1,945 matches
-
în smocuri, pielea gălbuie, trăsăturile asiatice și steagotipia la unii dintre ei sunt principalele caracteristici care le observi imediat. Steagotipia, în ciuda aspectului ei inestetic, este o adaptare perfectă la traiul fără apă. Ea înseamnă acumularea de grăsime pe fese și pântec, pentru păstrarea echilibrului de apă și sare în cazul privării de apă pe perioade îndelungate. După câte precizează savantul rus A.D. Slonin, aceasta adaptare își are sinonimul în cocoașa de cămilă din lumea animală. Mandics Gyorgy considera că „această adaptare
LUMEA PIERDUTĂ A IDENTITĂŢII NOASTRE: BOŞIMANII – CEI MAI VECHI OAMENI DE PE PĂMÂNT de DORU SICOE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Doru_sicoe_lumea_pierduta_a_doru_sicoe_1386991789.html [Corola-blog/BlogPost/350863_a_352192]
-
amiază,din secerat ei se opresc Se dau la umbră de căruță,mănâncă și se odihnesc. Mai spune unul cate-o glumă,măi cant-o față câte-un cântec, Iar altu' alerga spre lan iute,ia căzut brânză greu la pântec. -Ce- am văzut eu în grâu mă tata,n-am văzut în viața mea, Zice prâslea ,pe când tacsă’u obosit se odihnea. Uite-așa o cloșca mare și cu puii rătăcind, Încerca-i eu să iau unul,zău că n-
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_papuc_1421784884.html [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
încă odată prin acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura iubirii” include versuri grupate în capitolele
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_univers_poetic_intr_o_iscalitura_semnatura_iubirii_versuri_crestine_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
poposit pe jos, lângă pat. Privindu-i splendoarea corpului tânăr, frumos modelat, mă treceau fiori de plăcere. Mă gândeam că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul... Sânii mi se înfățișau în toată splendoarea lor: sâni încă în formare, mici, rotunzi, cu piele moale și catifelată la atingere și cu vârfuri micuțe și roșii, înconjurate de o rozetă galben-maronie, cu porii ca niște adâncituri fine. Era un
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399742682.html [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
piatra seacă Lumina părăsită-n cuvântul ce-a durut Pe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacă Iubirea-i nervul sacru ciupit în relaxare Din care țășnesc norii și aripi faci din ei Strănut mai e în tine, în pântecul ce are O strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei ... Citește mai mult Iubirea e fantomă cu o umbrelă spartăCe-și împlinește scopul uimind netrebniciaVăzută de departe pare c-ar fi o artăUmplută cu săruturi e doar fățărniciaIubirea-i așteptarea cu
MIHAELA TĂLPĂU by http://confluente.ro/articole/mihaela_t%C4%83lp%C4%83u/canal [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
sărutE mângâierea suplă ce-nvinge piatra seacăLumina părăsită-n cuvântul ce-a durutPe limba-aceea dulce ce ai băgat-o-n teacăIubirea-i nervul sacru ciupit în relaxareDin care țășnesc norii și aripi faci din eiStrănut mai e în tine, în pântecul ce areO strălucire-țipăt, un lacăt prins în chei... XXXI. MAGNOLIM PARISUL, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. pictor: Mihai Olteanu Magnolim Parisul cu-ale noastre simțuri În roza lui fire ropotim a ploaie Penelul
MIHAELA TĂLPĂU by http://confluente.ro/articole/mihaela_t%C4%83lp%C4%83u/canal [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
cu un zeu. El a fost zămislit dintr-un amestec de materii primordiale, frământate de o nălucă: Cu vreo câteva tuleie Mă, tu semeni a femeie ... O fi fost mă-ta vioară Trestie sau căprioară Și-o fi prins în pântec plod De strigoi și de voievod Că din oamenii de rând Nu te-ai zămislit nicicând. Finalul: Din atâta-mperechere și împreunare Tu ai ieșit tâlhar de drumul mare. Na! ține o țigare! Tinca e proaspătă ca florile din coșul
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Este_arghezi_un_poet_obscur_ion_ionescu_bucovu_1344335617.html [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
anotimp La cimitirul meu de vieți banale? De ce te lasă Zeus, Afrodită, Să uiți pe veci ambrozie, nectar? Și să deprinzi un nou abecedar Ca zee pământeanului robită? Și ce te face să renunți la umblet? Fiorii năpădindu-te în pântec? Ori farmecele strecurate-n cântec De harpii ascunse-adânc în cuget? A! Te-ai deprins cu aspra mângâiere A mâinilor înfiorându-ți trupul Și, nesătulă, vrei să-ți umpli chiupul Cu sevă albă, nedivina, miere? Cât am râvnit la marmura din
STĂPÂNA SIMŢĂMINTELOR LUMEŞTI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1444890361.html [Corola-blog/BlogPost/372594_a_373923]
-
buric, de piatră sân și sfârcurile-n piept arsură mă ispitesc, iar eu hapsân le sorb dulceața pe măsură *** alint, răsfăț și iar alint alint, răsfăț și iar alint ochii și gura nu mă mint braț după gât, freamăt de pântec și între coapse ca descântec loc de păcate ce absoarbe pătrund adâncurile-i oarbe tu taine îmi oferi ritmate sărut din buzele rujate arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424503097.html [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
