1,924 matches
-
față o proiectau asupra ei. Se ridicase și el, imitându-i pe ceilalți fără să Își dea seama, ca și când o putere l-ar fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi silit să urmeze ascensiunea mantiei, care acum dezvăluia Întreaga splendoare a trupului. Pe mușchii Încordați ai pântecelui vibra doar un cercel de aur susținut printr-un lănțișor. Zeci de ochi fixau buimăciți puful subțire care desena cu dulceață arcuirea pântecelui. Femeia continua să se Învârtă, extatică, contopită Într-un nor din ochi de păun. Deasupra capului, brațele Îi vibrau de Încordare. Părea că momentul acela nu se va mai sfârși niciodată. Apoi, brusc, muzica se opri, În aceeași clipă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Își dea seama de ușurința cu care izbutea acum să Îndeplinească această mișcare. Ea Își duse o mână la spate, desprinzând un șiret. Rochia Îi lunecă repede peste spate, dezgolind-o. Pe trupul ei apăruse șarpele multicolor Încuibat pe pântecele ei, de unde urca În spirală către arcuirea sânului. Ochiul bestiei Îl fixa pe poet, chemându-l, În timp ce Antilia se apropia Încă și mai mult. Dante simți dedesubt rezistența saltelei, lenjeria mototolită și jilavă de umezeală și de sudoare, În timp ce trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la Florența? — Ți-am mai spus. Erau vremuri grele pentru mine la Siena. Trebuia să mă Îndepărtez cât mai grabnic. Dar de ce tocmai la Florența? — Nu aici vine toată lumea? Nu e cetatea unde totul crește? Florinii În sipet, vârfurile turnurilor, pântecele femeilor? Unde totul se adună și se Înmulțește mai abitir decât pâinile și peștii Domnului nostru? Dacă Hristos ar fi fost pe malurile Arnului, În loc de balta aceea de Tiberiada, le-ar fi preparat discipolilor săi fazani și limbi de cerb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi multă înțelepciune. Dar ia gândește-te cuvioșia-ta și la noi, cestelalți, care nu știm carte și umblăm mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
soțului în loc de rămas bun: - Prostule, îți riști viața din nou, oricine poate face asta! Nu, se consola Beppo, nu oricine poate face asta! Simțea un dor de ducă, un dor de a coborî imediat în adâncul apei ca într-un pântece transparent, devenind o singură ființă cu acel adânc. Găsind un nou mod de a trăi în lumea apei. Din când în când se simțea neliniștit, i se părea că Jacopo era nemulțumit, ca și cum regreta că-l urmase. După ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
apei, trăind măcar o clipă în digestia marină. De-a lungul anilor, multe vieți se pierduseră, dar asta nu se băga de seamă prea mult pentru că în fiecare minut se nășteau ființe noi pentru a se întreține transcendentalul joc. Un pântece imens cerea mereu de mâncare, o bulimie universală se cerea potolită. Prima zi, Jacopo se arătase complet dezinteresat de a plonja în adâncul apei. Se întreba mereu de ce hazardul îl adusese acolo. Își construise o colibă de frunze pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fie bine, nu te teme de nimic, mi-a spus Mikael, sărutându-mă din nou. Cupidon e nimic fără Eros! Vom cânta împreună! Orchestra a aplaudat cu veselie. M-am umplut imediat cu acel „nimic“ care devine „totul“, simțind în pântece săgețile trimise de Eros. Am cântat, probând puterea de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine! - Foarte bine, mi-a spus Oleg cu ochii pe Blanca, de care „Eros“ se apropiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
bătrîni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să-și țină mîinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care-i sfîșie pe miei, la libelulele care-și ucid bărbătușul, la albinele care pier după prima Înțepătură, la chinurile mamelor cînd ne aduc pe lume, la puii de mîță azvîrliți de copii În apa rîului, la groaza peștilor În pîntecele balenei, la groaza balenei prăvălite pe uscat, la jalea elefantului mistuit de beteșuguri, la bucuria vremelnică a fluturelui, la frumusețea amăgitoare a florilor, la zădărnicia Îmbrățișărilor de dragoste, la grozăvia spulberării sămînței, la neputința tigrului jigărit, la putregăciunea dinților din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numelui său pruncului nou-născut, măcar că era sînge din sîngele lui, „Îi mîncau coliva“. Numai că pe atunci n-aveam cum să știu că el Își presimțea excrescența dubioasă În adîncul măruntaielor și că bănuia, poate chiar avea certitudinea, că În pîntece Îi Înflorea, ca dintr-un bulb, o necunoscută plantă otrăvitoare. Enciclopedia, Într-unul din paragrafele finale, relatează și despre desfășurarea ceremonialului Înmormîntării, numele preoților care i-au cîntat Prohodul, descrierea coroanelor, lista celor care l-au Însoțit de la capelă, numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
