505 matches
-
-l urăști pe Celălalt. Ai Început să te cerți cu Celălalt, Celălalt a Început să devină exigent, gelos, nu ieșea seara, când era În voiaj telefona de două ori pe zi, chiar În puterea nopții. Într-o seară te-a pălmuit. Mi-ai cerut bani pentru că voiai să fugi, am adunat puținul pe care-l aveam la bancă. Ai părăsit cuibul conjugal, ai plecat la munte cu niște prieteni, fără să lași adresa. Celălalt Îmi telefona disperat, Întrebându-mă dacă știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ei, și? Intrusul cu cicatrice m-a ciopârțit cu privirea ca pe un intrus. Ceilalți, la curent cu toate, În așteptare. Trebuia să găsesc un pretext ca să caut ceartă. Aș fi scos-o la capăt chiar dacă el m-ar fi pălmuit. Toți știau că tu erai cu el acolo ca să mă provoci. Că eu aș fi provocat pe cineva sau nu, rolul meu era fixat dinainte. Oricum, tot mă dădeam În spectacol. Spectacol de dragul spectacolului, eu am ales comedia spumoasă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prietena mea m-a trădat În felul ăsta. Singura trădare mai gravă decît aceasta ar fi fost doar o aventură cu Dan, dar nici asta nu e departe. Credeți-mă, nici asta nu e departe. Rezist impulsului de a-l pălmui și mă uit la Lisa, care stă lîngă Michael și pe a cărei față se citește sfidarea. Regret că a trebuit să afli Într-o asemenea Împrejurare, dar ce cauți tu aici? Ce faci În apartamentul meu? Întreabă ea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să nu moară pe stradă sau să aibă impresia c-a fost jefuit și să-i aducă poliția la ușă. — Și chiar l-ați tâlhărit? glumește Bobby privind spre figura consumată de pe podeaua salonului. Mamma Paul se face că-l pălmuiește, apoi face o grimasă. — Parcă zicea că-l cheamă Norman, dar n-am prea înțeles ce spunea. Marinarul este atât de beat, că nu se poate ține pe picioare. Odată ce a ajuns pe stradă, nu-și aduce aminte unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
serie de elemente bivalente, pozitive și negative ținute strâns într-o legătură puternică, de parcă una o atrage pe cealaltă printr-o forță fizică ce mai trebuie analizată. Dacă te lasă s-o ții de mână, peste două ore te va pălmui. Dacă jură că nu va mai vorbi niciodată cu tine, va ajunge pe treptele casei tale după-amiaza, îmbrăcată de picnic. De aceea, după ce i s-a părut că Jonathan a râs de ea, s-a hotărât să-l salveze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Apostol uimit. Ce jeluiești așa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasă? ― Eu sunt copac fără de rădăcini, zise Cervenko amărât, adăugând cu o privire disperată: Bologa, auzi tu, în noaptea aceasta o să ne atace rușii! Apostol păli, parcă l-ar fi pălmuit. Adineaori a vorbit și el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai să-i evite întrebările plictisitoare și să aibă un pretext de a merge la postul de observație. Un atac însă i-ar răsturna toate planurile... ― Nu se poate... N-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mari și umezi, iar pe buzele scăldate în zâmbet simțea neîncetat sărutarea fericirii. Cartea îi alunecase de pe genunchi și zăcea la picioarele lui ca o zdreanță fără preț. Ploaia drămăluia mereu țiglele cerdacului cu sunete moi, apătoase. Sus, în spatele crucii pălmuite de stropi năvalnici, între nourii suri, râdea o geană albastră-luminoasă, vestitoare de soare nou. Apostol rămase un răstimp cu privirile obosite. Frânturi de gânduri îi răsăreau în creieri și se stingeau repede, netrebuincioase. Pieptul îi era greu de un simțământ
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prilej bun să-ți iei tălpășița!... Și toate acestea, în numele iubirii, Bologa!... Apoi nu vezi că e... e oribil?... Și nu atâta șovinismul tău, ci tocmai ipocrizia, poate inconștientă, în care se cocoloșește! Apostol se clătină, parcă l-ar fi pălmuit. O mânie nebiruită îi îmbujoră o clipă obrajii și pe urmă se pierdu într-un val de scârbă. Buzele subțiri îi tremurau răspunzînd: ― Ura te orbește, Gross, și te face să vezi năluciri! ― Acuma mă urăști, Bologa, zise locotenentul cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
apropii de el, mănânci în pat sau vii la masă? Mă privește arogant, nu îți speli trădarea prin mâncărurile tale, prefer să mor de foame, iar eu ies din cameră în tăcere, mâinile îmi tremură din dorința de a-l pălmui, de a se încolăci în jurul grumazului său, de a-i smulge mădularele unul câte unul, smucesc oala și mănânc direct din ea spaghetele fierbinți, fără furculiță, aproape fără să mestec, mâinile mi se înroșesc, pătate de sosul de roșii proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe-a ei și degetele se strânseră. Presiunea crescu de ambele părți; o strângere dureroasă și tăcută. Cei doi infanteriști își manifestau astfel bucuria de a fi ieșit din hipersomn și de a trăi din nou. La sfârșit, Vasquez îl pălmui pe Drake și mâinile se separară. Izbucniră în râs: tineri dobermani jucându-se. Drake era cel mai puternic, dar Vasquez era cea mai rapidă, socoti Ripley observându-i. Dacă va trebui să coboare pe Acheron, va face tot posibilul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
