1,838 matches
-
bătaia unui vînt care îți aprinde doar sîngele./ o, femeie cu sexul indolent și mereu receptor/ care te naște/ în timp ce tu o posezi/ cu unghiile rupte, cu degetele ca niște sfîrcuri roșii și palpitînde/ cu care îi apeși ușor pielea pîntecului ce tremură excitat./ o, mamă iubită, o, femeie ce te naște în vid/ hîrtiile în devălmășie zac pretutindeni/ îngropat din ele te ridici ca dintre valuri/ albe de var./ țipătul femeii în fața dezastrului/ trupului tău explodînd în erecție/ soarele a
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
gustos inima/ dihonia roșie, fără chip/ cu ochii nu vezi, cu limba n-atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
-i fiul meu, iar Odiseea/ E viața Penelopei, epopeea/ Urzită de Homer pentru Eneea/ Să caute în Latium, Ideea/ feminității pure, Peripleea/ Enigmei mele, dulcea melopeea./ Iubiții mei, n-oți ști nicicând de Eea!/ Vechi cal troian păscând Casiopeea/ În pântec cu Elena, eu, femeea!/ Iubiții mei înfrânți, luptați cu Eea/ Și fiți pe rând Istoria, Eneea,/ Doar să rămână-aceeași Eea, Eea!" Versurile înregistrează frecvent dorința de viață, frenezia, răzvrătirea împotriva existenței livrești: "Rămân pe pământ/ Cu tine alături atâta cât
A fost o data o poeta by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10153_a_11478]
-
al cărui trup, lăbărțat peste marginile obișnuite, îi fura posibilitatea de a lăsa celor din jur o impresie agreabilă. Se spune că pupitrul la care își petrecea orele de muncă fusese scobit în așa fel încît să lase loc unui pîntec pe care nici o muchie de masă nu putea să-l încapă. Și pe deasupra era tăcut și nesociabil, numai sîrguința sisifică cu care își vedea de analiza temelor teologice făcîndu-l să pară, în ochii apropiaților, o ființă înzestrată cu o utilitate
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
dulce,/ cînd mieii plătesc/ blestemului pămîntesc,/ cînd copiii mor/ înaintea părinților lor" (Balada mielului-copil). Portret de femeie nu se desparte de tematica din Iisus cu o mie de brațe, i se adaugă pentru a-i lărgi, semnificativ, orizontul. Femeia începutului, pîntecul ei în care crește "aluatul cald" al ființei; lutul cu apa, vinul cu pîinea, tăcerea cu țipătul; Maica și Pruncul: despre întîlnirea lucrurilor "potrivnice", dar, mai ales, a celor complementare scrie Varujan Vosganian în Portret de femeie: "Dansează încet și
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
ducem unul câte unul, daca nu ne îngroapă ăștia de vii! La fântână, aproape de casă lui Ionică, părintele s-a oprit și a citit din cartea sfântă. Cu aproape un ceas în urmă, Petrică a fost apucata de chinurile facerii. Pântecul i se lașase și durerile nu se mai opreau. Georgica, soacră-sa, și încă două femei pricepute, o păzeau. „Doamne, miluiește!” - au auzit ele cântecul bisericesc al țârcomnicului, care aproape că s-a contopit cu țipetele Petricăi. Abia a apucat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ar mânca Nici nu am mai exista... Ce e bun și ce nu-i bun Se aseamănă Oricum. DULCIUL VERII Soarbem dulciul vremii Verilor măiestre. Liniștile serii Se lasă pe creste. Lacul cântă cântec Mâlului sub pleoape. șarpele-i din pântec Cearcă să înoate. Ploile se lasă. Ceață ne cuprinde. Parcă, deodată, Trupul ni se-aprinde. Căutând perechea, Implorând căldură, Ascuțind urechea Visului impura. Vraja cea curată Pe sub pleoape arde. Dragostea intrată Freamătă din coarde. Amândoi, caimacul Sevelor din vine, Îl
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
atâta coborâre, plângea și paradoxul, lua chip de fântână, si curgea! timpul se înfașă, simplifica aripile inimii... începea să ardă săgețile viitorului! și ne legănam, sânii mei alăptau cu dark fuchsia, ca și cum ar fi plouat liniștea... pe treptele casei din pântecul nostru mi-am adus aminte, ieri, de ceaiul cu rom și lămâie, preparat de el... de fapt, el îmi servea zâmbetul de care aveam atâta nevoie! închid ochii, si pe râul indigo al iubirii dintre noi... trec cercurile albastre, repezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în acest ghetou nesfîrșit al zilei și al nopții/unde din timp în timp o rază de soare/ rătăcește ca un glonț în desiș/ nici soarele nu mai poate fi găsit/ nici bătrînii nu își mai pot folosi protezele/ nici pîntecul femeilor nu mai poate fi plin/ suntem scîncetul unui bebeluș/ mîncat de șobolani în tomberon” (All the pretty little horsies). Poetica ei de denunț (”și nu iert/ nu trec nimic cu vederea”) devine emfatică tocmai prin acest tip de fundamentalim
