487 matches
-
fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adierea vântului, până când a știut că era imposibil să se mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara pornea către gară, o însoțea tatăl. Mereu numai el, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
veneAșacasă. Văzând ca nu putem scăpa de el ne am gândit sa-i facem și noi de petrecanie, cu acordul părinților am mers cu doi frați de ai mei la o distanta de vreo 4 km de sat intr-o pădurice, la fântâna Păvăloaiei, iar fratele meu Nicu care era mai mare ca mine cu 2 ani, i-a pus lanțul la gat și l-Așatârnat de o creanga iar noi cu lacrimi in ochi am plecat și l-am lăsat acolo
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța, în același peisaj. Un munte părea să le închidă drumul, ca un uriaș ciclopic. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că băuse până la moarte În atmosfera aceea de mulțumire de sine zâmbăreață. Într-o după-amiază a parcurs câțiva kilometri pe un drum nou pentru el și apoi, urmând sfatul greșit al unei femei de culoare, a tăiat-o printr-o pădurice... și s-a rătăcit definitiv. O furtună care trecea pe acolo s-a hotărât să izbucnească și, spre marea lui supărare, cerul s-a smolit dintr-o dată, iar ploaia a Început să șiroiască printre copacii deveniți brusc fantomatici și amăgitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de fum, iar alte semnale de răspuns nu se vedeau pe nicăieri. Licărește un foc. Velasco se depărtase de ceilalți cu luneta la ochi. Cei trei soli se uitau țintă la el și așteptau să vorbească. Poate că arde vreo pădurice pe una dintre moșii. În țara asta... se întâmplă adesea ca moșierii sp dea foc pădurilor pentru a face loc noilor ogoare. Velasco își luă luneta de la ochi, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. — Senior Velasco, glasul lui Tanaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sa. Neînțelegând nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea lor se scursese aproape un an și jumătate. Samuraiul își aduse aminte cum în urmă cu doi ani pe vremea asta tăia lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lemne pentru foc împreună cu țăranii în fiecare zi în pădurice. Când înfigeau topoarele în trunchiul copacilor, pocnetul lor ascuțit se răspândea în crângul liniștit în care frunzele abia începeau să cadă. Kanzaburō și fratele său mai mic culegeau ciuperci în păduricea aceea. — De-acum mai avem de îndurat puțin, murmură samuraiul aruncându-și privirea către fereastra aburită din pricina ploii. Dacă ne ducem la bun sfârșit însărcinarea aici, în capitală... după aceea nu ne mai rămâne decât să ne întoarcem în valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe departe neputincios precum omul acela sfrijit și amărât cu brațele răstignite. Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Stăpânul ar fi trebuit să știe toate acestea. Stăpânul? murmură Matsuki compătimitor. Stăpânul este el însuși cârmuirea! Cerul era cu totul acoperit de nori. Din când în când, păduricea se înfiora și de pe frunze cădeau stropi mari de ploaie. În pădurice, un țăran îmbrăcat cu o pelerină tăia surcele. Lângă vatră, samuraiul rupea și el surcele uscate. Alături de el, unchiul se uita țintă la focul din vatră. Rupte în două, ramurile uscate scoteau un trosnet ascuțit. Samuraiul le arunca în vatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vede aievea chipul omului care scrisese aceste semne stângace. Se apropia prima iarnă de când se întorsese acasă. În crângul dimprejurul casei sale, frunzele veștede cădeau în fiecare zi ca fulgii de zăpadă. Într-o bună zi băgă de seamă că păduricea era cu totul despuiată, iar ramurile argintii și golașe se întrețeseau ca ochiurile unei plase. Ca de obicei, samuraiul se ducea în munte împreună cu Yozō și cu ceilalți supuși să taie lemne. La ei în vale, copacii doborâți erau fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că este complet ciuruit de proiectile. Primul nostru avion ce venea din luptă aeriană. Prima noastră viziune de război! Timp de 3 săptămâni avionul sanitar va fi locuința noastră. Dormim pe brancardă, ne spălăm la o fântână <...> și mâncăm în pădurice la cortul comandament. Noaptea ne trezim în zbârnâitul <deasupra, scrie: "vacarm infernal"> motoarelor și răpăielile mitralierelor <de pe avioane> cărora li se face proba înainte de plecarea fiecărui avion în misiune, în lumina reflectoarelor. Începem să facem cunoștința avioanelor inamice; le învățăm
