc.... VI. CUVÂNTULUI, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013. În seara asta, prin glasul cristalin de ghiocel voi limpezi puștiul, acel înveliș greoi pe care iarnă l-a așternut că pe un arcan
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea. Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... Citește mai mult
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste întinderea pustie pe care, din loc în loc, gnaisuri gigantice, diamantin șlefuite, le ațin calea.Undeva, în spatele Ultimului Far, perfid ascunsă, Nelimitata Crevasă își macină canin tăcerea spațială, așteptând cu ... XVIII. ION IANCU-VALE
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]