4,130 matches
-
asta am plecat a doua zi cu Cerboaica pe câmp, neagră de supărare. Ea nu m-a-ntrebat nimic. N-a văzut nimic și nu i-am spus nimic. Pe tine te-am lăsat dormind acasă, da mă gândeam ce-i mai păți și eram neagră toată, abia mă mai țineam pe picioare. Așa-m ajuns și-așa-m început lucrul. N-a fost încă nimic până n-a ridicat ochii și nu l-a văzut Cerboaica venind. Venea ca la moarte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-i acorde vreun credit lui Evelyn Underhill, deși, precum se vede, i-a fost mult mai fidel decât colegul său de la București. Aceasta explică însă acel avertisment „nepublicabil “ pe care îl pusese pe prima pagină a manuscrisului: nu voia să pățească postum ceea ce el însuși îi făcuse lui Nae Ionescu. Recenzia lui Zevedei Barbu a fost folosită de prietenul său politic Lucrețiu Pătrășcanu într o conferință ținută la 18 ianuarie 1945 în aula Fundațiilor Regale și publicată imediat în revista Viața
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a reclamat la miliție, că facem trafic în străinătate cu icoanele (omul venise pentru prima dată în casa noastră ca să-l ajutăm cu ceva și asta i-a fost răsplata). E drept că icoanele ne-au ajutat și n-am pățit nimic, dar după aceea am mai împărțit din ele: unor prieteni cărora li se nășteau copii le duceam în dar câte o icoană ( asta ca reacție de ciudă la ce ni se întâmplase); ca să aflu, mult mai târziu, că este
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Dacă a fost din greșeală, de ce a fost împușcat drept în gură și de ce au fugit? Deci moartea lui Dumitru, sau mai bine zis crima, a fost premeditată, rămânând necunoscută și astăzi, căci cei doi Cristescu și Timofte nu au pățit nimic. Dumitru a fost înmormântat în cimitirul satului noaptea, la lumina felinarului, fără preot, rămânându-i cei cinci copii orfani. Toader B....ă Copilul cel mai mic al lui Stavarache, rămas orfan de ambii părinți, încă adolescent, a fost nevoit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
net superior generației noastre. Și asta pentru că nu este ușor pentru el, în climatul ăsta fioros, așa cum ne-a fost nouă, într-o lume mai normală. Păi noi am trăit sub regalitate, scriam pe Palatul regal „De închiriat“ și nu pățeam nimic! A venit bolșevismul rus cu armele peste el, peste tineret, și el se scutură la mal ca rața de apă. S-a văzut acum, în răscoala din ’89... Generația actuală e grea de glorie. Ca să te scuturi de bolșevism
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel, nu știu cum vom ieși la liman. Să ai mare grijă la chibrit și lumânare, să nu cumva să pățim un necaz și mai mare. Să nu se aprindă ceva și rămânem pe drumuri, Doamne ferește! Așa a trecut Întreaga vară. Tatăl lui Ionuț s-a dus și el la treierat grâul, la un fermier din satul vecin. Era om muncitor
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în spatele meu, spuse Marta, dar după ce am ieșit n-am mai văzut-o. Diriginta și șoferul se năpustiră spre osuar. Ușa se înțepenise, dar șoferul o deschise cu o izbitură. O văzură pe Shelley întinsă pe trepte. − Dumnezeule, ce-a pățit? − E leșinată, spuse șoferul și o scoase afară pe brațe. O stropiră cu apă rece și Shelley deschise ochii: − Nu cred în fantome, murmură ea. − Bine că ți-ai revenit. Dar de ce ai închis ușa? − Nu eu, zise fata, și
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3078]
-
700, iar fetele nici nu s-au uitat la temperatură. Când au scos hainele să le pună la uscat, au început întrebările: − Asta era albă! De ce e gri? − Și ăsta de ce e așa mic? − Iar ăsta s-a-ncrețit! − Am pățit-o! Fetele încep să aleagă. Tricourile prea mici, care au intrat la apă, nu mai pot fi recuperate. În sacoșă și la gunoi. Pe cele care au luat altă culoare le pun în lighean cu Vanish, dar după vreo oră