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mărginit fiind de un șanț antitank, sârme de telegraf și lan <sic> de cartofi. Azi se dă un atac asupra Odessei : tunurile bubuie fără întrerupere. Am aterizat 1/4 oră după ce avioanele Rata dăduseră târcoale satului încercând să incendieze o pădurice învecinată unde cu câteva zile înainte se găsea cantonat un regiment de cavalerie. Negăsind nimic au plecat furioși lăsând grenade ca amintire pe câmp. Am răspândit avioanele în câte un colț al terenului. Se dă un atac asupra Odessei <și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
echipagiile pe drumul Herăstrăului. Bestia era locotenentul Mihail Laptev, care trecu repede, cu iuțeala fulgerului. Goana a durat 2 ore. După aceea doamnele au scoborât din trăsuri, domnii le-au dat brațul și toată această lume aristocratică a intrat în păduricea Bănesei unde s-a mâncat, s-a băut și s-a dansat. Dar ce lume a vremurilor pierdute acum în bezna trecutului!... Principesa Urusof, principesa Ferdinand Ghica, d-na Lili Bălăceanu, d-șoarele Laptev, d-na Petre Grădișteanu, d-na Scarlat
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Îl pictase. Și Întrucât Elya nu răspunse avansurilor sale, se culcă de câteva ori cu Liat Sirkin, care Îl invitase să Împartă cu ea sacul ei de dormit, când petrecuseră o noapte Într-un defileu din munți sau Într-o pădurice sacră. Liat Sirkin Îl Învăță pe Fima unul sau două trucuri sexuale neobișnuite și rafinate, iar el simți, dincolo de plăcerea carnală, și urme de bucurie spirituală: cu fiecare zi, cădea tot mai mult sub vraja bucuriei tainice pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
avocatul Prag, răspunse: —Vouă vi se pare foarte ușor. Adevărul e că nu e chiar atât de simplu. —E ca și cum Yeri și cu mine am sta deja de mult timp pe terasă, spuse Annette, sprijiniți de balustradă, privind grădina și păduricea, umăr lângă umăr, și deodată, pe neașteptate și fără nici un avertisment, m-ar prinde și m-ar arunca jos. Ca pe o ladă veche. Fima răspunse: —Trist. Apoi adăugă: —Groaznic. Acoperi cu mâna palma ei strânsă pe marginea mesei, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dimpotrivă, unul dintre vecini. Dacă este sau nu este ceva Înăuntrul acestui Întuneric. În clipa aceea, Fima simți toată apăsarea beznei asupra Ierusalimului. Întuneric peste turle și cupole, Întuneric peste ziduri și turnuri, Întuneric peste curțile de piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de viață și reliefuri felurite. Mi-a scos tocmai mie În cale acele locuri, pentru ca, pesemne, cutreierîndu le și admirîndu-le cu puterile cîte-mi rămăseseră, să iau aminte și să nu uit chipul lumii. Aveam la Îndemînă Pădurea cea Mare și Păduricea, coaste de dealuri, gîrla și bălțile ei, tăpșane cu iarbă, livezi, pante suite de vița-de-vie. Vinul, unul rosé, curgea din toate ulcelele. Îl știu de pe la cinci ani, cînd baciu’ Martin Baumgartner Îmi turna cîte un pahar În care punea o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren, Adam l-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impunătoare a formei, că rămăsese în urmă de ceilalți, deși luptase harnic cu lopățica fină de argint, la înghițirea cremei delicioase și răcoritoare. Apăruseră fragi mărunți de tot și, prin fereastra scundă cu obloane de stejar, căutase să ghicească, undeva, păduricea odihnitoare. Fragii de pădure păreau lui Mini cea mai frumoasă floare a pădurei. In filtrul așa de felurit prin care huma își purifică glodul, 11 atinge măsuri neînchipuite. Cum oare poate o esență așa de vaporizată avea existență și culoare
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care ar
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oboseală. Bătrâna, mama lui Ostiță, nebunul, mai are un fecior, domnul Ionică îi spune tata. Stă în București și nevasta lui e crainică la Radio România, o ascultăm mereu. Ei au un fiu, Amedeo. Acasă Amedeo stă la masa din păduricea noastră de salcâmi lăngă bunica lui și eu cred că visez. Ba cred că de când am văzut automobilul încă nu m-am trezit. Îl privesc uimită și constat că e și mai frumos, are genele lungi și dese, iar ochii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vreo cincizeci de metri de malul apei și pentru că tata era un om prietenos, nu mică mi-a fost mirarea când lipovenii au început să mișune prin curtea noastră. În amiezile fierbinți își aduceau rogojinile la umbră și dormeau în păduricea de salcâmi din curtea casei noastre. Nu am spus nimănui despre frica ce îmi paraliza de la o vreme trupul. Când le auzeam glasurile, mă făceam mică de tot, inima parcă-mi cobora în gât să mă sugrume. Am zăcut de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]