457 matches
-
și coreligionarul său Greene, Waugh e un foarte abil glamorizator al catolicismului. Dacă reușește în ceea ce-și propune aici și anume să releve desenul unui plan divin într-o lume păgînă , asta e și datorită faptului că-i dă păgînismului ce-i al lui. Faza inițială, idilică, a prieteniei dintre Charles și Sebastian, e un paradis păgîn în toată regula, descris de Waugh, cu un jind evident, într-o proză neoclasică plină de aluzii la antichitatea greco-latină. în carte, homoerotismul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ca respirația. Toate trăim stare de Lughnasa (se sărbătorește zeul păgân al secerișului). Irlandezii se trag din druizi. Au o credință veche în natură, în animale (precreștină). Animalele trec prin foc pentru a fi purificate. Lupta interioară între creștinism și păgânism. O lume specială, de piatră. Piesa va fi de fapt un remember al lui Michael. El vine din America unde are o viață împlinită (dar îi lipsește adevărata viață, sentimentele, emoțiile, fericirea și suferința), și descoperă un radio vechi-Marconi-care îl
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
apostolului Pavel, considerat a fi, după Christos, marele apologet și întemeietor al gândirii creștine. Scrierile lui constituie un prim efort de sinteză, având ca punct de plecare teologia iudaismului, dar respectând și anumite moduri de organizare și de gândire ale "păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
păgânismului" (Dubois 31). Cultura occidentală s-a dezvoltat ulterior în jurul acestei oscilații, controlate atent de biserică, dinspre pilonul central (și unic) al credinței creștine, constituit de dogma întrupării și de teoria corespondentă a imaginii sacrului și a corpului divin, înspre păgânism (reamintit parțial de renașterile târzii, care exaltau trupul și natura christică "umană") sau înspre iudaism (prin reformele iconoclaste, după cum comentează pe larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
știm, considerate a fi "crizele de nebunie ale modernității" (32-33). Emergența însă a unei mitologii a timpurilor moderne, după perioade tumultuoase de căutări identitare, apare ca o "passation d'héritage" (Dubois 33), în care se regăsesc, adaptate, valorile fundamentale ale păgânismului și ale creștinismului, dar mai ales noțiunea, de origine creștină, a "demnității umane". Ea moderează extremismul prometeean și laicizarea cunoașterii (de origine antică) și eliberează activitatea științifică de presupoziții dogmatice: concilierea lor duce la construcții importante, precum ideea drepturilor omului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
creștinat superficial pentru a fi recunoscuți ca cetățeni ai imperiului (a fi imperial = a fi creștin). în această aventură inițială a creștinării s-au acceptat multe elemente păgâne, care mai apoi au format tradiția creștină. Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism și creștinism privind: Sol Invictus - Crăciun, epifania păgână de pe 6 ianuarie - Boboteaza, cultul păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
prețul mediu de 50 bani sacaua, fie că o vindeau pe străzi, strigându și marfa, la fel cu toți ceilalți vânzători ambulanți. Ori pe ce stradă locuiai, auzeai sacagiii strigând: — Apă! Apă! Haap! ... Mai era și obiceiul, o reminiscență a păgânismului, ca urmașii unui mort să dea apă de pomană. Aceștia plăteau apa din saca și obligau pe sacagiu să o împartă gratuit la lume. Și atunci sacagiul pornea pe străzi strigând: — De pomană! Apă! Apă! Aaap!... Acum stradele. Nu existau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de fundament. Pe drumul schimbării definitive a atitudinii omului occidental în raport cu lumea materială tot creștinismul prin forma dată de protestantism va avea o contribuție decisivă. Autorul citat arată: ,,Monoteismul, cu accentul pus pe viața de apoi venea în contradicție cu păgânismul multicolor al imperiului (este vorba despre Imperiul Roman n.n.) la apogeul său. Cu toate acestea o anumită variantă de creștinism - aceea care a apărut în Vestul Europei, în secolul al XVI-lea, a oferit al șaselea avantaj esențial al civilizației
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
religiilor în două mari etape, tocmai pentru a delimita creștinismul de epocile anterioare și de a pune în evidență deosebirea fundamentală, linia de demarcație, dintre cele două perioade. Prima epocă este definită ca fiind ,,epoca religiei naturii"183, sau a păgânismului, ,,în care domina sentimentul de dependență a omului față de Dumnezeu ca ființă naturală, dar deosebită de om" și ,,epoca religiei omului sau a creștinismului, în care domină sentimentul dependenței omului față de Dumnezeu ca ființă spirituală deosebită de natură". Creștinismul este
