8,628 matches
-
Marină Constantinescu Unul dintre cei mai importanți scriitori ai generației ^80, poet, prozator, eseist, deținător a numeroase și prestigioase premii naționale și internaționale, tradus în franceză, germană, maghiară, spaniolă, olandeză, Mircea Cărtărescu a pășit, de curînd, în lumea teatrului. Și nu oricum. L-a ajutat său l-a invitat să treacă pragul regizoarea Cătălina Buzoianu. Cum? Dramatizîndu-i poemul Levantul, scris în 1988, publicat în 1990 la "Cartea Românească" - pentru care obține și Premiul Uniunii
Fabrica de vise by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18184_a_19509]
-
Tabula rasa! Uitarea a tot ce s-a trăit și mai ales s-a gîndit în ani buni sau în ani cumpliți. Uitarea, fără învățătură de minte, a eroilor și anonimilor, a erorilor și a crimelor, uitarea aceasta înseamnă să pășești senin, fără morală, într-o lume necunoscută, în care orice este posibil. Orice, adică și repetarea experienței. Aceasta este, însă, chiar adevărată stare de barbarie. Ideea unor noi realități este o idee complet eronată. Cum greșită este și părerea că
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
mai puțin ignorant. Or, după cum bine se știe, ignoranța este păcat capital! Cu câțiva ani în urmă era absolut imposibil să cred că o voi întâlni pe Madeleine Davidson. Probabilitatea era nulă. Apoi a devenit infinitezimală pentru că și eu am pășit, timid, pe drumul greu al scrisului. Însă cum cărțile îi aleg pe oameni și nu invers, undeva în univers ceva s-a pus în mișcare și, într-un moment pe care-l consider fast, ne-am „întâlnit”. Ceea ce părea imposibil
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
-i dăduse; Dar nici n-ar fi primit uitare!... X În asfințit, pe-ngustul mal, Urmând Aragva ce se-alungă, Sosit aici din cale lungă, La nuntă, pe-nspumatul cal, Zorește mirele s-ăjungă. Cu daruri scumpe încărcate, Pe urmă lui, pășind greoi , Vin pe poteci, în stânci tăiate, Cămilele în lung convoi ; Cum pasul liniștit și-l țin, Le sună clopoțeii lin... El însuși, prinț de Sinodal, E-n frunte. Zvelta lui statura La mijloc strânsă-i în centura ; Mânerul latului
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
În această lună de vară, Muzeul Național al Țăranului Român oferă celor interesați o serie de expoziții, prin care fie este deschisă o pagină din istoria României, cum este cazul insulei Ada Kaleh, dispărută în mijlocul Dunării, fie se pășește în lumea lucrurilor de care copilul are nevoie zi de zi, fie se comunică, la Muzeul Udriște Năsturel din Herești, fascinația ceramicii. Ca atare, Muzeul Național al Țăranului Român (MTR) își așteaptă, joi, 2 august, la ora 17.00, vizitatorii
MTR: Expoziții noi, în miez de vară () [Corola-journal/Journalistic/22239_a_23564]
-
prezenta singura perspectivă posibila astăzi asupra unui spațiu considerat de localnici un paradis pământesc, pe cale să devină mitologie. De asemenea, până pe 19 august 2012, la Sala Irina Nicolau, expoziția ”Muzeul Copilăriei. Lucruri mici pentru nevoi mari”, și-a propus să pășească în lumea lucrurilor de care copilul are nevoie zi de zi, referindu-se atât la fenomenele tradiționale, cât și la transformările lor contemporane. Nu în ultimul rând, până pe 31 august 2012, la Muzeul Udriște Năsturel din Herești, Județul Giurgiu, este
MTR: Expoziții noi, în miez de vară () [Corola-journal/Journalistic/22239_a_23564]
-
tem că lucrurile semnificative se vor înscrie în zona excepțiilor și nu vor avea forța de a da direcția unui fenomen. Mi-aș dori ca la anul pe timpul acesta să recunosc că m-am înșelat, că teatrul, măcar el, a pășit altfel într-un nou mileniu. Deocamdată însă, cele câteva premiere în care teatrele bucureștene au deschis stagiunea, nu fac eforturi să mă contrazică. De exemplu, spectacolul Cu capu' de nicovală, o adaptare după Fierarii dramaturgului sârb Milos Nicolic (o traducere
Fierari din toate țările, uniți-vă! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16739_a_18064]
-
auzi îndepărtându-se pe drum. "Locuiți departe?" întrebase el ieșind din caravană și apucând-o înainte tocmai când voise să-i spună că nu-i nevoie s-o conducă, stă aproape. "Nu, imediat..." zise ea derutată de hărnicia cu care pășea el, ca un întârziat grăbindu-se spre propria casă. Se și temuse un moment: "Dacă?..." Văzându-l însă cum merge, cu mâinile în buzunare, cu capul plecat, atent la drum, se liniștise repede, nu prea arăta el c-ar avea