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3082]
-
au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui. Numai Virgil n-a uitat că trebuie s-o ajute pe Ilinca să aducă legătura cu lînă de la mătușă-sa Lisaveta. Nu vă mai spun ce explicații au dat acasă, nici ce-au pățit de la mamele lor... Ce rost ar mai avea? Parcă voi nu vă închipuiți? Mai dureros decît orice era însă altceva... Cum a început să înnopteze, la poarta fiecăruia a bătut un om de la primărie. A doua zi, la orele opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu toții, i-au lăsat pe tătari să intre înăuntru și au astupat gurile peșterii cu lespezi mari. Dar acolo, în peșteră, așa zicea mama, este o apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a t-trebuit s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac... N-noroc mare însă că-n aceeași cl-clipă îl vedem și pe Virgil ieșind din peș-peșteră ca o oaie rătăcită, ținîndu-și pan-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-n pădurea asta sălbatică nu intră nimeni din cauza mlaștinii. Știți ceva? interveni în discuție Matei și pentru că nu era de acord cu doctorul și pentru că bănuia ceva necurat la mijloc. Haideți să nu mai spunem la nimeni despre ce-am pățit la mlaștină... Să analizăm mai întîi totul la rece și pe urmă vedem noi. S-ar putea să fie ceva aiurit în toată chestia asta și... Cum, adică, aiurit? întrebă mirat Răgălie. N-am cum să vă explic acum... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fata ochii mari. Da... dacă mergi și tu... acolo... cu mine... să te uiți cum îi prind. Hai, zău! Iiii, dădu din mînă Ilinca lăsîndu-se păgubașă, nu mai merg în pădure nici dacă mă jupoi! N-ai văzut ce-am pățit data trecută? Lasă data trecută. Acum o să fie altfel. Doar nu mai mergem la peșteră, ci numai pînă la lac. Nu pot azi cu nici un chip, se împotrivi Ilinca. Altă dată, poate. Numai dacă-mi aduci păstrăvi cînd te-ntorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o făcu Vlad pe istețul. Dacă nu vrea să vină, știm noi pe unde să mergem! Ba nu! se opuse Ilinca. El știe cel mai bine drumul. Și s-ar supăra grozav dacă nu l-am aștepta. Înseamnă c-a pățit ceva, că altfel nu-mi închipui să nu vină. Mai stați 10 minute, că vi-l aduc eu! Și, fără să mai aștepte nici o încuviințare, o luă la fugă spre casa Bărzăunului. Virgil și Vlad voiră să meargă și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am descoperit și locul acela... Și nu vrem să pățim cum am pățit cu Peștera Liliecilor... Noi am descoperit, noi am cărat din peșteră ce s-a găsit, noi ne-am frînt spinările și mintea, iar alții au devenit "mari descoperitori"! Halal!... Păi treabă-i asta? Nea Petrică șezu puțin pe gînduri, rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hotărăt să fie sămănța unui om dar mai complex fizic, organic și cu un mental, dar muritor. Academia a vrut să creeze un prototip de om pentru eventuale experimente și colonizări pe alte planete. Aurora: Dacă știa Academia ce-o să pățească omul de pe Pămănt... Evelin: Experimentul cu omul de pe Pămănt este apreciat de către Academie ca cel mai reușit. Aurora: și apoi ne ați urmărit evoluția? Evelin: A început cu omul cavernelor, apoi tribul pănă la apariția marelor colectivități, sate, orașe. Toate
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fost dominația în lumea cultă a limbii latine. Totul primea un nume latin. Aurora: Deci cum este experimentul cu Pămăntul? Evelin: Dintre toate, experimentul cu Pămăntul este apreciat ca cel mai reușit de către Academie. Aurora: Dacă nu suntem cuminți o pățim ca roboții rebeli?! Evelin: Voi aveți vocația de a vă distruge singuri. Vreți să vă ajut?! Aurora: Te rog mai lasă-ne s-o facem cu măna noastră. Evelin: Mai aveți cinci milioane de ani, dacă distrugeți condițiile de viață