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
simbolism; în unele culturi situația este inversă). Simbolul culorii negre era încărcat de semnificații negative înainte ca Occidentul să intre în contact direct cu popoarele de negrii. Sentimentul că există o diferență esențială între popoarele albe și negre, combinat cu "păgânismul" africanilor i-a făcut pe mulți europeni să-i privească pe negri cu dispreț și cu teamă"153. Un alt factor important care a dus la apariția rasismului modern, arată autorul citat, îl reprezintă evoluția și difuzarea conceptului de rasă
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
servitute, Editura Humanitas, București, 1997, p. 28. 216 Eseu apărut sub titlul "Oligarhizarea universităților", în Revista Dilema Veche, nr. 544/17-23 iulie 2014. 217 ,,Iubirea-pasiune a apărut în Occident ca o repercusiune a creștinismului, asupra sufletelor în care subzista un păgânism firesc sau moștenit". Denis De Rougemont, Iubirea și Occidentul, Editura Univers, București, 2000, p. 81. 218 ,,În replică la imaginea femeii ca mijloc de rătăcire a sufletelor, apare Maria, simbol al luminii, curată și mântuitoare, Mamă imaculată a lui Isus
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
credinței în Baal, care prin Isabela, soția regelui Ahab, amenință Israelul (Baal Shamim, "stăpânul cerului", adorat și de triburile sud-arabe în preislam, mai apare și în inscripțiile punice din Africa cu numele de Jupiter Valens, sau Baal Lebanon, stăpânul Libanului). Păgânismului fenician, ca mai târziu idolatriei preislamice, cu sanctuare în munți, văi, copaci sau betili, i se înfățișa un concurent redutabil: Dumnezeu unul, concentrând toată iubirea și credința adoratorilor; infinit mai puternic. Al cincilea munte ar putea fi interpretat astfel nu
Iubire de profet by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15564_a_16889]
-
Sfinții mucenici și sfinții mari mucenici ai creștinismului ● Sinoadele ecumenice Sfinții Părinți și Profeți ai Bisericii creștine ● Marea schismă (1054). Apariția catolicismului ● Reforma. Biserica Luterană. Calvinismul ● Culte neoprotestante contemporane: baptiștii, adventiștii ș.a. ● Căderea Bizanțului (a Constantinopolului) ● Credința slavilor de răsărit (păgânismul la slavii de răsărit) ● Sfinții Kiril și Metodiu - iluminiștii slavilor Apariția și răspândirea creștinismului în Rusia ● Sfinții Antonie și Feodosie - întemeietorii mănăstirii Kievo-Pecersk ● Moscova - cea de a Treia Romă Sfântul Serghij Radonezskij - întemeietorul mănăstirii Troițe-Serghiev ● Sfinții Savvatij și Zosima - întemeietorii
ORDIN nr. 5.880 din 9 noiembrie 2009 privind aprobarea Programei pentru ocuparea posturilor didactice vacante în învăţământul preuniversitar la Religia ortodoxă de rit vechi (ruşi lipoveni) şi metodica predării religiei ortodoxe de rit vechi - profesori. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/217193_a_218522]
-
bizantine. Unii o plasează în timpul domniei lui Dioclețian (284-305), datorită reformelor administrative pe care acesta le-a introdus, împărțind imperiul în "pars Orientis" și "pars Occidentis". Alții plasează evenimentul în timpul domniei lui Teodosiu I (379-395) și a victoriei creștinismului împotriva păgânismului, sau, după moartea sa din 395, în momentul divizării Imperiului Roman în jumătățile de apus și de răsărit. Alții plasează această dată mai târziu, în 476, când ultimul împărat apusean, Romulus Augustus, a fost forțat să abdice, astfel lăsându-l
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
imperiului fiind condusă de un August. Pentru a o completa, introduce Tetrarhia - fiecare August fiind dublat de câte un Caesar ce era ridicat la acest rang în funcție de meritele sale. În secolul IV, Imperiul Roman parcurgea o perioada de criză spirituală. Păgânismul se ciocnise cu creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare. Dar ulterior, creștinismul și păgânismul s-au suprapus, formând cultura răsăriteană greco-creștină, denumită “bizantină”, al cărei centru era Constantinopolul, noua capitală a Imperiului Roman creștin. Constantin, născut la Naissus
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de câte un Caesar ce era ridicat la acest rang în funcție de meritele sale. În secolul IV, Imperiul Roman parcurgea o perioada de criză spirituală. Păgânismul se ciocnise cu creștinismul recunoscut oficial de împăratul Constantin cel Mare. Dar ulterior, creștinismul și păgânismul s-au suprapus, formând cultura răsăriteană greco-creștină, denumită “bizantină”, al cărei centru era Constantinopolul, noua capitală a Imperiului Roman creștin. Constantin, născut la Naissus, aparținea unei familii ilire, iar mama sa, Elena, se convertise la creștinism. Aceasta chiar a întreprins
