412 matches
-
în prima parte a lunii decembrie, ținând până în luna martie. Umiditatea medie e aerului este de 6,5 la sută. Flora este una caracteristică silvostepei, cu specii de stejar, arțar, carpen, frasin, salcâm și vegetație ierboasă formată din pirul gros, păiuș, coada șoricelului, colilia, rogoz, coada vulpii, trestie. La granița dintre satul Boteni și comuna Suatu se află o rezervație botanică de 4 hectare, unde se găsesc specii pontico-mediteraneene, xerofilo-pontice, ș.a. În rezervație crește și Cocoșul lui Peterfi (Astragalus peterfi), plantă
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
înaltă menționăm: lăptucul oii, lopațeana, șolandul, magul, piciorul cocoșului, iarba ciutei, ciulinul. Vegetația lichenologică saxicolă din etajul montan superior este foarte variată în raport cu lumina, poziția și gradul de umiditate. Pe lângă cele mai răspandite specii, cum ar fi: ochii șoarecelui, odoleanul, păiușul, feriga de piatră, trăsnicul, există unele endemisme carpatice: micșandra de munte, ca și unele specii rare. Dintre speciile de licheni prezente în masivul Bucegi enumerăm reprezentanți din clasa Ascolichenes, ordinul Discolichenes. 2. Etajul alpin. Dintre arboretele remarcabile din acest etaj
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
punct de vedere este vegetația ce acoperă brânele, câmpurile înierbate ce înlănțuie abrupturile stâncoase. Crestele ierboase și brânele de pe versanții abrupti și însoriți sunt aproape în întregime acoperite de asociații de graminee, caracteristice pe soluri scheletice. Aceste specii sunt făcieșul, păiușul și feruța. Dintre speciile însoțitoare amintim: limba (plantă), ura (plantă), lâna caprelor, garofița - endemisme ale Carpaților Meridionali. Se mai întâlnesc: cinci degete, spârceta - endemism carpatic, unghia păsării, gențiana, ghintura, cimbrișorul - endemism carpatic, vârtejul pământului, campanula, ochiul boului. Fauna este reprezentată
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
anii 1920-1930, azi complet refăcute. Aici întâlnim o faună reprezentată prin urs, cocoșul de munte, acvila țipătore, ciocănitoarea mare, șopârla de munte, vipera neagră, șoarecele vărgat. În fine, etajul alpin cuprinde plaiurile Neteda și Scânteia, cu pajiști înierbate cu țepoșică, păiușul roșu, și iarba mieilor, printre care crește afinul, jnepenul și mușchiul de turbă. Aici doar ursul se încumete să ajungă vara, când turmele de mioare urcă la pășunat. Istoricul localității este atestat din punct de vadere arheologic încă din epoca
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
care ajunge până la suprafața solului, filtrată printre coroanele arborilor; de aceea există numeroase plante erbacee și arbuști. -arbori : carpen, ulm, tei, frasin, paltin de câmpie, arțar, cireș sălbatic; -arbuști: măceș, păducel, șoc, lemn câinesc, corn, porumbar, gherghinar; -plante erbacee: golomăț, păiuș etc. -animale nevertebrate: viermi, paianjeni, melci, insecte, etc. -animale vertebrate:brotăcel, șopârla, șarpe, cuc, lup, vulpe, etc Pădurile de fag (numite și "făgete") sunt răspândite în zonele cu altitudini de 600-1300 m. Pădurile de fag se întâlnesc însă și la
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
însoriți. -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuști: alun, mur, corn; -plante erbacee: feriga, mușchi, licheni, mierea-ursului, păiuș; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocănitoare, gaița, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veverița, mistreț, pisica sălbatică. Pădurile de molid, (numite și "molidișuri"), ocupă regiunile înalte ale Munților Carpați, de la limita superioară a fagului până în
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
predomina pădurile subpolare de fag. În zonele cu precipitații mai scăzute se găsesc păduri de foioase. Și pe panta estică a munților sunt zone mlăștinoase și păduri de fag în zonele cu precipitații bogate. Dincolo de această zonă, în stepa predomina păiușul și tufe rezistente la ariditate și vânturi puternice. Primăvară și vară, iarbă este întrepătrunsa de plante acoperite cu flori. Berberis buxifolia este considerată simbolul Patagoniei. O tufa veșnic verde ale cărei fructe sunt comestibile și folosite la prepararea unui gem
