839 matches
-
două lățime tot pe locurile pe unde mai fusese înainte de un veac, iar mârzacii toți se obligă printr-un lung înscris, dat la mâna lui Grigore Vodă Ghica, să plătească arendă pentru locurile de pășunat, iar de unde le-or spune pârcălabii să se retragă cu turmele, de acolo să se și retragă fără a face bucluc. Dar despre acestea mai pe larg la veacul al optsprezecelea. A vorbi despre acești oameni ca despre niște possesseurs legitimes ai Basarabiei ni se pare
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mârzaci fiind sau karatătari, fiind trebuință să-și cerceteze dobitoacele, de ar vrea să meargă la dobitoace să le vadă, să albă întîi a merge la boierii Măriei Sale diregătorii marginilor, adică la serdarul și la căpitanul de codru și la pârcălabul de Lăpușna, și, arătîndu-și nevoia și trebuința lor ca să meargă să-și vadă dobitoacele colo unde se pășunează, așa cu știința lor să aibă voie a merge, iară fără de voia și cuvântul acestor boieri nimeni din noi să nu aibă
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
zi înscrisă în programul acestei întâlniri: prezentarea programelor politice de către candidați. Stimați alegători, avem astăzi ocazia de a avea alături de noi 3 candidați la funcția de domn al Moldovei: fostul domn regulamentar Mihail Sturdza, fiul său Grigore Sturdza și fostul pârcălab de Galați, Alexandru Ioan Cuza. Fiecare candidat va trebui să-și exprime punctul de vedere față de modalitatea de conducere a Moldovei în momentul în care va fi invitat de unul dintre cei 3 caimacami. CAIMACAMUL 3: Să începem cu fostul
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]
-
Orice om are dreptul la exprimarea opiniei! MIHAIL STURDZA: Această exprimare a opiniei poate deveni periculoasă pentru ordinea politică a țării! Mie, unul, nu vreau să-mi fie etichetat compromisul cu revoluționarii ca o slăbiciune! De altfel, protestez, domnule fost pârcălab de Galați! Îmi aduceți o ofensă personală afirmând aceste lucruri despre mine! Nu tolerez acest comportament! ALEGĂTORUL 1: S-a dus vremea domnilor autoritari, de când cu războiul civil din Anglia! Accente istoriografice MIHAIL STURDZA (supărat de cele auzite): Cum îndrăznești
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]
-
să ne dea pământ ca să putem să trăim și noi mai bine! Eu unul am cunoscut un astfel de om! Acesta este Alexandru Ioan Cuza! ALEGĂTORUL 4: Am auzit și eu despre el că ar fi demisionat din funcția de pârcălab de Galați, în 1857, protestând față de falsificarea alegerilor pentru adunarea ad-hoc din Moldova! Cine știe, dacă nu s-ar fi pus el împotrivă ce ar mai fi decis Puterile Garante pentru noi! Auzi, comedie! După Vogoride românii din Moldova nu
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by I Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1718]
-
principii Transilvaniei au pus în Dietele ținute în iulie și august 1574 problemă construirii unei cetăți de apărare la Ilia. În final s-a hotărât înzestrarea cetății cu o gardă de 30 persoane în frunte cu un căpitan și un pârcălab. O parte din zidurile acestei cetăți au fost distruse de inundațiile din anul 1970 iar cele rămase sunt vizibile încă în curtea spitalului din Ilia. În mijlocul fostei cetăți prevăzută cu turnuri de observație și creneluri fortificate, măi dăinuie și azi
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
ani. Fortăreața, consolidată de Ștefan cel Mare în cursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XV-lea, a devenit una dintre cetățile de apărare a frontierei nordice a Moldovei medievale. În secolele XIV-XVI, Hotinul a fost administrat de pârcălabi moldoveni. Cetatea a fost întinsă și fortificată mai târziu de domnitorul moldovean Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Punct strategic de prim ordin, cetatea a servit deseori de adăpost boierilor răsculați și domnitorilor răsturnați din scaun. După înfrângerea sa în Bătălia de la
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
tătarii Hoardei de Aur sunt alungați din Orheiul Vechi de moldoveni. Începe procesul de transformare a orașului oriental în oraș moldovenesc. Pe timpul lui Ștefan cel Mare, cetatea din piatră este reparată, înzestrată cu artilerie de foc și transformată în reședința pârcălabilor de Orhei. La mijlocul secolului XVI, locuitorii orașului abandonează Orheiul Vechi și se mută cu 15 km spre nord-vest, fondând Orheiul pe locul actual al orașului. Cetatea din piatră este distrusă, probabil din porunca lui Alexandru Lăpușneanu, care la cererea turcilor
