474 matches
-
fie târziu. Am coborât în tăcere pe aiurea, când pe cărări, când de-a dreptul prin iarbă și buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil, de aer și de lumină, al amiezii de vară. Când se isprăvi lanul, aveam din nou
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
buruieni, care-i împiedicau mersul, îi striveau căderea elegantă a rochiei. Aproape de sat ni s-a pus în cale un lan de păpușoi. Ca să ne facem drum mai ușor prin el, ne-am răzlețit unul de altul. Bustul ei, pe deasupra păpușoilor înalți, înainta triumfal prin fluidul subtil, de aer și de lumină, al amiezii de vară. Când se isprăvi lanul, aveam din nou pe Adela lângă mine, întreagă, cu mersul viu, cu coatele lipite de corp, cu brațele mișcîndu-se liber în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
furat dar cartofe nu ! - Nu, întări cu hotărâre moșul, clipind din ochi. Își făcuse socoteala că, în actele oficiale, cuvântul „barabule” nu poate fi întrebuințat. VACA Sunător ca sticla, grâul copt e plin de lăcuste care sfârâie zorite în timp ce, alături, păpușoaiele tac. într-un trifoi clocotește prepelița iar ciocârlia cântă în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o femeie în vârstă. Cu glas tărăgănat, Vasile Hortolomei o ispitește pe baba Savastița despre treburi țărănești : a cui a fost nunta asară, dacă mai trăiește Irimoaia cu bărbatu-său ori e adevărat ce zic oamenii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și alte minuni nebănuite la prima vedere. Privesc în jur cu mare băgare de seamă, pentru a nu-mi scăpa nimic. Pe masă, doar o oală în care știu că ține apa de băut. Pe prichiciul sobei, câțiva știuleți de păpușoi cu boaba aurie. Alături, o strachină plină cu alune. Mă întorc spre locul unde - sub ferestruică - știu că ține sipetul lui vechi... Ca niciodată, capacul este ridicat și rezemat de perete. Caut cu privirea spre adâncul sipetului... „Nu! Nu se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
grijă, că m-am descurcat singur. Doar să-mi dai o mână de ajutor să car la chilii o traistă cu mălai, să avem de mămăliguță... Atunci mi-am dat seama de ce își scutura călugărul anteriul. Măcinase ceva grăunțe de păpușoi. Bucuros că îl pot ajuta totuși cu ceva, i-am răspuns: Nici o grijă, părinte. Am plecat spre casă pășind fără grabă. Odată cu înserarea, am ajuns la chilii. Pe drum, bătrânul mă face atent că trebuie să citesc fără zăbavă toate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Apoi bieții gospodari trebuiau să facă cele 12 zile de „poslușanie”, dar nu oricând, ci jumătate din ele vara și cealaltă jumătate în miez de iarnă... Și apoi să vezi cum ședeau zapciii pe capul bieților oameni! Lor le murea păpușoiul în buruian sau li se scutura grâul de răscopt, iar ei trebuiau să fie la „treaba mănăstirii”. Îți place așa o soartă, dragule? Ferească Dumnezeu, sfințite. Și dacă ar fi fost numai asta, treacă-meargă, dar li se lua și dijmă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cred că de pe atâtea vii și moșii se făceau ceva vinișor și „bucate”. Cel puțin în primii ani după danie, că după aceea... Dumnezeu cu mila... Păi când se adună atâta vinișor precum limpede precum apa de izvor, grâu și păpușoi, ce să faci cu ele? Nu ai alta încotro decât să le vinzi. Și asta n-o poți face acolo pe răzor, ci într-o dugheniță, o pivniță sau o crâșmă. Și mănăstirea Aron Vodă - ca și celelalte mănăstiri - nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îi hrănești și apoi n-ai decât să faci vânătoare! Știți ce-a zis Umbrărerscu? Dacă nu le convine țăranilor, să-mi vândă mie pământul. Cumpăr tot!... Ei, dacă eram eu acum în cizme, îi arătam eu mistreți ținuți pe păpușoii amărâților...” Au înflorit cireșii amari. Își ridică horbotele albe spre cer prin crânguri de salcâmi. Miroase a verde crud - iarbă și păpădie. „Aici e Valea Călugărului, iar mai jos se vede pârâul