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
an greutatea și volumul Pămăntului cresc datorită depunerilor prafului cosmic și a meteoriților. Oare va rezista încă 5 milioane de ani fără să se prăbușească în haos? Pentru că așa se poate schimba axa cu urmări dezastruoase de climă așa cum a pățit-o Marte. Evelin: Mai întăi Pămăntul se va încălzi continuu, mările și oceanele vor da în clocot, Pămăntul poate face explozie și ... Profesorul: Dar pănă la explozie, cu tehnica de peste milioane de ani, folosind gravitația Cosmică, Pămăntul poate să fie
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
îți vom fura și noi căte puțină nemurire. Profesorul: Evelin, mereu am impresia că tu, Adam și Eva vă cunoașteți înainte de a... ateriza la noi. Evelin: Păi... cănd ați început cercetările, apoi experimentul și folosirea inteligenței artificiale, știind ce-am pățit noi cu roboții dotați cu inteligență artificială, deci care puteau ieși de sub control și puneau în pericol experimentul meu, v-am trimis pe Adam și Eva, goniți din Rai, deci șomeri, ca să vă ajute în realizarea programului vostru. Aurora: Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ales Cosmos...Veselie generală. Robo: Cosmos, cănd vii să-mi aduci cutia de table din metal Cosmic? Eu îți fac o cutie de șah din fildeș. Evelin: Doi roboți, după ce au salvat Pămăntul și oamenii, care nu știu ce-o să pățească omul din cauza alcoolului, drogurilor și internetului, își fac acum cadouri. Să ne luăm costumele. Cosmos: A fost idea lui Robo. Dar Robo nu a răspuns la o întrebare: cine a fost mai întăi pe Pămănt oul sau găina? Robo: îți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
să se înțeleagă cu puii. Chemarea ei rămase fără răspuns. Ca în atîtea alte dăți, puiandrul rătăcea prin pădure. Plecase dinainte de-a se trezi lupișorii. Dacă i-ar fi așteptat, s-ar fi ales praful de expediția lui. O pățise de atîtea ori. Lupișorii s-ar fi ținut scai de el, implorîndu-l să-i ia la plimbare. Și, pînă la urmă, s-ar fi lăsat convins, preschimbînd planul de a se afunda cît mai departe în pădure cu unul de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
siguranță, care nici să se sprijine pe propriile picioare nu părea să aibă habar. Se hotărî să-l studieze de aproape. Avea experiență cu copiii și putea să jure că și acest neghiniță se va bucura de companie. Ce-ai pățit, micuțule? Te-ai rătăcit de turmă, așa-i? Nu-nțelegi nimic din ce-ți spun, e clar, dar asta nu-i vina ta. Ai să crești și-ai să înveți, n-avea grijă! Deocamdată nu-ți trebuie decît lapte și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Veta! Păi și-atunci? se descumpăni Caterina. Și-atunci, și-atunci. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’..., că și când e să-și bage coada..., nu le mai descurcă nici... Ferească Dumnezeu. Hai pân’ la ea. Să nu fi pățit proasta ceva..., că ieri se cam plângea de-un șold. — Las’ că de re’omatism n-a murit nimenea! Ce? Pă mine nu mă doare? Mă doare, și nu mă mai plâng atâta! Mai dă-o... Doamne iartă-mă... Babele
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
umăr. — Maică, da’ voi unde trebuie să ajungeți? Că mai e nițel și ajungem la Alba Iulia. Tânărul nu păru deranjat de intervenție. Dar nici nu mișcă. — Maică, reluă mămăița uitându-se fix, da’ ce mai dorm... — Să nu fi pățit ceva..., zise el și simți o mare emoție în stomac. Păi ce să pățească, ferească Dumnezeu? Nu îndrăzni să spună ce gândea. Mămăița iar se înfipsese în umărul tânărului. — Alo? Alo? Unde tre’ să ajungeți? Nici o mișcare. — Hai că sunt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]