Orheiul Vechi () [Corola-website/Science/302741_a_304070]
-
știu să fi căzut vreunul dintre moldoveni. Apoi, generalul Banfi, șeful de stat major al armatei ungare, a Încercat să organizeze un sistem defensiv. Dar cavaleria nici n-a apucat să intre În formație de luptă. Corpurile de oaste ale pârcălabului Vlaicu și ale comisului Toader s-au prăvălit asupra ungurilor, distrugând totul. Târgul era În flăcări. Matei Corvinul a ieșit dintr-una din case, sub escorta a două sute de lăncieri. Alți cinci sute de lăncieri au luat poziție În spatele carelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Apărătorilor. Dar ele se duceau mai departe, de-a latul Moldovei, spre cetățile Hotinului și ale Neamțului și, mai ales, spre Cetatea de Scaun a Sucevei. Fiecare cetate avea cel puțin două mii de oșteni pregătiți de luptă zi și noapte. Pârcălabii aveau porunci limpezi de evacuare a târgurilor din jur și de adăpostire a populației din sate În spatele zidurilor. Mai aveau și alte porunci, care puteau veni de la domnitor prin curieri speciali, prin semnale luminoase ori sonore. Dacă domnitorul nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
populației din sate În spatele zidurilor. Mai aveau și alte porunci, care puteau veni de la domnitor prin curieri speciali, prin semnale luminoase ori sonore. Dacă domnitorul nu se afla În Cetatea de Scaun, semnalele puteau veni și de la Apărători. Dar nici un pârcălab nu-și dorea să primească vreodată acele semnale. Fiindcă asta Însemna că țara se află Într-o primejdie atât de mare, Încât toți oștenii cetăților trebuiau să Încalece În grabă și să ajungă Într-un timp anume În locuri anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
bună la toată lumea! Să trăiești, Măria Ta! spuse nou-venitul, cu un zâmbet larg. - Bine ai venit, pârcălabe Vlaicu! spuse, din capul mesei, Măria Sa. Dar cam târziu! Ai avut, pare-mi-se, multă treabă la Cetatea Hotinului! - Avut, Măria Ta, spuse pârcălabul Vlaicu, lăsând calul În grija slujitorilor și apropiindu-se de masă. Dar s-au sfârșit toate cu bine! Iar noaptea e lungă și frumoasă, avem vreme să petrecem! - Poftește, pârcălabe, aici, la stânga miresei, unde ai avut ținut loc de cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
curierul se pomeni Într-o sală vastă, cu coloane și bolți laterale, la capătul căreia se aflau treptele care urcau la tron. Ștefan, În hlamidă domnească, fără coroană pe cap, cu pletele curgându-i pe umeri, asculta cu atenție cuvintele pârcălabului Vlaicu. - Nu-i putem opri la Soroca, Măria Ta. Cetatea e ridicată, dar nu avem acolo nici o mie de oșteni. Linia Nistrului nu era pregătită pentru un asemenea atac. Era pregătită pentru un ceambur care s-ar fi abătut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În cetăți! Tătarii omoară toți copiii mai mici de opt ani și bărbații de peste cincizeci, pe ceilalți Îi iau robi. Mulți mor sub bici. Femeile, luate pentru haremuri. Sânge și foc peste tot. - Care e situația la Hotin? Întrebă căpitanul. - Pârcălabul Vlaicu a ieșit cu călăreții lui până spre codrii Lipnicului, să salveze femeile și copiii care fugeau din sate spre păduri. Dar n-au ajuns toți. Au reușit să ridice În șei vreo două sute de oameni. Lipnicul a fost trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și În putere... - Iscoade În față și lateral! Pază Împrejur! mai porunci Oană, descălecând. Nici o vorbă, nici un foc. - Că destule focuri vin din urma noastră... spuse Vasile, mijind ochii spre apus. - Focurile acelea vestesc mișcările de oști ale Măriei Sale pentru pârcălabii cetăților, spuse Oană. Iar focurile dinspre răsărit vestesc mișcările tătarilor, așa cum le văd iscoadele noastre. - Și unde crezi Domnia Ta, căpitane, Întrebă Iulian Lacrămă, că se vor Întâlni cele două țări de foc? - Asta nu știu... răspunse Oană gânditor. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Închise ochii din nou, dar la scurtă vreme Îi redeschise. Văzu deasupra lui cerul presărat cu stele. Cerul de acasă. - Simina... - Cred că a scăpat, căpitane. Cred că au scăpat cu toții, femeile și copiii din codru, că se năpusti Domnia Sa pârcălabul Vlaicu și Îi adună și Îi duse la Cetatea Hotinului. - E bine... șopti Gâlcă. Apă... Moș Gligor Îi duse din nou la buze plosca. Gâlcă bău mult, apoi făcu semn cu capul că ajunge. Încercă să se miște, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În mijlocul taberei războinicilor, ci lăsați sub pază la margine. La adăpostul nopții, robii fură duși pe jos În codru. La Început merseseră târâș, apoi se putuseră ridica și fugiseră, În tăcere, spre răcoarea protectoare a pădurii. De acolo, trimiși ai pârcălabului Vlaicu Îi preluară și Îi conduseră spre cetate. Răniții fură luați, și ei, de-a latul șeilor. Poruncile Măriei Sale Ștefan erau Îndeplinite Întocmai, În cea mai mare grabă. Robii erau eliberați. Avangarda tătară fusese zdrobită la trei ceasuri călare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre Oană și spre spătarul Albu. Amândoi Încuviințară tactica, pe care o discutaseră cu o seară Înainte. Oană privi, În stânga lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se aflau călăreții pârcălabului Vlaicu, de Hotin, iar mai jos, pe firul văii, călăreții pârcălabului Șendre, de Suceava. Jos, ascunse În desișul pădurii, răzeșimile. Vrâncenii hotnogului Nechifor țineau dealul care Închidea zarea spre miazăzi. Nu mai era mult. Se scurgeau clipele calculate pentru ajungerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o discutaseră cu o seară Înainte. Oană privi, În stânga lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se aflau călăreții pârcălabului Vlaicu, de Hotin, iar mai jos, pe firul văii, călăreții pârcălabului Șendre, de Suceava. Jos, ascunse În desișul pădurii, răzeșimile. Vrâncenii hotnogului Nechifor țineau dealul care Închidea zarea spre miazăzi. Nu mai era mult. Se scurgeau clipele calculate pentru ajungerea mesajelor. Unul după altul, În limbajul păsărilor, sosiră semnalele de primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Într-un spațiu strâmt, iar caii le erau hăcuiți de sulițe. Unii descălecară, Încercând să reziste În lupta la sabie, alții rămaseră călări și Încercau să găsească o cale de retragere. Însă calea le era Închisă. Două mii de călăreți ai pârcălabului Vlaicu izbiră din spate, transformând valea Lipnicului Într-o baie de sânge. Împinși de sulițele și furcile răzeșilor spre săbiile călăreților, tătarii rezistau din ce În ce mai greu În șei. La scurt timp, voievodul porunci retragerea lui Vlaicu. Pârcălabul Își Întoarse oștenii, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Două mii de călăreți ai pârcălabului Vlaicu izbiră din spate, transformând valea Lipnicului Într-o baie de sânge. Împinși de sulițele și furcile răzeșilor spre săbiile călăreților, tătarii rezistau din ce În ce mai greu În șei. La scurt timp, voievodul porunci retragerea lui Vlaicu. Pârcălabul Își Întoarse oștenii, lăsând spațiu liber arcașilor. Cei ce rămăseseră În viață din primul corp de atac al hoardei căzură sub săgețile moldovenilor. Grosul oastei tătare se organizase și desfășura un atac Învăluit asupra lui Ștefan. Mamak gonea pe flancul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Voievodul nu spuse nimic. Vedea cum călărimea este covârșită de tătari, iar Încercuirea ei devine sufocantă. Vânătorii domnești luptau din răsputeri cu tumen-ul lui Mamak. Totul depindea acum de puterea săbiilor. Aproape nici o manevră nu mai putea schimba esențial lucrurile. - Pârcălabii Vlaicu și Șendre să coboare prin spate și să atace cele două tumen-uri chemate de Eminek! porunci voievodul, din ce În ce mai Încordat. Nici ei, nici noi nu mai avem ce arunca În luptă... - Ba da... spuse, Încet, Oană. Aripa lor dreaptă Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
apropie de sfârșit, deși Începuse de mai bine de patru ceasuri. Evenimentele din jurul Moldovei se precipitau, iar pericolul unei invazii creștea aproape de la o zi la alta. Istoria se grăbea. - Nu putem ataca din nou Țara Românească, Măria Ta, spuse pârcălabul Șendre, devenit unul dintre oamenii de Încredere ai voievodului. Am dus lupta și anul trecut, l-am Înfrânt de două ori la rând pe Radu cel Frumos, dar chiar dacă Îl mai Înfrângem de douăzeci de ori, el va fugi peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Îndoială nu prea mai e, Măria Ta... spuse logofătul Cânde. Doar că abia s-au Întors oștile din Țara Românească. Ar trebui lăsați oamenii câteva zile să-și vadă familiile și gospodăriile. - Încă o victorie asupra lui Radu... spuse Vlaicu, pârcălabul Hotinului. Dar iscoadele spun că o puternică solie turcească a și sosit la Târgoviște, cu porunca marelui sultan ca Basarab Laiotă să se Închine Semilunei și să pregătească oastea pentru operațiuni comune cu armata care sosește dinspre Adrianopol, și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
atac În ținuturile Ialomiței. În spatele lor s-au grupat deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]