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
las' să mănînce cît o vrea proletariatul, săracul, că și-așa zile multe nu prea o fi avînd... El, care obișnuia să zică, la bătrînețe: "De luptat, acum nu mă mai lupt decît cu ereditatea, de care nu sînt răspunzător!" Pășesc alături de el prin parcul Herăstrău, vara, și îl aud și în miezul verii clănțănind din dinți ușor, repede, ca gonit din urmă de ceva; o crispare a lui lăuntrică, parcă de ghețuri ce se așează, căutînd o ordine a lor
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
a "reporterilor" sunt la fel de idioți ca și cititorul căruia i se adresează. Astăzi, pentru a deveni ziarist nu te mai întreabă nimeni dacă știi citi și scrie. Astăzi, e suficient s-o concurezi la dimensiuni pe Claudia Schiffer și să pășești spre interlocutor cu aerul de vampă intelectuală al lui Cindy Crawford. Din acest motiv, conferințele de presă au ceva din aerul buimac-sexual al unor prezentări de modă. Domnișoare cu priviri tulburi, de drogate tocmai ieșite din piscină, par a vorbi
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
și vechile măști îmi/atîrnă precum ferestrele unei case/ dăruită vîntului/ plăcerea de a fi om mi-a răpit/ atît de multe visuri/ dimineața cînd văd cum se evaporă cafeaua aburii lungi îngrămădindu-se/ pe tavan/ senzația de frică îmi pășește pe carne/ oasele ancoră le arunc în pămînt/ nesiguranța zilei, doamne, ce aventură!/ vapori de trup/ par o muzică/ încîlcită în vinișoarele urechii// trăiesc părul roșu al femeii/ trăiesc dicționarul cu vorbe deșarte/ trăiesc magia unei monede? (Dicționarul cu vorbe
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
comisie era condusă de un activist pe care-l chema Merfu, - nu știu dacă o mai fi trăind... Pe acest om aspru și întunecat l-am introdus în romanul meu apărut în 1976, Galeria cu viță sălbatică, autobiografic. Cînd am pășit înaintea comisiei, am spus sus și tare ce scrisei în articolul trecut. Esența, repet, era că, dacă în economie se mai putea face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să citez numele lui Troțki, - ceea ce
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
vecinătăților. Și în tot acest timp de așteptări desfrînate și de pusee delirante, mai mult sau mai puțin sistematoizate, artiștii adevărați, profesioniștii care fac în mod real cultura națională, care modelează spiritul acestei țări și îi perpetuează chipul în timp, pășesc rătăciți, pe undeva pe la periferia tranziției, autiști și neinteresanți pentru că și-au pierdut de multă vreme atît calitatea de pericol public, de amenințare pentru sistem, cît și stricta utilitate propagandistică. Dacă acesta este, în mare, chipul moral pe care Alexandra
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
joasă speță. Ciuma pedeseristă, uitată prea repede de populația derutată de netrebnicia celor aflați azi la putere, reizbucnește în jerbe înfricoșătoare. Dacă nici acum nu ne dăm seama cu cine am avut de-a face, dacă, infantilizați și lobotomizați, vom păși somnambulic către focurile diavolești ale acestei bande de tâlhari la drumul mare, spre a ne preface în scrum, ne merităm din plin soarta. Cum nu am iluzii în privința inteligenței politicianului român și nici în subtilitatea serviciilor secrete (grosolane până-n pânzele
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi textul! M.V.: Îmi amintesc, ați debutat în literatură cu trei puncte. La propriu: așa începe primul poem din prima dvs. carte: cu trei puncte... E.G.P.: E adevărat, am pășit cu stîngul, "ajutat" și de redactorul cărții mele de debut. Era 1985, adică 1984 plus unu. Totuși nu am inclus în carte nici un poem cu Lenin, Patrie sovietică, Partid, etc... "Lumina proprie" a fost crisalida din care abia urma a
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Constantin Țoiu Cîte zile mai calc pe pămîntul nesigur al Californiei bîntuit de cutremure, știu că pășesc pe un teritoriu uzurpat. Ceea ce nu înseamnă că statul mexican de astăzi mai poate să revendice ținutul californian pierdut în secolul al nouăsprezecelea... Dacă l-ar redobîndi, să zicem, ar fi cum am cădea din lac în puț: în loc de atîtea
Note, contranote by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17079_a_18404]
-