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fii ai săi, iar la vârful crucii se afla o cunună de aur, înconjurând monograma lui Hristos. În privința cauzelor “convertirii” lui Constantin, spre deosebire de bibliografia lui Eusebiu, unii istorici i-au atribuit un portret diferit. Istoricul Boissier scria în lucrarea "“Sfârșitul păgânismului”" că împăratul Constantin era în realitate sceptic, nefiind interesant de nicio religie, preferând-o pe aceea care i-ar aduce multe beneficii. Pe de altă parte, istoricul Jacob Burckhardt susținea în lucrarea "Epoca lui Constantin cel Mare" că împăratul era
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
influență puternică dacă membrii lui provin din clase conducătoare. A concluzionat că sediul central al Bisericii creștine era Asia Mică la începutul secolului IV. Constantin chiar a locuit la curtea lui Dioclețian din Nicomedia înainte să se stabilească în Gallia. Păgânismul încă domină însă în stat și societate , iar creștinii reprezentau o minoritate, constituind o zecime din popuatia imperiului, conform statisticilor prof. V. Bolotov. Duruy în "Istoria Romei și a poporului roman", scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
zecime din popuatia imperiului, conform statisticilor prof. V. Bolotov. Duruy în "Istoria Romei și a poporului roman", scriind că împăratul Constantin conștientizase că creștinismul, prin dogmele sale fundamentale, era o credință într-un zeu unic. Constantin era determinat să favorizeze păgânismul și creștinismul pentru a menține unitatea și stabilitatea. Cu perspicacitatea diabolică a unui stăpân universal, a înțeles importanța alianței cu biserica. Ceea ce l-a determinat să se convertească nu pare să fie din rațiuni politice, întru-cât creștinii erau o minoritate
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
unificare a Imperiului. Primul decret care favoriza creștinismul a fost emis în 311 de Galerius, chiar de unul dintre cei mai aprigi persecutori ai lui. Prin intermediul decretului, creștinii erau iertați pentru opoziția anterioară față de deciziile menite să-i întoarcă la păgânism. În 313, Constantin s-a întâlnit cu Licinius la Mediolanum, păstrându-se doar un rescript latin al lui Licinius trimis perfectului de Nicomedia, consemnat de Lactantius. Creștinii și alți adepți ale altor religii primeau libertatea deplină să urmeze orice religie
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
moartea și confiscarea averii. A poruncit înlăturarea altarului Victoriei din Senat și multor alte monumente considerate “păgâne”. Scutirile clerului au fost extinse, episcopii fiind exceptați de la procesele civile. A purtat titlul de Pontifex Maximus. Deși s-a pronunțat radical împotriva păgânismului, nu a alungat vestalele și preoții din Roma și chiar a poruncit alegerea unui preot pentru Africa. Divergențele dintre arieni și niceeni s-au intensificat. A murit în 361 în timpul campaniei din Persia, nefiind regretat nespus de mult nici de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a fi un bun împărat creștin, restaurând privilegiile date clerului creștin oferite de către Constantin. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367 îl numește pe fiul său minor Grațian coîmpărat. Acesta a fost împotriva păgânismului și arianismului . A distrus Altarul Victoriei din Casa Senatului. A participat alături de Teodosiu la alungarea goților din Balcani în războiul gotic (376 - 382). Între timp, Valens se dovedea net inferior fratelui sau din punct de vedere al calităților militare, politice
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
și a vieții religioase a supușilor, scopul fiind crearea unei biserici unice, cea niceeană. În ciuda eforturilor, nu a reușit. Disputele religioase nu s-au încheiat, ba chiar au escaladat și s-au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. Școala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
a vieții religioase a supușilor, scopul fiind crearea unei biserici unice, cea niceeană. În ciuda eforturilor, nu a reușit. Disputele religioase nu s-au încheiat, ba chiar au escaladat și s-au răspândit. Dar a purtat o victorie finală asupra păgânismului. Păgânismul a încetat să mai existe că un întreg organizat chiar dacă mai existau indivizi, familii sau grupuri isolate ce nutreau în taină la trecutul iubit al religiei lor muribunde. Școala păgână de la Atena și-a continuat existența, iar studenții ei studiau
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale. A intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni. Pentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș cultural. Dar filosofii greci au continuat să trăiască
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]