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
Gheorghe Grigurcu Primul strat al poeziei semnate de Raluca Brancomir are un caracter confesiv, consemnînd, aidoma Mariei Banuș, în memorabilul său volum de debut, Țara fetelor, amintiri bucureștene care încep cu „pîntecul mare” al mamei gravide, purtat „cu blîndețe pe asfaltul fierbinte”, clătinat aidoma unui samovar, pentru a continua cu „aromele tainice” ale mansardei domiciliare, cu „un balcon mic - limbă scoasă străzii zgomotului autobuzelor”. E o introducere afectivă în partea mai prezumțioasă
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
într-un fel de umbrare cleioase o și cât îmi doream să ajung undeva într-o casă de pildă adică în acel romb alb liniștit unde mirosul absenței mântuie teama Pragul de noapte Cât de grăbit timpul aleargă înghițite în pântecul orei clipe de rosturi lipsite o noapte ce nu e decât vampa ce-și scutură nurii trandafirii prin ceruri de plâns un prag sfidător ascuțit file de viață îngălbenite de atâta purtare Dor de nimeni Prea multe paranteze de pus
Mariana Filimon by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/10554_a_11879]
-
Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului CINE E EA? - (partea I) spuneți-mi că nu visez galbene cosițele roșii fragi sunt buzele brațe calde cu lipici mere crude sânii mici pântec alb și pe măsură coapse lângă rug de mură un picior cu pas ușor Doamne mă topesc de dor eu așa o-ncondeiez spuneți-mi că nu visez *** cascada cosițe, arcuiri de gene, sâni deluriți ca provocări și coapsele menite
CINE E EA? [PARTEA I] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373716_a_375045]
-
MIT... XIV. 8 MARTIE, de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2259 din 08 martie 2017. FEMEIA CENTRUL UNIVERSULUI Mereu neobosită, mereu iubitoare, femeie, tu strălucești ca un Soare, totdeauna, înconjurată ca o regină, frumusețe ce emani lumină-divină! Din pântecul tău zămislește viața, ochii-s ștafeta ce poartă speranța, ești credința-n care găsim alinare, iar zâmbetul tău, grădină in floare! Deții secretul, porți miracolul vieții, altar unde vin să se-nchine poeții, veriga ce unești lumea, generațiile, izvorul din
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
e menirea, fără tine n-ar fi iubirea și omenirea! FEMEIE, EȘTI O ZEIE Citește mai mult FEMEIA CENTRUL UNIVERSULUI Mereu neobosită, mereu iubitoare,femeie, tu strălucești ca un Soare,totdeauna, înconjurată ca o regină,frumusețe ce emani lumină-divină! Din pântecul tău zămislește viața,ochii-s ștafeta ce poartă speranța,ești credința-n care găsim alinare,iar zâmbetul tău, grădină in floare! Deții secretul, porți miracolul vieții,altar unde vin să se-nchine poeții,veriga ce unești lumea, generațiile,izvorul din
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
rătăcitoare pe poteci sinuoase. Se întrebau curioase: ,,Să ne temem oare?” Păreau mai degrabă ciudate făpturi pierdute ce-și căutau visurile-n van rătăcite și acelea Cine știe pe care meridian. Să-i îndreptăm spre cărarea luminată de lună către pântecul muntelui Luminii unde-și învolburează doina izvorul nemuririi. Acolo dorul celor singuri poate găsi leac în cumpăna vremii. Dintre stânci străpunge tăcerea șoptind pe strunele undelor sale torentul energiei vitale săltând peste colțurile timpului, curgând în cascade-nspumate din negurile
CĂLĂTORI SINGURATICI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385269_a_386598]
-
stai liniștită...și eu simt la fel.Cerul tăcea deasupra lor,într-un joc de-a v-ați ascunselea,complice.Pe nisipul de la marginea copilăriei,se năștea,din nectar și ambrozie...un suflet. ...De atunci,marea și-a păstrat în pântecul ei,freamătul dragostei! Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1979, Anul VI, 01 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DE ZIUA COPILULUI,MAMĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385309_a_386638]
-
zugravul, sfânt mag dintr-o pecerskă, cel știutor legării gurii de lup în frescă și-a tot ce-i vremuire, chiar morții sub danteluri, că se-mblânzea vecia-n descântec de boieluri. „Cum să spălăm blestemul crescut pe noi, din pântec?” „Cărarea cea mai scurtă? Iubiți și veți fi cântec!” „Deci știi a șterge morții pecetea cu penelul?” „Cel ce iubește poartă lui Dumnezeu inelul!” *** A săvârșit zugravul și bolta și absida, sub talpă - vasiliscul, blestemul și aspida, luând privighetorii scris