da”, să pândești fiecare mișcare a aproapelui tău numai pentru a-i sări întru ajutor, să ai mereu un zâmbet nătâng, de aprobare, pe față, când îți vorbește cel de deasupra ta, să nu întorci numai celălalt obraz când ești pălmuit, ci să-ți tragi tu singur câteva în plus, să-ți placă să mergi de-a bușilea și-n față și mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o divină satisfacție, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înțeles din privirile lor că se distrau pe seama ei. S-a încruntat smucindu-se din brațele celui care încerca să-și lipească fața de obrazul ei. A reușit să se ridice și cu greu s-a stăpânit să nu-l pălmuiască pe acel „obrăznicuț”, precum îl numise în gând: - Mulțumesc, domnilor! Cred că ați putea fi ceva mai serioși, totuși. Nu credeți? Sunteți prea tineri pentru a vă permite acest lux, îi admonestă ea, căutându-și cu privirea sania. Tinerii au
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își făcură apariția doi
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd măritată. A doua zi toate vorbesc numai despre asta. Doar fata cu pricina pare supărată sau o face pe supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ce importanță are, i-a răspuns ea, dacă ar fi să fie așa cum spui? Cu tine sau cu altul, eu mă simt tot o ușuratică. Doar apărată de o viață de familie aș fi scutită de-o asemenea anatemă. O pălmuise, țipaseră unul la altul, el îi reproșase că niciodată nu îl iubise, ea îi mărturisise că niciodată nu avusese suficientă tărie ca să nu observe pe ce teren nesigur se afla. Totul era o mare și odioasă înșelăciune. Acum ai stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Probabil că am Început să comentez referitor la această schimbare de direcție neprevăzută, pentru că aproape imediat, cineva mă lovi peste față - repetat. În mod ciudat, pălmuitul se multiplică În corpul meu, ca apa șerpuindă, curgând dintr-un furtun. De ce să pălmuiești pe cineva care se dovedește a fi atât de cooperant? Am fost lovit din nou. Acum capul mi se Învârtea de-a binelea și mi-am dat seama că ar fi mai sigur să mă concentrez pe puterile care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
A Încercat să-l oprească cu o mână, În timp ce cu cealaltă se chinuia să-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-l oprească cu o mână, În timp ce cu cealaltă se chinuia să-și tragă fusta la loc, Însă Înainte să-și dea seama el i-o ridicase din nou. Ea a luptat, el a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
începutul, ultima frază a unui roman trebuie să fie ca o lacrimă care rămîne veșnic în gura cititorului... Domnișoara ri îmi dă o palmă delicată, fără să spună un cuvînt. „nu divaga !” aceasta este semnificația palmei. De altfel, cînd mă pălmuiește, Domnișoara ri nu mai folosește persoana a doua plural, sunt singurele momente cînd mă tutuiește, cînd mă ia la per tu. 37. Mult prețuite scriitor, Nu pot intra la Cafeneaua Quadri fără să nu-mi răsune în minte muzica lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
margine, se așeza când unul când altul între picioarele Laurei, doar, doar... Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun, dar degeaba. Și nici nu se hotărau să-i dea drumul. De parcă biata fată era de vină că ei erau neputincioși. O pălmuiau, o chinuiau, se răzbunau cum puteau. Își dăduseră toți jos ismenele și halatele, rămăseseră îmbrăcați numai în cămășile de la pijamale și țopăiau așa prin iarbă în jurul fetei. Îmi era din ce în ce mai frică și m-am făcut mic în spatele mărăcinelui ca să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
notez totul, dar vreau să și văd, notez și țin minte și reacțiile - dar nu se poate să fi uitat ce-ai simțit, asta nu se poate uita, pentru că mie în clipa aceea mi s-a părut că te-a pălmuit cineva. Când te-ai așezat, la fel de albă la față, să nu fi auzit cum Panaite își exprima mai departe convingerea că discuțiile vor fi limpezi și se vor înscrie în limitele indicațiilor prețioase date de conducerea superioară de partid, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zi pe alta! Puteam fi tras la răspundere atunci, pentru a-mi îndrepta lipsurile, pentru că mă doare ca după nouă luni de activitate în acest birou să primesc o palmă și să nu știu pentru ce. Niciodată n-am fost pălmuit ca astăzi. Nu vreau să se înțeleagă faptul că nu sunt în stare să primesc critica, dar nu se poate fără să mi se explice de ce, pentru că e suficient, zic eu, să amintesc că am răspuns - ca și ceilalți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar ele Îl ignorară și trăgeau Înainte de măsuța de toaletă. Picioarele lor deformate, ca niște pumni strînși, alunecau pe trepte. — SÎnt eu, Jamie, doamna Raymond... Jim Încercă să treacă pe lîngă servitoare, cînd una din ele Întinse mîna și Îl pălmui. Stupefiat, Jim se duse Înapoi la bicicletă. Nu fusese niciodată lovit atît de tare, nici la meciurile de box din școală, nici În Încăierările dintre găștile de pe Avenue Foch. Se simțea ca și cum o parte a feței i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se odihneau În fața barăcilor, sărea nerăbdător printre mormintele din cimitirul spitalului cînd avioanele americane treceau peste lagăr - toate astea ca parte a Încercărilor sale de a-și ascunde neliniștile legate de lumea care aștepta dincolo de lagăr. Doctorul Ransome Îl pălmuise de două ori. Totuși, acum, cînd războiul se terminase, se simțea surprinzător de calm. Curînd Îi va vedea pe mama și pe tatăl lui, se va Întoarce În casa din Amherst Avenue, la acel univers uitat al servitorilor și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă și am bătut cuie cu ciocanul, zdrelindu-mi vârfurile degetelor. Făcui o pauză, simțind cum piticul îngrozit se ghemuia în moalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]