arsuri de sâni, icniri și scâncet prin pori ardoarea varsă plânset izbiri de val ce-aduc furtună duet de gemete răsună în ritmurile-amețitoare de trupuri vii, fremătătoare un ceas, o noapte, cine știe ? stârniți de ritm și frenezie fiorii-n pântec nu ne mint alint, răsfăț și iar alint *** ce rai ți-s sânii borboane plouă aspru crâmpoțiți inspiră muze pielița de fruct respiră rouă când se simt priviți dezmierd de buze hulpav mă înfrupt ce rai ți-s sânii ei
IUBIREA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1424503097.html [Corola-blog/BlogPost/377848_a_379177]
-
mă supăr. Eu sunt o șea. / Noada zeului mă presează / de spinarea ducipalului. Poetul dintr-o „Sfântă Treime Stănesciană“ - ca în poemul Rudă și strein cuvântului - suferă „cu trupul“, ceea ce determină „refuzul sâmburelui de a se naște“, aidoma eroului din pântecul maicii-împărătese, așteptând a i se făgădui [ara-Tinereții- fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce permite, în schimb, a se înfățișa în limba română superbul verb a fiì („a face mulți feciori / fecioare“) - cu infinitivul lung, substantivat, «fiìre»: În miez, o cât de suav / sâmburele nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1388740640.html [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
6) Iată! Glasul Domnului dă clipei știre Să fie prinsă viață din nevăzute fire Împletite drăgăstos în ADN, în genom Să crescă templu pentru suflet - OM! Esență profundă, mister adâncit în celest Rămân dincolo de înțelesul rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Când pruncul prinde miezul din etern. Scânteia divină ce-o porți în sine Coboară prin tata și mama, verbine De aceea limba mamei, limba de rai E pentru fiecare împărătescă -n grai. Înțelepciunea , tăcerea, plata răbdării Pe înățimi de
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/elena_armenescu_1409399981.html [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
cumplit. „În mijlocul manifestației, s-a auzit glasul servitoarei: »Domnule profesor, vă naște soția ! » Și tata s-a desprins de prieteni și colegi și a alergat spre casa noastră... Mama țipa cât o ținea gura, de durere, căci venise ceasul când pântecul ei nu mai voia să mă găzduiască... Și am apărut pe aceasă lume plângând... Așa plâng mai toți copiii, de durere, poate, când trec prin strâmtoare, sau de bucurie că au scăpat de acea strâmtoare...Și spre seară mă învinețisem
UN CANTEC DESPRE MAMA INTRUPAT INTR-UN ROMAN-ESEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 by http://confluente.ro/_cartea_mamei_de_vavila_popovici_un_cantec_despre_mama_intrupat_intr_un_roman_eseu.html [Corola-blog/BlogPost/341730_a_343059]
-
În primele secunde ți-am simțit tristețea În primele ore ți-am dedicat un cântec În următoarele zile ți-am urmărit politețea O lună pentru descântec. Un an m-am jucat cu cuvintele O viață cu sentimentele... Am inima în pântec? Un veac pentru descântec. Nu știu niciun descântec! Referință Bibliografică: Iubire / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 732, Anul III, 01 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IUBIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Iubire_mirela_stancu_1357090100.html [Corola-blog/BlogPost/348785_a_350114]
-
parte Iar pe dinautru suntem triști și goi. Azi Doamne sufletele nostre se-nchină La tine, cu lacrimi triste de durere, oftând În candele aprindem speranță, lumină Din cer se aud ei și îngerii când plâng. Victorioasă, primăvara iese din pântecul iernii ca un prunc, vine peste ochii însetați de soare, pictând vise: ‚În pântecele iernii te-am așteptat/ Cu ochii mei însetați de soare,/ Gânduri printre gene au lăcrimat/ Pictând vise în veștedă floare.” (Primăvara) Sunt convinsă că peste foarte
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1457857953.html [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
nr. 555 din 08 iulie 2012 Toate Articolele Autorului JURNAL Alaltăieri, am scris un e-mail vieții mele celei duse, harfă cu geană de femeie și trup de zaț rămas în cafeaua de dimineață. Am numărat neliniștile vocalelor seduse, din fiece pântec de vers așezat pe braț, privind spre fereastra cu dantură de ceață. Ieri, mi-am atârnat ochelarii de gulerul noptierei, și ți-am adunat într-o silabă surâsul părului, cu care-mi nechezi, la vecernii, sărutul. Stau de vorbă cu
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Prima_fila_din_jurnal_george_baciu_1341772723.html [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
m-am opus. Încă dansam, când trupul meu rămânea doar în lenjeria intimă albă pe care o îmbrăcasem special pentru acea seară... Iustin a îngenuncheat și a început să-mi sărute sânii ușor ca o boare, abia atingându-i, apoi pântecul, ceva mai vioi, trecând gradat la coapse, dar atât de apăsat, încât picioarele mele au început să tremure de plăcere. El a observat acest moment și s-a ridicat încet, m-a luat în brațe și așa m-a purtat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1428358894.html [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
