4,413 matches
-
scrise vreodată pentru uzul personal al dictatorilor moderni, ori pentru cei care doresc să devină, iar după Norman Kohn va prefigura cu o luciditate necruțătoare totalitarismele secolului douăzeci. „Tristă nemurire“, va adăuga el. 14 În privința perioadei de descompunere a rămășițelor pământești ale omului (problemă pe care o studiase Flaubert din motive pur literare, dacă este să‑i dăm crezare), diverși autori vin cu diverse supoziții: de la cincisprezece luni până la patruzeci de ani. Deci În timp ce Graves descoperea cartea lui Maurice Joly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că dragostea e aceeași pretutindeni. Barca luneca ușor pe apele liniștite. Fără să vreau, am privit înapoi și am văzut licăririle albe ale lunii răsfrângându-se în apele cu unde fine. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C Un rai pământesc Am descoperit un loc minunat. În țara noastră există un ținut de basm, de o frumusețe deosebită, neasemuită; la prima vedere pare un loc destul de obișnuit, dar misterios. Și acest loc este într-adevăr misterios, deoarece dacă stai aici câteva
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
profunzimi misterioase îți pătrund adânc în suflet și vrei să rămâi aici, în mijlocul naturii, departe de lumea care te-ar putea ispiti la fapte rele. Îți place să rămâi în această lume pură, deoarece te simți înger într-un rai pământesc. Anca Romila, clasa a VII-a C O călătorie imaginară pe Dunăre E vară. Stau pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sensul profund și grav al existenței. Moartea este văzută alegoric, substituită ca o mireasă zâmbitoare, căci, conform unei vechi credințe populare, morților tineri, necăsătoriți, li se organizează înmormântarea ca un ceremonial de nuntă. Nunta este o împreunare a cadrului natural, pământesc, cu cadrul cosmic, ceresc. Apar aici și simbolurile nelipsite din ceremonialul unei nunți: mireasa, nașii, preoții, lăutarii, nuntașii. În cadrul unei minunate alegorii, contopirea dintre om și natura eternă este făcută printr-o enumerare de elemente naturale: soarele și luna, brazii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în fața destinului său. Acesta reușește să transforme evenimentul greu și tragic într-un simbol, arătându-și astfel iubirea fără margini față de natură, văzând sfârșitul ca pe o nuntă de proporții cosmice la care participă elemente cosmice (soarele, luna, stelele) și pământești (brazii, munții, păsăreleleă. Aflând care-i este destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
paharul cu oțet (plus un salam, un cașcaval, un Kent) prin diverse birouri de secretari cu propaganda? Era așa de frustrant să intri ca scriitor socialist la un prim și să discuți cu un coniac Milcov la cot (amar-fiere!) "realizările" pământești? Și cum făceai? Scriai recenzia pentru volumul omagial (băgat pe gît de Leandru) și acasă, pentru jurnal, descriai tabloul sumbru al cozilor? Ciracii prilejuali§§§§§§§§ ai lui Leandru Diță-Lerești însăilau ca la un semn foiletoanele și articolele de fond. Numai proletculții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-au căzut în brațe la puterea superlativă a fericirii pământești, care va merge în moarte fără întrebări, pentru că Noi suntem Răspunsul. Mitică, te iubesc așa cum Mioara nu te va iubi vreodată, pentru că nu are experiența iubirii. Îmi mângâi trupul închipuindu-mi palmele tale, fiorii mă electrocutează, ochii mei nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
le creează sunt însă hidoase. Și Magiștrii cu măști de lup pe cap mi-arătau fotogramele statice ale chipului, infinitatea hidoșeniei umane. Ce mimică urâtă are dragostea! Pasiunea n-are nimic frumos pentru că doare. O durere surdă, grea cât globul pământesc, apăsătoare cât un ocean. Te doare pieptul ca și cum ai fi o mumie apăsată de lespedea sarcofagului, sângele curge cu durere prin vene, te dor oasele, totul îți pare inimic, superfluu, nonsens. Nu te vezi, nu te privești, nu exiști decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
autorul explică emfatic cum anume și-a construit cartea: „Carador - personajul principal - intră în «istorie» ca rănit al Revoluției, ca simbol (student - soldat) al unei tinerimi care caută ceva altfel, altcum... Își pierde memoria [...], i se dezvoltă lumea dinafara simțurilor pământești, lumea străbună: din subconștient, ancestral, genă, matrice etc.“ Având această justificare teoretică, Ioan Crăciun Petrișan își trimite personajul în diferite epoci, evocate fantasmagoric. Un loc important ocupă, bineînțeles, epoca dacilor, în care Carador, deghizat caraghios în dac, pătrunde împreună cu iubita