să deseneze În clipa În care În el se făcea simțit primul simptom al cancerului. Deci desenarea obsesivă a motivelor florale coincidea cu evoluția bolii. CÎnd i-am arătat doctorului Petrović desenul, mi-a confirmat, vizibil surprins, că sarcomul din pîntecele tatălui meu arătase Întocmai. Și că eflorescența durase ani de zile. LEGENDA ADORMIȚILOR Rămaseră În grotă trei sute de ani la care se mai adăugară nouă Coranul, XVIII, 25 1. Zăceau cu fața-n sus pe velința scorțoasă și jilavă, răpănoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și dorea cu Înfiorare să mai fie tulburat de lumina soarelui, ca atunci cînd i se aninase pe umeri, cînd Îi apăruse cruciș, pe cînd fusese În stare de vis sau În stare de veghe, pe cînd Îi Încolțise În pîntece, pe cînd Îi susurase În sînge, pe cînd Îi Încălzise oasele. Ca iată, acum totul să fie mormîntul trupului și temnița sufletului, Împărăția negurii, cetatea mucezelii verzulii, care i se vîrau iarăși În inimă și sub piele, În măduvă, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu un deget și că, atunci cînd ea Încercase să-l seducă, o tratase ca pe-o stricată și se simțise Îngrețoșat de obscenitatea propunerilor ei. Șase luni mai tîrziu, Sophie și-a anunțat soțul că purta un copil În pîntece. Copilul altui bărbat. Antoni Fortuny Îl văzuse pe tatăl său lovindu-și soția de nenumărate ori, și a procedat cum credea de cuviință. S-a oprit doar cînd a crezut că Încă o atingere ar fi omorît-o. Chiar și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe care cuvintele nu îi vor aduce înapoi, cu toate chipurile, surâsurile și rănile. Trebuie totuși să încerc să povestesc. Să povestesc ceea ce mă chinuie de douăzeci de ani. Remușcările și marile întrebări. Trebuie să spintec misterul ca pe un pântece și să mă cufund în el cu mâinile goale, chiar dacă nimic nu va reuși să schimbe nimic. Dacă aș fi întrebat prin ce minune știu toate lucrurile pe care le voi povesti, aș răspunde că pur și simplu le știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu e făcut pe măsura oamenilor. Cu atât mai mult cu cât familia nu a fost niciodată numeroasă. Bătrânul Destinat, de îndată ce a avut un băiat, a oprit mașina. Oficial, era de ajuns. Ceea ce nu l-a împiedicat să umple câteva pântece cu bastarzi foarte drăguți, cărora le-a dat o monedă de aur până la douăzeci de ani și o frumoasă scrisoare de recomandare în prima zi a celui de-al 21-lea, precum și un șut în fund simbolic pentru a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
idee, iar fata adormise suspinând. Maestrul se ridică ușor, nu vrea s-o trezească, ca un descântec, cântecul său își făcuse efectul, își întinsese drogul în corpul care se curbase după sunetele lui, luase forma descântecului. Părea un copil în pântecele mamei. Ușa s-a închis singură după el. De atunci, ea a rămas acolo, în apartamentul acela de la parter. * — Mi-a tot vorbit de ea, Frumoasă Neli, în vara în care a cunoscut-o, în 2000, cică e una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
momentele mai puțin importante ale vieții Beatrice ea s-a Întors În America, l-a cunoscut pe Stephen Blaine și s-a căsătorit cu el. Asta numai pentru că era ușor surmenată, ușor tristă. Unicul său copil a fost purtat În pântece Într-un anotimp lânced și a venit pe lume Într-o zi de primăvară, În nouăzeci și șase. La cinci ani, pentru ea Amory era deja un Însoțitor agreabil. Un băiețel cu părul castaniu și ochi mari, frumoși, care, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jucării și cârpe. Apoi, deși e deja cu totul inutil, înjunghie cu această baionetă cele trei cadavre. Procedează metodic, luându‑le la rând. Mai întâi e înjunghiat tatăl în gât, piept și buric, apoi e înjunghiată mama, cu precădere în pântece, iar după aceea Rainer își înjunghie din toate puterile sora moartă. Apoi termină, în sfârșit, fiindcă resturile astea umane pline de sânge nu scot nici un sunet și nici nu mai pot fi deosebite unul de altul, doar se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al II-lea după Isus Hristos în Asia Mică. Adică cinci sute de ani de practică neîntreruptă - iată ceva ce poate ispiti răutatea multor filosofi abonați la tezele firmelor concurente! Invidii omenești, prea omenești... A reduce epicurismul la o filosofie a pântecelui, mai exact a părții de jos a acestuia, ține mai mult de discursul lui Athenaios din Dipnosofiștii decât de realitate: în caz contrar, ce-i de făcut cu elogiile apăsate aduse de Epicur prudenței, cumpătării, practicării filosofiei, prieteniei, râsului, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură, blândețe și pace. Plăcerea teatralizată de Petroniu nu seamănă deloc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
surprinde ciripitul păsărilor și murmurul frunzelor. Tatiana Scurtu adaugă și senzația tactilă, căci "pământul cu miros de cozonac" rodește "petale de catifea și ruj". De altfel, poeta realizează peisaje picturale chiar dacă în esență se simt frământări lăuntrice (Norii cresc în pântecele serii). Realizarea acestor sinestezii la care se adugă și prezența refrenului, a laitmotiv-uluice dă muzicalitate textului, mai evident în versurile Irinei Lucia Mihalca, amintește de poezia simboliștilor care, dincolo de aceste corespondențe între simțuri, dincolo de muzicalitatea interioară, strecurau realități sociale exprimate
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
arătat lui Zaharia - care provenea din ceata preoțească a lui Abia - în altar în săptămâna slujirii sale anunțându-l că i se va naște un fiu pe care-l va numi Ioan, care se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale, va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Dumnezeu și va merge înaintea Lui cu duhul și cu puterea lui Ilie. Lucrurile se împlinesc întocmai și după ce Irod află de la magi că au venit să se închine
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
păscut) că vin cătanele la pușcălit (exerciții de tragere) și pă care-o nimerește, statul nu felelește (răspunde)!!!”. Nu-l pot uita, și nici nu vreau, pe profesorul de educație fizică, Mircea Bolcaș, poreclit (toți aveam porecle!) „Bengheu" care înseamnă „pântece” pe ardelenește, și care mai târziu s-a metamorfozat întru totul cu aceasta poreclă... încât a devenit un tot unitar cu apelativul simpaticului domn. Toată lumea îl cunoștea sub denumire „Domn’ Bengheu”. Inclusiv elevii! Prietenii când îl întâlneau pe strada îl
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]