codrului se leagănă în delirul pianului Chopin mergi pe firul sunetului și vei găsi pietre albastre, galbene și verzi așteptându-te cu povești își ascute vocea care zace în iarbă în tine, în grâul izbucnit în pâine mergi pe firul pântecului curbat îl transformi în lut să furi sculptura zilelor de mai Vivaldi știe să cânte o iarnă care trece ca să vină alta mai rece te înfășoară să plângi sub plapuma albă când ieși să aduci cu tine lumina caldă mergi
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mergi_pe_firul_apei.html [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
foste culori, doar să nu îl mai simt cum îmi arde privirea. Am rămas cu îmbrățișarea umbrelor tremurate în creștetele pereților, foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci întemnițate în caldarâmuri, care au uitat consistența pașilor. Drumuri, având pântecele sfâșiate de amprenta anilor prabușiți fără încetare. O ploaie de călcâie, care au încetat să își mai curgă înțelegerea celorlalte tălpi petrecute cu mult înaintea celui din urmă răsărit. Sunt doar o magie a unui univers glăsuit pas cu pas
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Stropi_de_viata_din_ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
în mod surprinzător: „Ea era părul de lângă fereastra lumii mele, / bătrân, aplecat spre răsărit, / devastat din când în când de copiii vecinului de Rai” (Portret, p.6). Înțelegem că procesul creației este deosebit de anevoios și presupune un „suspin de fiecare pântec / însămânțat pe muchia de lut / a rădăcinii”(p.6). În viziunea poetului, uneori, poezia este o armă spirituală de sacrificiu „ca o cruce strivită de lehuzia / Mariei, înainte de facere”(p.6), ca o rugăciune pentru cititori și chiar o formă
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_vestiarul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
De pildă, poezia „Trăiesc” relevă în mod inedit și hazliu expresivitatea cu care poetul aleargă prin gramatica limbii române, valorificând semnele de ortografie și de punctuație: „Trăiesc în propria-mi viață, / pipăind povestea care sunt, / cu trei insomnii, / zăbovite în pântecul virgulei, / am cratima în sprânceană, / m-am născut între punct și virgulă / și n-am vreme să sughit / puncte, puncte...” (p.47). Fiecare vers poartă o încărcătură semnificativă, care dezleagă imaginația cititorilor... De o deosebită gingășie lirică este și poezia
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_vestiarul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
Doamne, fă-mă dor de frunză, / ca să mă reazim de gândul copacului / retras în ploaia din pleoape”(Rugăciune, p.21). Dorul de frunză, în comuniune cu dorul „de călcâi,/ să mângâi iarba” și „dorul de tine, să mă curb în pântecul pământului” înseamnă o reîntoarcere la rădăcini, la frumusețea spirituală a poporului, la viața adevărată, pentru a înțelege filozofia infinitului din noi... Cu precădere poet al inimii ardente, al timpului măsurat cu gândul și al spațiului privit cu ochii iubitei, poetul
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 by http://confluente.ro/In_vestiarul_inimii.html [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
mai de folos, dar nu ajungem la concluziile juste. - toată viața noastră se desfășoară într-un cerc la care de fapt, noi îi fixăm limitele. - sfârșitul lumii nu depinde atât de Dumnezeu cât de purtarea noastră, a oamenilor. - cu cât pântecele este mai sătul și omul mai înstărit, nu înseamnă că omul este și mai fericit. - dacă am ști ce ne aduce clipa următoare, am fi oare mai bine pregătiți sau am deveni mai buni? Referință Bibliografică: Cogito / Ion Untaru : Confluențe
COGITO de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cogito.html [Corola-blog/BlogPost/356165_a_357494]
-
tu m-ai nemurit cu-adevărat Cînd te întindeai să culegi mere în livadă Coapsele tale se dezveleau de sub fustița Și se opreau și păsările din zbor să iți vadă Delicată floare de lămîița Sînii tăi erau două pere coapte Pîntecul tău ce se unduia plin de dorință Te-am iubit în neștire o zi și o noapte Simțind cum lunec din ființă în neființă Apoi ai plecat spre lumi mai îndepărtate Secerînd cu trupul tău de zeița lanuri de bărbați
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Lapis_lazuli_sint_ochii_tai.html [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]
-
plină-și revendică Geea, E timpul ca omul ascuns după soare Să doarmă adânc contemplând odiseea. Un vis nu-i de-ajuns într-o mistica noapte Când demoni străbat universul, gândirea, Când iele dansează, descântec în șoapte atinge sorocul din pântec...menirea... Citește mai mult Luna plinăAna PodaruE timpul să mergem cu toți la culcare,Pe cer luna plină-și revendică Geea,E timpul ca omul ascuns după soareSă doarmă adânc contemplând odiseea.Un vis nu-i de-ajuns într-o
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ana_podaru/canal [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]