489 matches
-
În Danemarca, la ora aceea era dis-de-dimineață, Ingrid avea probabil un vis erotic matinal, bine că scăpase de nebun, pentru asta nu vroise să o ia de nevastă, el umbla după copii, aiurea, pentru a nu se afla, să-i pîngărească, era limpede pentru ce tot dispărea, uneori, ajungînd În Spania, Ungaria, tocmai În America acum - de Olanda femeia nu aflase -, un nenorocit, și cît Îl iubise, dar mai erau atîția, nu se sfîrșea lumea, somn ușor, Ingrid; Antonia avea, În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o mârlească, s-o facă poștă, cum le fusese vorba. Și lui Sandu-Mînă-mică, pentru că a lui fusese și-o mai vrea, și celor noi, gașca ălui bătrân, și lui Gheorghe, cât nu mai avea el puteri. Plângea Didina c-o pângăreau caramangiii, dar cel tânăr n-avea milă, că-l vânduse. Degeaba striga ea: - Nu mă lăsa, sufletu meu, că a ta sânt de-acu... Pungașul fuma numai, auzindu-i suspinele, $i-n carne îi creștea dorul după trupul ei, c-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
căzut pe jos. Le-a stricat hoțul petrecerea. Au dus-o în 353 groapă, la locul lor. A mîrlit-o și Paraschiv, și gloaba de Gheorghe. Didina se uita, strângând din dinți. Ăl bătrân îl certă pe Paraschiv: - Nu pricep, de ce pângărești tu toate lucrurile? - Gura, hodorogule, ce, ți s-a urât cu binele? Să nu-mi umbli cu șahăr-mahăr... Fac ce-mi place, m-auzi? Și scuipase cu scârbă. Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care-i inima, ce-ar mai putea marca în amintirea veșniciei care e frumusețea?! Ceea ce nu aparține timpului ne reține respirația. Umbrele eternității, ce se apleacă de câte ori singurătatea este inspirată de un spectacol de frumusețe, ne taie suflarea. Ca și cum am pângări nemărmurirea prin aburii respirației noastre! Când toate lucrurile ce le-aș atinge ar deveni triste, când o privire furișată spre cer i-ar împrumuta culoarea mâhnirilor, când n-ar exista ochi uscați în preajma mea și aș evolua pe bulevarde ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumii acesteia materiale și imperfecte. Sfântul Simeon vorbește despre trei moduri de simțire a luminii dumnezeiești, în funcție de treapta duhovnicească a creștinului: 1. ascunderea luminii; 2. arătarea și vederea ei duhovnicească, în depărtare și 3. prezența ei în suflet. Pentru cei pângăriți de păcate, această lumină este inexistentă și invizibilă, pentru cei ce luptă cu patimile și urcă pe cărarea despătimirii, dobândirea ei este o promisiune, speranță și dorință, iar celor duhovnicești ea le vorbește în suflet, în inima lor curată<footnote
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit femeie mai cumplit/ Cât dânsa, când pe Troil l-a vândut./ Zicea: <<Vai mie, vai! mi-am pângărit/ Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată/ și mai de preț din câți au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de gestul trădării pe care se vede nevoită să îl comită: „Mai spune la izvod, și-i de crezut,/ Că n-a jelit femeie mai cumplit/ Cât dânsa, când pe Troil l-a vândut./ Zicea: <<Vai mie, vai! mi-am pângărit/ Pe veci credința, numele cinstit!/ Căci l-am vândut pe cel mai fără pată/ și mai de preț din câți au fost vreodată!>>”, chiar dacă sesizăm și în această remușcare mai mult o preocupare pentru renumele propriu, recunoaște totuși calitățile și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
păros, cu mâni mari flocoase". "Zdrobit", "descompus", Bizu se întoarce acasă "cu altă moarte în suflet decât cea cu care venise", înțelegând finalmente că "din jocul alintat cu florile, spuma albă a trupului fraged nu se ceruse decât frământată, murdărită, pângărită de duritatea brațelor păroase ale necunoscutului brun...". Contactul cu realitatea trivială a sexualității îl obligă de acum înainte să se îndoiască de puritatea amorului și a femeii ("icoană ideală"), ceea ce nu-l împiedică să fie în continuare robul iubirii "pentru
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
să ne apropiem; apoi, după ce ne-am apropiat, ne dă și Dumnezeu tot ajutorul Lui. Și pentru că diavolul, după ce ne-am apropiat de credință, vine îndată, voind să smulgă această bună rădăcină și grăbindu-se să semene neghină și să pângărească semințele cele bune și curate (Mt. 13, 24-25), de aceea avem atunci nevoie de ajutorul Duhului, pentru ca Duhul, ca un plugar vrednic, să apere cu multă grijă și dragoste rodul de curând sădit al credinței. De aceea Pavel spunea, scriind
