3,713 matches
-
absorbind-o ca-ntr-o vrajă. Se temea numai să nu se trezească bătrâna.. Sau să nu fie chiar trează. Miji ochii atentă în întunericul bătut de lucirea metalică scăpărată prin geamul irizat sideral ca o lucarnă a cerului și pândi, fără să miște, măsurând prin auz, somnul acesteia. Somnul, ca și tot ce făcea soacra pe trezie, o umplea de bănuiala unei îndelung chibzuite prefăcătorii, de parcă fiind acolo n-ar fi fost, și, lăsând-o să creadă că nu auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se zărea nimic, nici o umbră omenească. Boncăluitul Cerbului se pierdu în hățișuri. Cerboaica-femeie se resemnă cuminte și o porni spre casă. Mai întorcea capul din când în când, nu vedea pe nimeni, totuși se simțea, ca și la venire, urmărită. Pândită de la distanță. Cerbul nu putea fi, dar bătrâna, da. Bătrâna avea calitatea sau urâciosul obicei, și nefasta putere pentru ceilalți, ca o iscoadă a Iadului, de-a se face nevăzută și nesimțită, pășind atât de ușor că nu se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lăsând să se înțeleagă deslușit din toată comportarea și expresia feței ei că e permanent acolo unde dorește, fără să fie descoperită. Geamătul ei stins gâlgâia și se-nfunda în pământ. Ce urmărea? Ce aștepta? De când și de ce-o pândea? Vedea și dânsa ce vedea ea? Și dacă vedea, de ce nu-i vorbea niciodată de asta? De ce nu-i spunea niciodată nimic, cum nu-i spuse și n-o întrebă unde-a fost și ce-a făcut nici acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prin el, pentru că se știa că-i evreică și el român curat, din moment ce n-a găsit nici un prost de neamț s-o ia, de care să nu se lege nimeni, s-o scape de lagăr intrând el în locul ei, o pândea și era-n război cu astălaltă, cu nora. Între ele se-ntemeiase-n tăcere războiul soacrei și nurorii, hărțuiala și pânda înverșunată. Când o vedea plecând, îi tresălta inima de bucurie. Poate se duce, și dusă rămâne. Poate are, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
scânduri și steaua în șase colțuri desenată deasupra. În piața largă din fața depoului de locomotive se înnodau și deznodau toate drumurile. Pe lângă cei doi polițiști unul român, altul german din mijlocul pieței, îndrumând circulația, la toate colțurile, ieșirile și intrările, pândeau jandarmii, să-i dibuie și să-i aresteze pe dezertori. În majoritatea cazurilor, polițiștii și jandarmii formau clientela Invalidului. Acum era prea de dimineață. La 6, la schimbarea gărzii, veneau și, cu toate că de obicei picau de somn, adormeau de-a-npicioarelea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ca orice șoldovean sadea. "O holercă, bădie!" La depou, de un an și ceva, lucrau împreună cu nemții: nemții uitându-se la ei cum urcă și coboară de pe locomotivă, negri ca dracii de funingine și cărbune, osteniți și nemâncați, iar ei pândindu-i până și când se duc la umblătoare, să vadă ce au de gând. Ghiță Todireanu știa bine nemțește. Avea un prieten. Bea cu el când ieșea din tură "o holercă", în colț, la bufetul gării. Un plutonier austriac: Ritter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n minunile Bibliei, ea tot nu și-ar putea reveni, și nimic și nimeni, nimic și nimeni n-ar mai putea-o scoate din starea aceea deznădăjduită. Sta în soare, sub cerul gol, cu brațele căzute de-a lungul trupului, pândind agonia și dogoarea care-o învăluia de la picioare, și se temea ca de moarte să se miște, să nu înceapă a plânge. Ce faci, fată? se răsuci bătrâna, miloasă, spre ea. Dar unde să mă duc, mamă? La cine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași pe peron cu câinii. Nu mai avea de ales. Pândi din întuneric scara care se apropia lunecând mai mult bănuită decât văzută. Apucând, ca o mână care i se întindea, oțelul rece și neted, se zvârli pe scară, trecând dincolo între tampoane, lipindu-se repede de "burduful" unui vagon, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
catedrale mistuite-n pârjoluri reci și seara cernea ceruri de fluturi albaștri și cenușii peste pământ, în sângele ei tânăr înviau jerbe de foc, se desfundau peșteri de doruri și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
irizat în lumină, și-l așteptase. Îl simțise prin somn. Nu venea în fiecare zi. Când sosea, când și când, avea ore diferite, după toane. Uneori îl auzea în puterea nopții, alteori îi ieșea în cale-n pădure sau o pândea mirosindu-i pântecul gol la bulboana frământată mărunt de vâna izvoarelor din adânc. Bulboana lui Tudor, cum îi spunea și cerbului, cum o botezase ea în dorul bărbatului plecat. Avea, în crucea amiezii când se dezbrăca pe malul înalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
țin în casă, la candelă. și ea ne apără și ne atenționează de tot răul care vine sau este în apropiere, prin candelă. Acum știu că dacă se aprinde greu candela, sau sfârâie, sau se stinge repede, ceva rău ne pândește; atunci știu ce trebuie să fac - să curăț candela, să folosesc ulei sfințit, să mă rog mai intens, să aprind tămâie în casă. și mă ajută să depășesc toate greutățile și nevoile. și nu numai pe mine : pe noi toți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
de pământ că el nu se mai duce cu animalele la pășunat că-l bate Toader Rotaru. Celelate două pușlamale, Dumitru și Costache Cristescu, fratele mai mare a lui Ghiță, i-au și pus gând rău lui Toader. L-au pândit până într-o zi, când Toader se afla la ogor și dormea în car. Ucigașii s-au năpustit cu topoarele și i-au tăiat capul lui Toader, care era tânăr, voinic și frumos. Nu mică le-a fost spaima ucigașilor