Patagonia () [Corola-website/Science/304103_a_305432]
-
ssp. leucophylla"), degetăruț ("Soldanella hungarica ssp. hungarica"), ochiul găinii ("Primula minima"), laptele-stâncii ("Androsace chamaejasme"), splină ("Chrysosplenium alpinum"), paroinic ("Orchis ustulata"). În arealul parcului a fost redescoperită după mai bine de 100 de ani o planta rară cunoscută sub denumirea de păiușul lui Porcius ("Saussurea porcii" - endemism pentru Munții Rodnei), element floristic colectat aici ultima dată în anul 1902 de botanistul Florian Porcius, membru titular al Academiei Române. Fauna parcului este una diversificată și bine reprezentată de mai multe specii (unele protejate prin
Parcul Național Munții Rodnei () [Corola-website/Science/311373_a_312702]
-
propriu-zise și luncilor halofite (Ciuluc).Ursu A. Raioanele pedogeografice și particularitățile regionale utilizate și protejare a solurilor. Chișinău: Tipografia Academiei de Științe, 2006. 232 p. Vegetația naturală practic nu s-a păstrat. Pe fragmentele înțelenite, nevalorificate, degradate prin pășunat, predomină păiușul și diferite ierburi de protostepă; pe versanți cu soluri erodate predomină comunitățile de bărboasă. Pe fondul vegetației zonale de stepă foarte frecvente sunt arealele cu vegetație palustră, hidrofilă și halofită. Asemenea fragmente sunt răspândite nu numai în lunci și văi
Stepa Bălților () [Corola-website/Science/310928_a_312257]
-
pâraielor limpezi și umbroase din păduri, cresc în voie plante iubitoare de umezeală precum: „podbealul” (podbal), săpunarița, calcea, brusturul, rogozul, pipirigul, „izma-broaștii”, gingașa „nu-mă-uita”, asociate sau nu cu feriga. În fânețele din preajma pădurii, predomină „ierburile” (gramineele), cum sunt: timoftica, meișorul, păiușul „tremuricea” (Briza media) și „păru porcului”. Dintre plantele cu flori se cuvin a fi amintite: trifoiul sălbatic, „lipitoarea” ("Viscaria vulgaria"), „sunzuenele”, scăunelele numite și „scaonu popii” ("Dianthus carthusianorum"), sulfina, chimul, ochiul boului, pojarnița, sunătoarea, arnica, păpădia, clopoțeii și bujorii. Prin
Geografia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309472_a_310801]
-
este strâns legată de climă și relief. Vegetația este arborescentă și pădurile sunt reprezentate prin stejar ( Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), frasin (Fraxinus), plop ( Populus), jugastru (Acer campestre) și altele. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul (Festuca porcii), obsiga (Bromus tectorium), firuța bulboasă (Poa bulbosa), ghizdeiul ( Lotus corniculatus), iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Este evident impactul omului în acest areal, deoarece a desființat aproape total arealul silvostepei, cat și cel al
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
prin stejar, carpen, frasin, plop, jugastru, cer și altele. Vegetația caracteristică luncilor râurilor este alcătuită din salcie, răchită, plop, iar malurile Sechereșei și Sforașei sunt întărite prin plantații de salcâmi. Pajiștile întâlnite la pășuni și fânețe au plante caracteristice precum păiușul, obsiga, firuța bulboasă, ghizdeiul, iar în locurile mlăștinoase, specii de rogoz, pipirig și stuf. Fauna nu este pre bogată dar merită să fie amintite insecte ce se găsesc în număr mare ca libelula, greierii, cosașul verde, lăcusta călătoare, gândacul de
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
ha, o adâncime de 7m și se află la 1960m altitudine. La înălțimi de peste 1600-1800m, pe suprafețele de nivelare și pe vârfurile cele mai înalte, se desfășoară o vegetație de pajiști și tufărișuri alpine și subalpine, în care se întâlnesc păiușul roșu (Festuca rubra), iarba vântului (Nardus stricta) și iarba mieilor (Festuca ovina). La peste 1900m. pajiștile sunt alcătuite din coarnă. Spre limita pădurii se dezvoltă pâlcurile de jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus sibirica), smirdar (Rhododendron kotschyi), afin (Vaccinium myrtillus) și
