1,696 matches
-
lână-am împletit. Din două, unul am făcut Noroc ca să îmi poarte, Să domine lumina-n veci, Să am prosperitate. Monedă de argint am pus Ca soarele să mă-ncălzească, Iar vântul ușurel de martie La față să nu mă pălească. Și am să-l port până când cucul În codru v-a cânta, Până cireșul va fi-n floare Și rândunica s-o-ntorcea. Apoi am să-l atârn ușor Pe creanga unui pom în floare, Să fiu ferită de deochi
MĂRȚIȘOR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382854_a_384183]
-
adresă se opri în fața casei, totul pe acea stradă era pustiu nici un trecător, nici macar un câine, din hornurile caselor ieșea fum iar după luminile de la geamuri se vedea că oamenii erau în case la gura sobei. Privi stelele ce străluceau pălind a ger, stând în fața porții cumpănii puțin încă odată dacă să intre sau nu însă instinctul său de supraviețuire unit cu dorul său după Sofia învinse tot acel orgoliu monstruos din adâncul ființei lui. Deschise poarta. Un câine legat în
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea. Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta, Sfințenia cea curată, omenească, Și ni se stinge-n rugăciune șoapta, Și lumînarea-ncepe să pălească. Trec peste noi și bune, ca și rele, Sîntem purtați în față fără voie, Ne-apar ca din senin și brusc belele, În noi strigă mereu cîte-o nevoie. În orice caz, trăim, ‒ asta e viața... Aicea pe pămînt sînt date
ÎN ORICE CAZ, TRĂIM de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383089_a_384418]
-
plimba BOEMA, Bolnavă de NEVROZA, ÎN PARC, lângă LICEU În mână cu o roza. Era AMURG DE TOAMNĂ, Un AMURG VIOLET, DE-AȘ FI ARTIST eu l-aș fi pus, Decor pentru BALET. DIN URMĂ, DORMITÂND, ÎN DUPĂ AMIAZĂ CALDĂ PĂLIND, venea poetul Scriind POEMA ÎN OGLINDĂ. CA MINE, SINGUR stă PUSTIU, Un....,,el’ zicând:NU TE-AM VOIT! Uitându-se -ndelung,și-apoi , Tot întrebând: TU AI MURIT? Am inceput atunci să-i spun PIANO, O POVESTE, ÎN STIL SIMPLU
GEORGE BACOVIA de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383120_a_384449]
-
doar de păsările călătoare știute și simțite, grație acelui program ancestral primordial. La sosire, în loc de vesel croncănit triumfator- când a văzut stâlpul gol - ce credeți că a făcut? S-a așezat din cale afară de trist, resemnat, pleoștit, parcă l-a pălit cineva cu un băț peste aripi. Toate acestea le-au putut vedea milioane de telespectatori ai postului TV Digi 24, printre care și eu. Două zile mai târziu a sosit și barza, dar nimeni nu a luat nici o inițiativă de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92342_a_93634]
-
nouă ființă; mai ales că aceasta este trup din trupul său și sânge din sângele sau. Și noi, vorbind de bilanț în acest moment aniversar, chiar dacă au existat în toți acești ani și greutăți și probleme și neîmpliniri, ele toate pălesc, dispar în fața bucuriei de a ne vedea astăzi împreună, frumoși, credincioși, cu inima bună, ca într-o adevărată și exemplara familie de buni români și buni creștini ce suntem. Dincolo de orice greutăți apărute în toți acești ani, se profilează în
Prezentarea activitătilor religios-culturale de la Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă şi Capela “Sf. Apostoli Petru şi Pavel” pe anii 2013 – 2014 [Corola-blog/BlogPost/92407_a_93699]
-
în care a tratat, insuficient și neprofesionist, tragedia din noaptea de vineri, de la momentul în care s-au petrecut faptele și până sâmbătă, la 7 dimineață, când a fost difuzat primul jurnal de știri. Explicațiile sau motivele de orice fel pălesc în fața obligației noastre față de public. Măsurile luate și modificările organizatorice, vă garantam, ne vor apropia din ce in ce mai mult de televiziunea publică de care România are nevoie și pe care nu a avut-o de ani de zile”, spune Irina Radu, directorul
Şefa Ştirilor TVR şi-a dat demisia după ce televiziunea publică nu a reflectat vineri noaptea tragedia din Colectiv. Postul le-a cerut scuze telespectatorilor [Corola-blog/BlogPost/93306_a_94598]
-
contra: înarmată cu două bombe cu prepoziții, cu chimirul plin de cratime și vesta burdușită cu diftongi și triftongi a pornit în cautarea teroristului neprins. Nu vă amăgiți - șalul e pentru inducerea în oroare a teroristului pe care îl va păli drept în moalele capului cu un citat!” îmi susură candid Luminița. De la capătul tunelului! Iată un produs al școlii românești ajunsă, politic, europarlamentar! Nu știu dacă a fost întrebată cum se învârte Soarele! Cum s-a învârtit ea, se vede