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
Preda în Marele singuratic În noi însine, dar fără să ne dăm seama, încetează să bată ceasul tăcerii, al devenirii, al scurgerii, ceasul care a fost întors pentru noi din chiar secunda când am fost scoși din neam, acolo în pântecul matern, si a cărui durată este înscrisă chiar pe el, ora opririi fatale, pe care n-o concepem, dar pe care o stim... Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Cine nu știe ce e păcatul, nu înseamnă
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
și el, Lutul străbunilor îl ospătează. Preface o creangă de pom Într-un nai, Prin el se scurge seva copacului. Ați auzit vreodată munții doinind, Din măruntaiele lor cum strigă strămoșii? Susurul râului ce poartă Cu el sufletul ascuns în Pântecul muntelui? Ați văzut cum sărută Câmpia lacrimile Timpurilor trecute în singurătate ? Referință Bibliografică: Doină / Ana Maria Bocai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1335, Anul IV, 27 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ana Maria Bocai : Toate Drepturile Rezervate
DOINĂ de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357261_a_358590]
-
ești stea sau țiitoare, Eu cred că ți-ai lăsat Calea Lactee, Să dărui viață și să-mprăștii soare. Eu te iubesc pentru ce-nsemni, femeie; Nu că arăți întru un fel anume, Pentru menirea-ți ca o odisee: Să porți în pântec o întreagă lume. Eu te iubesc pentru ce faci, femeie; Ți-ascunzi durerea după legea firii, Lumina ta -scânteie cu scânteie - O-mparți și-alini durerea omenirii. Eu te iubesc pentru că ești, femeie; În lumea noastră tot mai antihristă De
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
ești stea sau țiitoare,Eu cred că ți-ai lăsat Calea Lactee, Să dărui viață și să-mprăștii soare.Eu te iubesc pentru ce-nsemni, femeie; Nu că arăți întru un fel anume,Pentru menirea-ți ca o odisee:Să porți în pântec o întreagă lume.Eu te iubesc pentru ce faci, femeie;Ți-ascunzi durerea după legea firii,Lumina ta -scânteie cu scânteie -O-mparți și-alini durerea omenirii.Eu te iubesc pentru că ești, femeie;În lumea noastră tot mai antihristăDe n-ai
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
rochie albă - oniric - murirea; Încet, lângă mine, aievea dansezi. Nu mai exist când m-apasă privirea, Dar totuși se-ntâmplă, cu mine visezi... Ferice cum par, aștept liniști ciudate, Pe care toți sfinții sunt dornici să-și lase, Cambrate pe pântec, iubiri demodate, Ce-aprind feerii în balet de matase. Aștept să te uit, un ecou îmi răspunde... Cand strig depărtării pecetluire. Aștepți să mă uiți, ai plecat, spre niciunde, Si fumegi pierdut în perdeluire. Balet într-o iarnă, pe stradă
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1907 din 21 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te privesc orfană de lacrimi umbră de pasăre cu aripile frânte cocorii plutesc în pântecul unei clipe eterne pentru tine într-o picătură de sânge spartă în zâmbetul subțire al buzelor ești singură sunt aici dar nu cu tine n-am voie să te strig cum te-am chemat de atâtea ori acum nu acum
TE PRIVESC ORFANĂ DE LACRIMI... de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384675_a_386004]
-
cazaseră în acea dimineață. Admira panorama munților și simțea din nou că trăiește! Avea nevoie de liniștea aceea! Avea nevoie de singurătate și de răcoarea brazilor. Acum se depărtase de mare. Se lăsase iubită de valurile ei, se adâncise în pântecul ei, iar acum simțea că trebuie să fie departe de ea, pentru a o dori și mai mult. Florin și Mona își găsiseră alte metode de relaxare, în lectură sau navigare pe internet. Ea doar trăia acea clipă. Carpe diem
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
strânge rulat acum este tunelul al cărui capăt aștept să-l zăresc luminat cu ciclicitatea promisiunilor electorale de licuriciul supraviețuind ca unicat de nerăbdare cu coada ochiului trag la celălalt capăt a gest amical păduchele cleștii și-i freacă de pântecul gras și șmecherește-mi face semn cu ochiul. JOCUL Și-a fost... pe la-nceputurile lumii când săptămâna s-a sfârșit și Dumnezeu a strâmbat din nas plictisit, sătul să-și tot vadă-n a cerului oglindă, doar propriul chip perfect
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]