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
înalt permitea de acum consolidarea unei memorii rănite, introducând-o totodată, treptat, în memoria colectivă franceză, și astfel îmbogățirea unei identități evreiești pentru care genocidul era de acum una dintre componentele principale. Extrema dreaptă l-a acuzat pe președinte că "pângărește națiunea". Iar procesul Papon a reaprins dezbaterea, punându-se problema valorii lui pedagogice, problemă care a făcut să curgă multă cerneală. În sfârșit, pe 20 iulie 1997, în linia dreaptă a declarațiilor anterioare ale lui Jacques Chirac, Lionel Jospin, prim-
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
chiar monopolul adevărului. Mulți vor crede că noi chiar suntem ceea ce pretindem, cînd de fapt nu e vorba decît de cabotinism. Să stăm deci cît mai departe de cultura autentică, într-o formă de autism intelectual, să nu ne lăsăm pîngăriți de marile idei, de alte științe, care nu constituie decît niște rătăciri regretabile, unde dialogul interdisciplinar nu poate fi decît o formă de snobism, ca să nu mai vorbim despre transdisciplinaritate, care e treaba nefîrtatelui ce vrea să ne corupă. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Hoeforelor, îi vedem pe Clitemnestra și pe Egist zăcând răpuși de o moarte violentă, și chiar dacă Oreste își proclamă dinaintea lor victoria și justețea actului prin care a pedepsit o fărădelege, el știe prea bine că această victorie l-a pângărit, că ea va fi mereu însoțită de groaza (phobos) provocată de arătări ori de imaginile înfricoșătoare din vis. Sângele mamei sale, scurs și închegat în pământ, va cere la rândul lui răzbunare, va trezi eriniile din somnul lor. Imaginile ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asupra unui anumit episod: E basmul cel de jale-al Philomelei Cu mârșavul Tereu, siluitorul 2. Or, Philomela nu a fost aleasă la întâmplare, ne-o confirmă întrebarea lui Titus: Te-au prins, copile drag, te-au siluit, Te-au pângărit, precum pe Philomela, În codrul nemilos, pustiu și negru?3 Și, îndată, evocarea pădurii „nemiloase” îi aduce în minte imaginea unui loc unde vânase odinioară: Da, e un loc aidoma, o vale Unde-am vânat - de n-am mai fi
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cei doi rivali: Aufidius și Coriolan. Atunci când, în final, Coriolan moare, Aufidius își pune piciorul pe cadavrul lui, așa cum l-ar fi pus pe stârvul unui leu ucis la vânătoare. Și totuși trupul neînsuflețit al lui Coriolan nu va fi pângărit. În memoria lui va fi înălțat un monument, întru veșnică cinstire. Aici, sălbăticia își dezvăluie pe deplin ambivalența: ea poate fi atroce sau plină de noblețe. Fără îndoială că unul dintre cele mai dramatice momente ale piesei (în actul al
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
seamă seducerea unei tinere fete din Sinope, faptă În urma căreia se spune că propriul său tată l-ar fi excomunicat. Harnack are probabil dreptate atunci cînd interpretează toate acestea drept simple deformări ale metaforei creștine comune, potrivit căreia ereticii au pîngărit fecioara neîntinată care este Biserica. Excomunicat sau nu, Marcion a fost În măsură să poată dovedi că a aparținut comunității creștine din Sinope. Marcion era de profesie armator și Întreprindea frecvente călătorii pe mare. A stat la Roma cîțiva ani
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Pămîntul Adamandin, Arhonții Îl adorm, Îi scot Spiritul și fac din el o Femeie Spirituală 135. Adam o adoră pe Femeia Spirituală, dar ea, urmărită de poftele Arhonților, trebuie să se refugieze În Arbore, lăsînd În locul ei o umbră. Arhonții pîngăresc umbra 136. Femeia Spirituală pătrunde În Povățuitor (Șarpele) și o Învață pe Eva carnală să mănînce din Arborele Cunoașterii 137. Samael Îi blestemă pe femeie și pe Șarpe, iar Arhonții alungă afară din Paradis cuplul primordial 138. Însărcinată de pe urma Arhonților
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