Dobrotfor, care curge prin Balotești, un cătun ridicat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și acele fershtunkener de cărțulii cu măscări pe care nu le știu din Biblie - altă carte pe care n-am citit-o vreodată. Afacerea m-a plictisit ți acum cinci ani, iar la ora actuală e o chestie moartă În păpușoi. Am propriile mele probleme, cum ar fi, să am grijă de copilașul meu. Bud coborî privirea. LÎngă șemineul lui Mickster hîrÎia de zor un buldog cu fundul zdrențuit și cu coada În atele. Cohen continuă: — Ți-l prezint pe Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mă ducă Încolo, după femei, Osman prinde să scheaune. - Îl dezleg eu, pe mine mă cunoaște, zic. - Vrei să te-nghită de viu? se sperie mama și mă trage cu putere după ea, spre fundul grădinii. Străbatem o pădure de păpușoi proaspăt prășit. Strașnic de bine-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
turtește, stâlcește nasul - măcar de-am fi În ogorul prășit și răcoros, dar suntem În altul, bolohanii uscați și fierbinți și Înțepăcioși Îmi Înghimpă obrazul. - Acuma, tot o fugă! Să nu se-ntoarcă! - tot glasul Ilenei. Ne ridicăm, alergăm prin păpușoi. N-am timp să-i cer mamei socoteală că m-a trântit, că mi-a apăsat obrazul (meu, de copil mic și făr-de tată) În zgrunțurii uscați. - Se-ntoarce Rusu’! La pământ!!, strigă careva - nu-i Ileana. De astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
urcă pe celălalt taluz, cel dinspre sat. - Eș’ nebună, fa?!, țipă femeile. Se-ntoarce Rusu’! Acum Îl văd și pe Rusu: vine de la dreapta, dinspre Orhei. Are botul bont, teșit, de parc-ar fi căptătat un pumn În mordă. Dacă păpușoiul ar fi Înspicat, roțile Rusului, crăcănate, ar atinge spicele. Uite-i și steaua, de zicea careva să și-o pupe-n cur. Una pe coastă - În cărțile lor, cu litere ca păianjenii, avea și pe aripi, Însă aici, deasupra lanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai avut vreme să-i caut prin curtea noastră a școlii, În locul pe care tocmai Îl părăsise mama; apoi În gardul dinspre Moș Iacob - i-aș culege și i-aș pune, frumos, pe raftul muzeului. Dacă nu ne grăbeam prin păpușoi, aș fi căutat plumbii lăsați din avionul lui Rusu. Dacă i-aș fi ținut În mână, aș fi știut și aiciul Ilenei, când i-l arăta ciolovecului, că adică să i-l bage - dacă nu ne-am fi grăbit. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să nu-l batem, În ceată, În stol, În haită? Dacă era nebun? Și, pe deasupra, străin? Adică nu ca noi - la noi? Îl băteam, de-l rupeam - când Îl găseam. Alergam și eu, În stol, În ceată, cu băieții, prin păpușoaie. Dădeam peste cartușe, arme, gropi cu grenade În jur - tranșee din acelea În potcoavă - ba o dată am nimerit peste o uniformă rusească Învelind niște oase Învelite bine În piele (bietul rus: avusese vreme să se umfle, În pielea lui, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și-au scos În drum, la primblat, teascurile de tescuit poama - că tot suntem În primăvară. Nu mai au ce face la deal. Demult, de la sfârșitul lui februarie. Grâul de toamnă crește singur, cel de primăvară a fost semănat demult; păpușoiului și cartoafelor Încă nu le-a venit rândul, e prea rece, Încolo, după Paște. Care Paște? Paștele mă-si, cum zice tata; de viața-asta. De aici, din calidor, se vede limpede lumea din Mana: oamenii nu-și mai află capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