Munții Țarcu () [Corola-website/Science/304877_a_306206]
-
marginea sudică a Podișului Babadag. În mare parte vegetația naturală a fost înlocuită prin culturi, încât acum se mai păstrează doar în izlazurile rămase necultivate, unde cresc numai plante ierboase de talie mică și mijlocie rezistente la secetă că: firuța, păiușul, negara, pelinița, coada șoricelului, scaiul dracului, rostogolul sau tăvălugul. Silvostepa formează un spațiu de tranzite între vegetația de stepa și cea forestiera. Ocupă un areal foarte restrâns, între 50 și 100m altitudine (Munții Măcinului în sectorul sudic și flancul de
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
Măcinului în sectorul sudic și flancul de Nord al Podișului Babadagului, dealul Consul). E prezenta prin păduri de stejar brumăriu și pufos și tufărișuri alcătuite din scumpie, păducel, porumbar, tufe de stejar pufos. Plante ierboase sunt cele specifice pajiștilor stepice: păiușul, negara, osul iepurelui. Pădurile din Dobrogea de Nord ocupă o suprafață de 61.000ha adică 19,2% din tritoriul acesteia și sunt răspândite în Munții Măcinului (8.600ha), Dealurile Niculitelului (20000ha) și Podișul Babadagului(33000 ha). Pădurile xerotermofile sunt situate
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pădurea Bercica formată din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr și măr sălbatic, arțar și jugastru. Arbuștii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
scorzonera ("Scorzonera purpurea"), cruciulița ("Senecio aquaticus ssp. barbareifolius"), spălăcioasa ("Senecio fluviatilis"), degetăruț ("Soldanella montană"), cimbrișor (cu specii de "Thymus comosus" și "Thymus glabrescens"), orhidee sălbatică ("Traunsteinera globosa"), dioc ("Centaurea phrygia"), garoafa de munte ("Dianthus tenuifolius"), crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica") sau păiușuri cu specii de "Festuca porcii" și "Festuca carpatica". Fauna parcului este una diversificata și bine reprezentată de mai multe specii (unele aflate pe lista roșie a IUCN) de mamifere și păsări. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
verum"), argințica ("Dryas octopetala"), angelică ("Angelica archangelica"), pelin ("Artemisia eriantha"), arnică ("Arnica montana"), armeria ("Armeria alpina"), lăptișor ("Androsace villosa"), ceapă-de-munte ("Allium victorialis"), albăstreaua de munte ("Centaurea pinnatifida"), gălbenuș ("Crepis sibirica"), crăpușnic ("Cirsium furiens"), clopoței ("Campanula transsilvanica"), cădelniță ("Campanula carpatica") sau păiușuri (din speciile: "Festuca panciciana", "Festuca pseudodalmatica"). În vecinătatea parcului și în arealul acestuia se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: Reportaje Fotoreportaj
Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina () [Corola-website/Science/313778_a_315107]
-
Hepatică transsilvanica"), căldărușa ("Aquilegia nigricans ssp. subscaposa"), sisinei ("Pulsatilla patens"), garoafa de munte ("Dianthus petraeus ssp. spiculifolius"), toporaș galben de munte ("Violă biflora"), coada-iepurelui (cu specii de: "Sesleria heufleriana" și "Sesleria rigidă"), iarbă câmpului ("Agrostis tenuis"), rugina ("Juncus conglomeratus") sau păiuș ("Festuca pallens"). Pe DC 78 modernizat din Teiuș, până la Mănăstirea Râmeț, sau pe DJ 107 J din Aiud până în localitatea Râmeț, de unde se coboară pe o poteca în Valea Geoagiului, la Mănăstirea Râmeț. În vecinătatea rezervației naturale se află câteva
Cheile Mănăstirii () [Corola-website/Science/313861_a_315190]
-
stâncăriilor), printre care: piperul-lupului ("Asarum europaeum"), flămânzică ("Draba nemerosa"), clopoțelul de munte ("Campanula carpatica"), vinariță ("Asperula odorata"), steliță vânătă ("Aster amellus"), gălbinele ("Lysimachia punctata"), sânziene albe ("Galium mollugo"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), sugărel ("Teucrium montanum"), strașnic ("Asplenium thricomanes"), coroniște ("Coronilla varia"), păiușul ("Festuca cinerea"), iarbă-mare ("Achnatherum calamagrostis"), alior ("Euphorbia cyparissias"), sclipeți ("Potentilla erecta"), albăstriță ("Centaurea micranthos")., sipică ("Scobiosa ochroleuca"), brândușă de toamnă ("Crocus banaticus") sau păștiță ("Anemone nemerosa"). În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (monumente istorice