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ipoteticului.“ Pe un neinițiat îl sperie poate caracterul greu inteligibil al comentariului, dar nu aceasta e problema. Comentariul devine ușor inteligibil, după însușirea terminologiei specifice semioticii, dar nu devine și relevant. Mariana Neț face de fapt considerații savante asupra rămășițelor pământești ale sonetului eminescian. Noi preferam să citim considerații, fie și savante, asupra sonetului. Ca la polit ´ ie În ultimii ani, Viorica Nica-Nedeșan a publicat (la o editură din Câmpina, Dacia Felix) mai multe volume de „antrenare a creativității elevilor“ în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care pot fi găsite în bazarurile de la malul mării: „Acest urcior e un arc de triumf al gândului bun, / e un vlăstar al ochiului scăldat în lumină, / la care sufletul meu însetat / se închină. Dă-mi-l să-mi satur pământescul dor / cu apă vie din limpede izvor, / să beau dulceața depărtării, ninsorile, / să curgă în mine crâmpeie vechi, / să mă absoarbă culorile. În mână te iau ca pe o lacrimă frământată de timp. Tu ne strângi pe toți cu brațe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
totuși este exact invers: nu sînt decît obscenități, fapte abominabile, surse de scandal. N-am putea citi Viața papilor fără să nu găsim, în mai multe rînduri, cruzimile și perfidiile lor. Vedem aici ambiția pusă în slujba creșterii puterii lor pămîntești și spirituale; avariția preocupată de a trece agoniseala poporului în mîinile familiilor lor, pentru a-și îmbogăți nepoții, metresele sau bastarzii. Cei care gîndesc puțin găsesc bizar faptul că oamenii suportă cu atîta docilitate și răbdare opresiunea acestui fel de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ea Însoțește corpul subtil și ajută noul eu să Înțeleagă ceea ce toc mai percepe cu un simț pe care nu l-a folosit niciodată În viața terestră. Evanghelia după Marcu, În capitolul 8, 22-25, pre zintă un astfel de caz pămîntesc de inițiere În simțul vizual nou dobîndit. După ce Iisus Îi dăruiește vederea orbului din naștere, scoțîndu-l pentru asta În afara satului Betsaida și ocrotindu-l astfel de gura căscată a mulțimii, tămăduitul spune că vede oamenii umblînd, dar i se par
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
a Încheiat. Aștept acum ca, dincolo de linia orizontului, vederea mea să devină ideală, iar irișii să capete culoarea cerului Înalt de vară din lumea asta pe care n-au avut-o ei niciodată. E limpede că nu toate funcțiile trupului pămîntesc au nevoie să fie transferate În organismul energetic: foamea și setea nu au motive să existe dincolo, deci nici gustul nu ar trebui să rămînă un simț necesar. Iar atingerea, pipăitul nu are ce să mai descopere. La rîndul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
se întinează pe sine însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici în fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem în felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut în sufletul ucenicului. Poate s-a simțit trădat el însuși în anumite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de neconceput pentru creștini, adică pentru cei care au dus inițierea până la capăt, întrucât aceștia păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt. În viziunea lui Origen, există așadar o gradație în comiterea păcatelor, ce reflectă o anumită organizare ierarhică a lumii cerești și pământești. Păcatul este cu atât mai mare cu cât distanța dintre om și cer este mai mică. Păcatul împotriva Tatălui pare cel mai puțin grav, întrucât distanța dintre Tată și creatură (inclusiv irațională) este uriașă, de neimaginat. Sensul teoriei origeniene trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și consumarea unui eveniment, nu înainte. „Memoriile apostolilor”, adică textele evanghelice, sunt mărturii posterioare despre viața, învățătura, moartea și învierea lui Isus, redactate la peste treizeci de ani de la consumarea faptelor, când tensiunea eshatologică începe ușor să scadă, iar Biserica pământească începe să se pregătească de o așteptare cu termen imprecis, așteptarea celei de-a doua Veniri. A spune că religia creștină nu este o religie a Cărții nu înseamnă a impieta în vreun fel asupra dogmei creștine, una și sfântă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde reproșurilor lui Ezdra prin gura îngerului Uriel („Focul lui Dumnezeu”): „Nu poți pricepe tainele cerești plecând de la realitățile pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox incomprehensibil la nivelul istoriei profane are un înțeles, un sens puternic, la nivelul modelelor cerești. Dintr-odată, așadar, se tranșează între cele două lumi - a istoriei și a non-istoriei sau, dacă vrem, a unei istorii profane