O dată ajunși la Mogoșoaia, poți vedea cum vilele cresc direct din câmp, din noroi și clisă... o senzație pe care nu o pot descrie, pentru că ține de originalitatea cazului românesc. Un milion de dolari băgați în căsoi / Răsare direct din păpușoi! Ajungem în fine la Palatul Mogoșoaia (Muzeul Civilizației Aulice - sic!). O instituție culturală ce ține de Primăria Municipiului București. O bijuterie arhitectonică, dotată cu un parc magnific ce o înconjoară! Pe malul lacului din față se construiesc de cu zor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Băieșu, întorcându-se din când în când cu iușca, își mâna și-și îndemna cu glas blând boii albi. Așa ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui căprii. Trupu-i nalt ședea încovoiat asupra chimirului lat de piele roșcată lustruită, în care bătaia razelor trezea scânteieri. Drumul drept dintrodată începu să se încovoaie lung și tărăgănat într-o vale. În fund, o fântână își înălța de la marginea păpușoaielor cumpăna neagră singuratică. Lângă ghizdele, adăpătoare pentru vite - ș-alături o răchită deasă, care răsfira ramuri neclintite în jos. Amândoi oamenii priveau într-acolo. — Acolo ne oprim și adăpăm boii, zise Băieșu. Nu mai avem mult până la pod, la Tupilați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
naltă, în albastrul șters al cerului. Printre ramurile răchiții bătrâne pâlpâi o turturică vânătă, apoi se zvârli, în zboru-i iute, zvâcnit, peste fânețe tăcute. Frunzișurile se clătiră o clipă, după aceea căzură iar în neclintirea lor. În clipa aceea, din păpușoaie săltară trei oameni, trei țigani. Pe cel care venea întăi, cu dreapta întinsă țapăn în jos, cu cuțitul lângă coapsă, nalt, uscat, cu ochi și cu plisc de pasere răpitoare, Dumitrache Hazu îl cunoscu numaidecât, îl văzuse de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vâlvoi; răcneau, se îndemnau, se lăsau în goană spre fântână, cu coasele înălțate. Dumitrache Hazu, prăbușit din car, zăcea lângă roate; Băieșu, cu stânga șuroind de sânge, se apropie de el; cei patru țigani se mistuiră într-o clipită în păpușoaie. Dar cositorii îi vedeau de pretutindeni, le zăreau capetele, vedeau învăluirile porumbiștei, se chemau cu glasuri aspre, și-i țărcuiau risipindu-se, dându-le ocol. Băieșu cuprinse de subt umeri pe Hazu și-l trase la umbră, sub răchită. Cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca-ntr-o groapă, și ne opream o clipă, apoi caii se opinteau după glasul gros al vizitiului de pe capră și după îndemnul blând al lui Ștefan, și porneau domol; și mergeam acuma printre miriști întinse, printre ogoare lungi de păpușoi care-și clăteau încet, atingându-le, săbiile frunzelor. Așa merserăm multă vreme prin arșița zilei și prin singurătate. Oamenii și animalele parcă dormitau; nu vorbea decât doctorul, din când în când, și atunci își sălta pântecele rotund, într-un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spetezele uriașe pe pânza albastră a cerului și de la ea venea scârțâit aspru și chinuit. Cealaltă moară sta neclintită, cu aripile despoiate: aceea era locuința vătafului. Pe pragul întors spre vale, spre mine, ședea femeia lui Dragoș. Dezghioca încet un păpușoi și zvârlea grăunțele la câteva paseri care se repezeau sfioase până la picioarele ei, apoi se împrăștiau în toate părțile, cârcâind. Întorsei calul spre moară și începui a urca potica. Cum mă văzu, nevasta vătafului se sculă în picioare, își pături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bâzâiri încete. Da’ eu ce fac? zise deodată hoțul de lemne... Eu zic una, boierul zice alta... Cucoane! șopti el cu durere, cucoane! am asudat ani de zile pe lanurile dumnitale; dă-mi v’o două parale să-mi cumpăr păpușoi pe iarnă... Acu eu zic altfel: mă duc să-mi vând boii că n-am ce le da de mâncare... Răstimp de tăcere. Și pe urmă alt glas, o plângere adâncă, o rugare chinuită, de departe: —Oameni buni! nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spus că vine de departe - și-l caută calarașii. Acu de unde venea, Dumnezeu știe... Poate a scăpat de undeva... de la ocnă. Boierul a cunoscut că este om străin pe moșia lui. L-a zărit chiar în vârful girezii și între păpușoaie, dar l-a lăsat în pace. Jandarmii parcă dau vreodată pe aici? Și pe fugar dacă nu-l lași în pace, îl superi și-ți poate da foc grâului, ori îți sare în spate într-o vălcea... Așa a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]