Stejerișul Mare (Colții Corbului Mare) () [Corola-website/Science/323962_a_325291]
-
5 kg 1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Raigras peren 15.I 1.II 1 kg 1,5 kg 1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Firuță 15.I 1.II 1 kg 0,6 kg 1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Timoftică 15.I 1.II 1 kg 1 kg 1 kg ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────��──────────────────────────────────────── Păiuș de livezi 15.I 1.II 1 kg 1,5 kg 1 kg și păiuș înalt ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Obsigă nearistată 15.I 1.II 1 kg 3 kg 1 kg ────────────────────────────────────���───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Iarba-câmpului 15.I 1.II 1 kg 0,4 kg 1 kg
ORDIN nr. 1.348 din 23 decembrie 2005(*actualizat*) pentru aprobarea Regulilor privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante agricole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270478_a_271807]
-
1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Firuță 15.I 1.II 1 kg 0,6 kg 1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Timoftică 15.I 1.II 1 kg 1 kg 1 kg ─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────��──────────────────────────────────────── Păiuș de livezi 15.I 1.II 1 kg 1,5 kg 1 kg și păiuș înalt ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Obsigă nearistată 15.I 1.II 1 kg 3 kg 1 kg ────────────────────────────────────���───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Iarba-câmpului 15.I 1.II 1 kg 0,4 kg 1 kg ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Tutun 10.I 10.I 5 g 2 g 2 g ────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Plante medicinale 10.I
ORDIN nr. 1.348 din 23 decembrie 2005(*actualizat*) pentru aprobarea Regulilor privind testarea şi înregistrarea soiurilor de plante agricole. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270478_a_271807]
-
unde încă se mai păstrează vegetația caracteristică acesteia. Din stepele din trecut au rămas 65 mii ha, 1,92% din suprafața țării. Flora stepelor este alcătuită din plante xerofite din familiile graminee, ciperacee, fabacee, iar genurile cele mai răspândite sunt: păiușul ("Festuca"), colilia sau negara ("Stipa"), ovăzul sălbatic ("Avena"), firuța ("Poa"), iar dintre dicotiledonate: păpădia ("Taraxacum"), salvia ("Salvia"), jaleșul ("Stachys"), pelinul ("Artemisia"). Zona silvostepei se întâlnește în regiunile cu relief fragmentat, caracteristice mai ales Podișului Codrilor. Pădurile ocupă 9,6% din
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
revin 7,2%, în centru - 13,5% și în zona de sud - 6,7% din teritoriu. Vegetația forestieră este reprezentată prin stejar pufos, stejar pedunculat, fag, carpen, mesteacăn, gorun, tei, ulm, paltin, arțar. Învelișul de iarbă constă din hirușor, golomăț, păiuș, rourică, sânziene, cinci-degete, mierea-ursului. În văile râurilor și lacurilor se pot întâlni pădurile de luncă, compuse din specii de copaci iubitori de umezeală cum ar fi sălciile și plopii. Flora acvatică și palustră însumează circa 60 de specii de plante
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
în zona depresionară și urcă peste 1.300 mm. in zona muntoasă. Flora bine diversificată în specii de: conifere (brad, molid), foioase (fag, stejar, gorun, tei, paltin de munte, arțar, frasin), specii de arbuști (vișinelul, alunul, socul), specii de ierburi (păiuș roșu, iarba câmpului, țepoșică, pieptănăriță) și o gamă variată de specii floristice (macul de munte, crucea voinicului, daria, roua cerului,zambila sălbatică). Fauna cuprinde specii de: mamifere (capra neagră, cerbul, căpriorul, ursul, râsul, mistrețul, vulpea, iepurele, veverița), păsări (brumărița, mierla
Județul Sibiu () [Corola-website/Science/296668_a_297997]