TABLETA DE WEEKEND (132): PARADOXURI ROMÂNEŞTI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383223_a_384552]
-
infinit povestea, Purtăm pe umeri toată omenirea, Probabil că uităm toate acestea, Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea. Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta, Sfințenia cea curată, omenească, Și ni se stinge-n rugăciune șoapta, Și lumînarea-ncepe să pălească. Trec peste noi și bune, ca și rele, Citește mai mult În orice caz, trăim, și asta-i bine,Deocamdată, viața-i la-ndemînă,Și, pregătind iar ziua care vine,Ni se mai scurge înc-o săptămînă.Din pat de febră și
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
infinit povestea,Purtăm pe umeri toată omenirea,Probabil că uităm toate acestea,Căci pustiim frecvent, în noi, iubirea.Hulim prea des, cu vorba sau cu fapta,Sfințenia cea curată, omenească,Și ni se stinge-n rugăciune șoapta,Și lumînarea-ncepe să pălească.Trec peste noi și bune, ca și rele,... X. ARZĂTOAREA LUMINĂ, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. Cînd se lasă seara și greierii încep să-și depene cîntecul, mă îmbrac în hainele mele de
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
au luat / Claia de fân ce s-a aflat Chiar lângă groapă, pregătită / Anume spre a fi zvârlită S-ațâte focul: au luat-o / Și peste lup au aruncat-o. Apoi cu bolovani veniră / Și-n cap, pe lup, ei îl păliră, Până când lupul a pierit. Ei, uite-așa s-a păgubit Capra de iezii ei cei doi / Și de cumătrul ei apoi. Vestea îndată s-a întins / Și tot ținutul l-a cuprins, Iar caprele-n vecini aflate / Văzut-au cele
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
ca pe el să coboare cei mai mulți. Șampanie-licurici. Armăsari de aur. Luminile sunt stinse, pentr-un sfert de ceas, în toată Stațiunea; privitorii laudă cu glas tare nemaipomenitele insecte și ideea unui asemenea spectacol. Pe urmă, se reia iluminatul și licuricii pălesc, chiar devin incomozi, findcă se vâră peste tot, cad în mâncarea adusă pentru banchetul nocturn. Oameni anume pregătiți încep să-i alunge cu niște evantaie uriașe, să-i strivească, să-i măture. C-un minciog mare și des, ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
voia să Îl evite și surprinse o izbucnire de teamă În expresia lui fugară. — E o prăvălie de spițer, pe aici, prin preajmă. Unde e ? exclamă poetul retezându-i calea și ațintindu-și asupra lui ochii injectați de sânge. Clericul păli. Îi fixă perplex veșmintele, iar apoi chipul răvășit. Dante Își potrivi bereta pe cap și cutele hainei, Înainte de a-și repeta Întrebarea, aproape strigând. — Acolo... pe stânga. Taman În spate la Fontana della Morte... bâigui omul, indicând direcția cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar putea fi forțate să vorbească cu viii? Și consideri că dumneata Însuți ești capabil de asta ori că ar fi În stare cineva pe care Îl cunoști? adăugă Dante după o scurtă pauză, Încercând o lovitură la nimereală. Augustino pălise. Se zgâia la ceva din spatele poetului, ca și când ar fi văzut o nălucă. Dante aruncă o privire rapidă Înapoi și descoperi că cineva Îi pândea. În momentul acela, În mod ciudat, piața era goală, ca și când toți locuitorii ar fi fugit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi pronunțase titlul cu deferența de rigoare. — Ai auzit cu siguranță de uciderea În orașul nostru a unui meșter din breasla de la Como. Comuna m-a Însărcinat să caut vinovatul. — Și aveți de gând să Îl căutați aici? bâigui cămătarul pălind. — Oriunde s-ar putea ascunde. Dar acum altceva vreau să aflu. Ce afaceri a venit să trateze cu dumneata messer Veniero, cetățean al Serenissimei? — Nici una... deocamdată. M-a Întrebat doar dacă sunt dispus să accept o scrisoare de credit. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe Golgota la jertfa divină? Cârciumarul ridică din umeri. — Peste mare am cunoscut multe duhuri. Dante Îl fixă În tăcere. Apoi Își Înmuie degetul arătător În cupa de vin și trasă pe masă pentagrama scrijelită pe mozaicul lui Ambrogio. Cruciatul păli, dar rămase impasibil, ca și când n-ar fi priceput. — Ți-ai precupețit oare mântuirea trupului cu aceea a sufletului? Îl Întrebă poetul. Baldo nu răspunse. Dante se ridică, Încetișor. — Iar Duhul tău cere În schimb jertfe de sânge? Avu impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