propunea omul ca ființă căreia Îi este impropriu păcatul, de vreme ce era rezultatul creației divine, acesta urmând să fie pus pe seama unei naturi rele și străine umanului, care se opune voinței și naturii divine, Încercând să-i altereze și să-i pângărească lucrarea. Totuși, o asemenea ideologie era considerată de către Biserică o erezie, deoarece ea deroba omul de responsabilitatea actelor rele. În ciuda condamnării ei oficiale, susținători ai ei nu au lipsit. Unul dintre ei a fost, În tinerețea sa, Sfântul Augustin, pe
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
măritată, dar o să mă mărit cât de curând cu Pierrot, feciorul unei vecine de-a noastre, Simonetta. DON JUAN: Cum se poate? O ființă ca dumneata, soția unui țăran de rând!?... Nu e cu putință ca atâtea farmece să fie pângărite și apoi nu ești făcută să lâncezești la țară. Ți se cuvine o soartă mai bună și cerul, care te are în dreapta lui pază, m-a mânat într-adins încoace pentru ca să împiedic căsătoria ta și să răsplătesc cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
duminică, cu ocazia tuturor sărbătorilor religioase, în postul mare al Crăciunului, în postul mare al Paștelui, fiindcă postul nu este numai alimentar, ci și trupesc. Apoi duminica este ziua domnului, iar biserica o consideră o zi sfântă care nu trebuie pângărită prin păcatul cărnii. Împărtășania presupune de asemenea o pregătire spirituală, iar abstinența face parte din această pregătire. Astfel, cu trei zile înainte de împărtășanie și două zile după, se cere păstrarea unei continențe sexuale totale. Enoria șul care nu respectă acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
familie (fratele, mama, și chiar o falsă mătușă de la munte în travesti). Nici măcar moartea nu este scutită de farsa sinistră a politicului, dovadă stând succesivele deshumări și autopsii de cadavre în funcție de capriciile aceluiași Conducător, gata fie să reabiliteze, fie să pângărească memoria și trupurile adversarilor. Sarcasmul lui Kadare vizând compartamentul deviant al Conducătorului, se convertește într-o îndurerată viziune analitică când vine vorba de profunda alterare a relațiilor interumane, mai cu seamă în rândurile demnitarilor, apropiaților și rudelor acestora (vezi prăpastia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
În localitatea respectivă nu era sinagogă. Și vrea și el să se roage. Este ușor de recunoscut Întrucât a trebuit să-și acopere capul, ceea ce Îl face inconfundabil. O dată În lăcașul sfânt, după priviri dezaprobatoare, enoriașii protestează că le este pângărit lăcașul. Murmurele Îl determină pe preot, mai conciliant, dar la dispoziția enoriașilor, să se apropie de evreu și să-i spună: „Vedeți, nu sunteți dorit aici, astfel Încât vă rog nu ne deranjați. Ieșiți”. La care acesta spune: „Ies, dar vreau
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
s-a încălzit un sentiment de vinovăție pentru această perioadă întunecată din istoria bisericii noastre...; de trei ani am stat în această reședință ca un străin... Astăzi datoria noastră este să ne îndreptăm atenția spre sufletele noastre, spre sufletele tinerilor, pângărite de propaganda ateistă, nemaiîntâlnită în istorie, care a pus frâu simțămintelor de libertate de gândire, libertății de exprimare. Biserica are misiunea de a sprijini munca de renaștere a întregului popor, cu deosebire a tineretului. Să facem cu hotărâre de acum
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
pentru că amintirea ei îl va face pe erou să se simtă din nou trecut de fiori reci, să se cutremure din tot trupul. Nimic memorabil, doar terifiant. Spațiul hanului lui Slavici e însemnat de prezența corbilor sau a ciorilor și pângărit de turme de porci. Fiecare dintre aceste animale trimite la ideea de descompunere, moarte și degradare. În mentalitatea poporului, e considerat semn rău dacă auzi un croncănit de cioară sau de corb. În același timp, oamenii se feresc de ei
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Dacă aceștia cer pâine de la alții, nu li se cuvine pe bună măsură să primească răspunsul: «Dați-ne capacitățile voastre, așa da, ați putea munci pentru noi»? Apostolul, într-adevăr, nu voia să primească nimic de la corinteni, ca să nu își pângărească autoritatea sau să-și vândă libertatea. Într-adevăr, este mai fericit să ofere decât să primească (Fap 20,35) (p. 119). (Un alt aspect interesant este menționat prin asemănarea viezurelui de stâncă cu lăcusta): 4a. Viezurele de stâncă, specie slabă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]