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
două lumi total opuse, dar condiționate reciproc, una așezată sub semnul arbitrariului uman, cealaltă sub semnul planului divinității. De unde și imposibilitatea, pentru un simplu muritor, de a pricepe lucrurile nemuritoare („Cei care locuiesc pe pământ nu pot cunoaște decât lucrurile pământești; cei care locuiesc deasupra cerurilor pot cunoaște ceea ce se află deasupra cerurilor” - IV, 21). Din această perspectivă tragic-agnostică, viziunea capătă o importanță considerabilă. Numai prin revelație omul ajunge să prindă ceva din misterul divinității. Revelația creează singura punte între „jos
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
salvarea (soterias) Ierusalimului, fiindcă ș...ț Dumnezeu atotputernicul m-a trimis înaintea ta ca să-ți vestesc cele de sus și să-ți arăt toate cele dumnezeiești!”. Așadar viziunea (apokalypsis) constituie un leac pentru boala istoriei: cel întristat din pricina unui dezastru pământesc este consolat prin revelarea tainelor cerești. Taine „de nespus” (în preambul se folosește cuvântul arreton); contemplația este singura cale de acces direct la ele („Vino și-ți voi arăta misterele (mysteria) lui Dumnezeu” - I, 8). Însoțit de înger, Baruh urcă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aliata îngerului Samael (plantatorul viței-de-vie), așadar complicea diavolului și instrumentul prin care răul s-a strecurat în firea omenească. În mijlocul câmpiei din al patrulea cer Baruh contemplă un lac populat de numeroase specii de păsări cu totul diferite de cele pământești, nu atât prin natură, cât prin dimensiuni incredibile (berzele, de pildă, sunt de mărimea boilor). Aici se află sălașul sufletelor drepte. Din lac vin ploile ce umezesc pământul. Păsările constituie un fel de cor permanent slăvindu-L pe Dumnezeu. Al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Geneza 12,1). Testamentul lui Abraham dezvoltă sensul figurat al pasajului biblic: „despărțirea” lui Abraham de casa părintească este asimilată cu despărțirea de tot ce-i pământesc, altfel spus, cu despărțirea sufletului de trup. Apocalipsa lui Abraham, un alt text apocaliptic, despre care vom spune câteva cuvinte mai încolo, exploatează sensul literal, propriu al pasajului respectiv. De aceea prima parte a acestei scrieri intertestamentare va fi consacrată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în ascensiunea sa extramundană. Prima etapă este firmamentul („tăria”). Aici sălășluiesc îngerii răzvrătiți odinioară împotriva lui Dumnezeu: Sammael, una dintre denumirile diavolului, împreună cu puterile sale. Îngerii tăriei se luptă între ei fără contenire, iar conflictele lor se răsfrâng în lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător în „tărie”. Primele cinci ceruri sunt, ca peisaj, aproape identice. Există o diferență calitativă, de slavă, dar aceeași descriere se repetă de cinci ori: un tron în mijloc (tronul fiind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe tronul care i se cuvenea și nu purta pe cap cununa victoriei. Drepții nu se vor așeza pe tronuri și nu-și vor primi cununile decât după coborârea lui Cristos pe pământ. „Cristos” sau „Preaiubitul” (ho agapetos) sunt numele pământești (atribuite de către oameni în mod convențional) ale Fiului, adevăratul Său nume rămânând ascuns. Profetul află că Preaiubitul va coborî în lume, va fi răstignit pe cruce și-l va învinge pe îngerul morții. Apoi va rămâne împreună cu un grup de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care mulți drepți vor urca în al șaptelea cer împreună cu el, unde vor primi tronurile, veșmintele îngerești și cununile. Un alt înger, mult mai slăvit decât însoțitorul său de până atunci, îi arată o carte cu totul diferită de cele pământești. Aici sunt scrise faptele fiilor lui Israel. Apogeul viziunii îl constituie contemplarea Sfintei Treimi (Cristos la dreapta, îngerul Duhului Sfânt la stânga Stăpânului). Îngerii celor șapte ceruri, într-un glas, îl preamăresc pe Dumnezeu-Tatăl, care poruncește Fiului Său: „Mergi și coboară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]