femeii. Dante Îl fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie predată? Cu siguranță, nu fiindcă e vrăjitoare, zise el apropiindu-se ceva mai mult. Călugărul pălise. — De ce o acuzați? Îl presă mai departe. Spune-mi ce i se impută cu adevărat! — O acuzăm de furt. Fruntea priorului se Încruntă. De furt? Parcă revăzu inelul de aur pe care Teofilo i-l Încredințase și care acum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mitul lui Pigmalyon și al Galatheii. Dar toate astea sunt literatură și nimic mai mult. Cert este că oamenii au penetrat vălurile ce acopereau miezul Marii Taine. Îți dai seama că, pe lângă ea, toate așa-zisele mistere care ne Înconjoară pălesc și cad În derizoriu. Ce importanță mai au, În atare condiții, tezaurul templierilor sau al catarilor, Sfântul Graal și chiar problema naturii divine ori terestre a lui Isus, În care Biserica Catolică are interese uriașe?! Ce semnificație mai au, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești de capul tău cu trecătorii - spuse deodată umbra care se strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai uitat, ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreaptă, mai pârlite ca noi nu e nimeni. — încântat de cunoștință - spuse căpitanul Tresoro. Dar cum se face, stimată doamnă, că puțin mai înainte ați rostit, vorbind despre onorabila persoană de lângă dumneavoastră, nu cuvântul „soră”, ci „colegă”? — Legăturile de sânge pălesc în fața evenimentelor - răspunse cealaltă. Nemaipomenita mizerie în care subzistăm ne situează în postura de colege. Surori, și încă gemene, suntem în fața Domnului; colege, în fața necazurilor. — Judicioasă explicație - observă căpitanul Tresoro. — Ne numim surorile Acetosa. Ne-am născut în comitatul Frisco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Episodul 161 VISE îN SECOLUL AL XVII-LEA La întrebarea aceasta, Metodiu, din motive bine întemeiate, nu răspunse. Nici bătrânelul nu insistă, căci se vedea cât colo că hotărârea sa de a rămâne în sala de mese până la micul dejun pălea în fața imaginii neașteptate ce i se ivise în minte și-n care se vedea vârându-și urgent ciolanele sub pătură și scoțând de sub mizera pernă un coltuc de pâine ascuns acolo de la prânz. — Să mergem la culcare - glăsui Metodiu - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ci mai curând un nebun violent, rasist și cu tendințe neonaziste, care nu caută decât să se îmbogățească fraierind, mințind, furând și chiar asasinând. Cine v-a dat asta? — Directorul dumneavoastră mi le-a trimis acum prin fax. Hans Scholt păli, iar chipul i se transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu puteți crede? Îl aveți în fața ochilor, împreună cu alt fax prin care sunteți anunțat că ați fost concediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nu prea avea el de-a face cu toate astea, așa că i-am spus cum că măicuța aceea care a avut grijă de mine, deci că măicuța aceea, fiind revoluție, a fost împușcată. Da, Adél. Iar atunci am văzut cum pălește și că eu îi povesteam despre fiica lui. Priveam împreună cu Amália prăjiturile. — Ce i-ai spus dumneata? — Că fiica lui a murit. — Doamne, Dumnezeule, niciodată nu va fi fericit. Două zile nu l-a văzut nimeni. Doctorul Egon a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
un mod rar și invidiat de toată lumea. A avut parte de o moarte pudică, de tipul „de la o clipă la alta“. Trupul cancerul nu i l-a ros, în cap din cărucior nu a căzut, creierul glonțul i l-a pălit. Nici cadavrul pe cer nu i-a plutit. Încă o achiziție de la atelierul Hárász, după care i-am ascuns partea de sus a trupului în muntele Kármel. Nu și-a găsit liniștea în ceruri, poate și-o va găsi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ca și cum n-aș fi fost eu acela care avea de gând să facă asta... ca și cum altcineva ar fi acționat în locul meu... viziunea mea se alterează și structurile atât de ferme și bine definite ale imaginilor se covârșesc, devenind nesigure și pălind, iar simțirea îngrozitoare a începutului de moarte îmi înșfacă sufletul, urlându-i pieirea... Lucifer se întoarse spre mine. Lucifer eram eu. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Luca Dinulescu redactat.doc PAGE 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]