Irina Coroiu Cînd, în urmă cu cinci ani, traversam pentru prima dată Atlanticul și pășeam în Canada intitulîndu-mi aventura "călătorie în secolul XXI", nu-mi imaginam că pe același meridian voi avea parte și de o "călătorie în ireal"... În dimineața celei de a șasea zi a festivalului, mă grăbisem să nu ratez Leul de
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
în creația Constanței Buzea poate fi și altceva decît un eșapatoriu al complexelor sau al prea-plinului de revoltă decurgînd dintr-o psihie grevată, dar totodată și altceva decît prilej de sentințe aplicate, într-un limbaj care prizează adesea prozasticul, trebuie pășit pe teritoriul larg desfășurat al evanescentului, remediu redutabil al acestui talent împotriva fixării. Pentru aceasta scurtimea poemelor nu e obligatoriu un factor inhibant, dovadă acest haiku de o grație indiscutabilă în pofida deznodămîntului neidilic sugerat: "unde sînteți/ unde v-ați ascuns
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
ea să lipsească prea mult. Familia despre care vorbim este o familie de străini. Cînd, împinsă de nevoie, domnișoara Miallaret s-a angajat la ei ca guvernantă, ceea ce i-a prins foarte bine, tinerei franțuzoaice i s-a părut că pășește în necunoscut, că descoperă un neam și o nație despre care nici o ființă cultivată nu auzise vreodată. Închipuiți-vă că acești oameni sînt valahi. Domnul cel bătrîn (se numește Cantacuzino) e foarte bolnav. Soția și copiii așteaptă clipa în care
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
veni și nouă rândul. De prima linie a frontierei, cu pașapoartele în mână, trecurăm repede. Nici nu ne luară în seamă. Înaintam ceva mai greu decât cei din coada paralelă, dar ce mai conta, dacă în puțin timp am fi pășit, în fine, în sectorul de Vest... Trecurăm cu bine și de cea de-a doua linie a frontierei de stat. Grănicerii redegiști se uitau la noi curioși. Nici o intervenție, însă. Păream liberi ca pasărea cerului. La fel se întâmplă și
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
ceva din felul lor de a fi, creînd acest nou tip de cyborgs animați digital, înduioșători în tentativele lor de apropiere și comunicare nu doar științifică, ci și afectivă. Pentru că lumea efectelor numerice are posibilități nelimitate și - odată ce i-ai pășit pragul și ai adoptat unghiul de vedere al camerei virtuale (ca în orice joc video!) - ești aspirat de turbionul fanteziei și abisul privirilor artificiale ale eroilor. Fascinat de performanțele infinite și indefinibile...
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
și dacă n-am arăta că filmul, conform comentariilor din presa cehă, a interesat publicul, tânăr mai ales, dar și critica de specialitate, care a salutat propunerea nouă, îndrăzneață de a face cinema. Iată că, încetul cu încetul, începem să pășim în Europa. Cel puțin așa mi s-a părut... anul acesta la Karlovy Vary.
Previzibilul Karlovy Vary... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15956_a_17281]
-
rase foarte vechi - cele patru veacuri de arbore genealogic -, pe șleau, beneficiind de o constituție morală cu mult peste cea fizică. Dar și aceasta va rezista unor probe de neomenească presiune. Are prieteni mai vârstnici și din propria-i generație, pășește în primul eșalon al intelighenției de după cel de al doilea război mondial, în acei puțini ani de până la totala întunecare culturală, este, mai precis, o conștiință, exponentă a unei culturi/civilizații în directă comunicare cu mari culturi tutelare - în care
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
că-i bine, robotule, și dă-i înainte! Ai să te oprești cînd nimeni nu o să-ți mai învîrtească cheia. Sau, cine știe? Ai să te ridici, singur, ca un răzvrătit, ai să-ți depășești propriile limite și ai să pășești peste prag. La aer proaspăt. Un alt soi de terapie încearcă Irina Movilă. O altă formă de sondare a eu-lui artistic, a posibi- lităților lui de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
de istorie. În realitatea Brăilei le cauți în zadar. În drum spre hotel, coborînd spre Dunăre, ca să mai îndulcim amarul, o întrebăm pe gazda noastră caldă și binevoitoare. "Dar Tanti Elvira?". Ne arată o căsuță, renovată, binemersi pe Strada Neagră. Pășim pe alee. Citim firma luminoasă, dichisită: "Siemens Club". Nici urmă de cîntecele de altădată, de lirele cîștigate, zice-se, ușor. Tanti Elvira a fost izgonită cu spiritul ei cu tot. Dacă patronul de azi ar fi păstrat numele, ar fi
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]