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
personalității mele. Poate eu însumi m-am împiedicat să mă realizez. M-a întrebat cineva odată: Mă, Petrică, tu când te așezi la masa de scris, cum scrii? — Sunt emoționat de fila goală. Prima mea grijă e să nu fiu pândit de demonul originalității. Urmăresc să nu fiu original și să fiu cuviincios. — Ești inspirat? — Nu, nu stă niciodată un zeu în colțul camerei mele când scriu eu. Sunt foarte neliniștit. Eu, care sunt creștin... Am două neliniști: să nu se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure, bătrâni ca a lumii petală/ de argint clătinată în salbe;/ duceau cu ei pădurile albe. Retrăiește, în alt vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Criticul adaugă o mulțime de nuanțe și descrie deosebit de exact Trestia pascaliană a naratoarelor din proza de tinerețe : „eroina tipică a literaturii scriitoarei e în continuă mișcare cu un suflet vibrant în care iubirea se dezlănțuie în uragane, iar dezrobirea pândește la orice cotitură a vieții. Nimic nu e însă mai mișcător și mai nobil decât acest zbucium peste care plutește sufletul fatalității antice. Îi ierți și frenezia și nevroza și o mare duioșie și milă ne cuprind în fața condiției umane
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
smulgând misterul. Primele cărți ale Hortensiei Papadat Bengescu se compun din improvizații lirice pe teme variate ĂApe adânci 1925). Textele acestea sunt introspecții ale sufletului feminin deschis cu o mare foame senzorială către lume. Autoarea își ascultă atentă trupul, îi pândește reacțiile, îi trăiește cu intensitate satisfacțiile. Din asemenea atitudini de dăruire tâșneste o exaltare lirică a fiziologicului. Sunt cântate mângâierile mării, sărutul nisipului, îmbrățișarea copacilor, plânsul ploii și fluturii ce devin mesageri ai iubirii. Manuela trăiește voluptăți secrete autocontemplându-și gesturile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o desfășurare deloc lineară, oferind suficient loc și suspiciunilor, și reproșurilor, și regretelor amândurora de a se fi găsit cu atât de mare întârziere. Poate că de aceea întâlnirile lor (rare!) au ceva „aparte”. Iat-o pe Teodora cum îi pândește, discret, viteza de reacție, mobilitatea intelectuală; cum așteaptă să se înfierbânte, să devină tandru, „verbal și epidermic”, să îl simtă viril, ca să o transpună pe țărmul exotic al tuturor senzațiilor și visurilor, alimentate de căldura trupului, de freamătul sângelui... ... Și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de coada lui mai tot timpul, fără compania lupoaicelor care foloseau orice ocazie să-l alinte, l-ar fi pîndit, zic, într-una din expedițiile pe care le făcea prin împrejurimi și... ah! ce-ar fi primit atunci de la ei, intrusul! Nu i-ar fi rămas petec de blană negăurit de colții lor nemiloși; i-ar fi mușcat urechile, i-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ia de la capăt a suta oară, o tristețe pe care numai ea, care-l cunoștea mai bine decît toți lupii, o putea percepe. Purta puiandrul pe frunte o îngrijorare și-o greutate pe care nu reuși să le descifreze. Hana pîndi un moment în care să-i poată vorbi. Tîrziu, cînd credea că puii n-or să mai obosească niciodată, se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ajunsese la urechile lui Dakota. Creierul necopt al puiului percepuse plecarea lui Lupino ca pe o aventură la care ar fi fost păcat să nu ia parte. Dar cum ajunsese mogîldeața aici? N-am închis ochii toată noaptea. Te-am pîndit și, cînd te-am văzut că pleci, m-am furișat după tine. N-a fost ușor deloc, mormăi iarăși, ca pentru sine, puiul. Era să mă pierd de cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
la discreție, așa încît puteau să-și concentreze atenția asupra creșterii puilor nou-născuți. Lupino se făcu una cu pămîntul. Învățase o lecție aspră: dacă și-ar fi anunțat prezența, animalele ar fi dispărut într-o clipă. Se mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi fost un efort inutil să parcurgă împreună cu Lupino drumul pînă la haită și înapoi. Rămăsese să se odihnească dar și să pîndească. Fusese liniște, semn că vietățile dăduseră uitării apropierea lor de adăpost. Acum, înțeleptul îi întîmpina pe camarazii lui Lupino cu bucurie. Era o ceată mare, căci numai forțele lor unite puteau să facă față confruntării cu Oamenii și lupii lor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
despărțită de copilul tău. Omul a făcut-o. De soarta lupilor de afară, nefericiți cu mințile rătăcite, tot Omul e răspunzător. El a alungat animalele de pe cîmpie. Din cauza lui am ajuns cu teritoriile înjumătățite. E un pericol care ne va pîndi, de acum înainte, la tot pasul. Nu voi mai permite așa ceva. E timpul ca Omul să plătească pentru tot răul pe care ni l-a provocat. Lupoaica îl privea fix. Arus adăugă: Fii bună acum și îndepărtează-te de puiul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
poate duce la eșec. b. Controlul financiar. Pentru ca întreprinzătorul să aibă succes, el trebuie să instituie un control financiar adecvat și aceasta pentru că marja erorilor este foarte redusă, în special în faza inițială a afacerii. Sănătatea financiară a firmei este pândită de trei pericole: insuficiența capitalului, o politică de credit necorespunzătoare și investiții exagerate în fonduri fixe. c. Controlului stocurilor. Dintre toate responsabilitățile antreprenoriale, controlul stocurilor este cel mai neglijat. Aceasta poate duce la numulțumirea clienților și în final pierderea clientelei
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]