130,214 matches
-
când ne plângeam cu egoismul copilăriei că în loc să ne cumpere, fratelui meu și mie, o nouă minge de fotbal, dădea bani vecinelor rămase fără lemne de foc ori bătute și abandonate de bărbații bețivi. Stiind că nu pot fi ca părinții mei, m-am ferit multă vreme de orice fel de responsabilitate publică, oricât de modestă. N-am „ieșit din front", cum se spune, decât împins de la spate și cu o profundă angoasă că voi dezamăgi, că voi fi taxat că
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
gen "Grigore Antipa", printre dinozauri și alți reptilieni preistorici Pînă la comutarea tastei telecomenzii, parcă hipnotizat, întîrzii mai mult decît aș vrea, ascultînd frînturi din răspunsurile vituperante ale domnului senator (celor ce-i scriu/ telefonează le comunic un postulat al părintelui duhovnic Arsenie Papacioc de la Techirghiol: "cu dracul nu trebuie discutat, căci abia atunci îl întărîți mai abitir"), îi receptez gesturile de "mesia" blazat și mă bucur că s-a înscris la PSD și nu la PNL ori, Doamne păzește, la
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
și care trăiește, singură, în Ungaria vecină, după ce bărbatul i-a murit. Timp de 21 de ani, gemenii nu se văd, nu știu nimic unul de altul. Până ce D., ca soră mai mare și devenind învățătoare, reușește să-i reunească, - părinții dispărând. Lipsa, absența celor 21 de ani dintre gemeni, reuniți, în fine, capătă o intensitate specială, fiind și mai reală decât viața, pe care, ca gemeni, ar fi trăit-o împreună, dacă nu ar fi fost despărțiți. Pe unul îl
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
pragul bisericii un preot Înalt. Pregătindu-se să intre. Nu știu ce-mi vine și mă iau după el. Un impuls ancestral, nevoia de-a auzi o vorbă de Încurajare, cine știe? Îmi zice: -Ce dorești, fiule? -Să mă spovedesc, părinte. Caut ispășirea păcatelor și duhovniceasca sfinției tale binecuvântare. Ai ucis? -Da! -Rău! Nemți? -Nemți! -Bine! Îți place la teatru? -Da! -Bine! Dar Moartea lui Mihai Viteazul? -Nu! -Rău! Crezi În Dumnezeu? -Da! -Bine! Dar În N. Iorga? -Nu! -Rău!... Și
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
Ai ucis? -Da! -Rău! Nemți? -Nemți! -Bine! Îți place la teatru? -Da! -Bine! Dar Moartea lui Mihai Viteazul? -Nu! -Rău! Crezi În Dumnezeu? -Da! -Bine! Dar În N. Iorga? -Nu! -Rău!... Și de ce nu crezi În N. Iorga? -E zălud părinte, e sărit! -Ieși afară, măgarule! Am să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marțială! Vei fi Împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid, la zid! Credeam că a
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se strecoară. Iată și patronul iese, Somnoros și indispus. Scaunele dorm pe mese, Cu picioarele În sus. Un client a mai rămas, Moțăind lângă-un sifon, Care-i cântă-ncet, pe nas, Ca părintele Ion. Monopedul cerșetor Stă, cu nasul ca un mac, La ieșire, -ntr-un picior, Să mai capete-un pitac. Dar când prind În dimineață A țipa cocoși isterici, Răsăritul e-o paiață Care joacă pe biserici. De asemenea, mai găsim loc
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
cu adevărat lumea pe care o vede, trebuie să-și schimbe înfățișarea. Același lucru îl face, în alt plan, Gauguin. Fizic se transformă: umblă gol, doar cu un pareo care-i acoperă sexul, iubite îi devin copilițe vândute de proprii părinți, vorbește maori, practică amorul liber, poartă numele vecinului, numindu-se astfel Koke - Tioka și îi împrumută acestuia din urmă propriul nume, și așa are acces la lumea pe care vrea s-o înfățișeze, nealterată, în tablourile lui. Au aceeași concepție
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
el se retrăgea; în loc să înceapă să lovească la rândul lui, el pleca. - Deși avea o minte fenomenală, se purta cu un firesc extraordinar cu toată lumea. - Așa s-a născut și, mai mult, a avut norocul unei familii în care ambii părinți aveau umor. Era de o naturalețe fantastică, dar și când se înfuria... pe câți n-a dat afară din casă! Uneori făcea asta special, ca să-i sperie. - Făcea spectacol. - Ar fi fost un artist de teatru nemaipomenit și chiar i
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ale acestei vizite-eveniment, prilej unic de a retrasa, călăuziți de cineast, reperele unei vieți și ale unei cariere, cu adevărat de excepție. La început a fost Roman Liebling, un băiețel firav născut la Paris în 1933, pe 18 august, din părinți evrei: tatăl venit din Polonia, iar mama din Rusia. În 1936, tatăl care între timp își luase numele de Polanski (Polonezul) - are nefericita idee de a-și repatria familia la Cracovia. Consecințele sunt tragice: mama moare în 1941 în lagărul
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
emite două ore pe zi, iar din sălile de cinematograf au fost scoase pînă și filmele sovietice, considerate prea îndrăznețe. Celebrul Dulea face legea în politica editorială. Ana Blandiana publică faimoasele sale poeme din revista „Amfiteatru" și este imediat interzisă. Părintele Calciu, Dorin Tudoran și Mihai Botez reușesc să părăsească țara după ani întregi de tracasare și teroare. Inginerul Gheorghe Ursu (Babu) este ucis în bătaie în arestul Securității. Doina Cornea și Dan Petrescu sînt supravegheați la vedere, cu ostentație. Biblioteca
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
ajutați să își facă un rost în Occident. O deziluzie i-a produs Matei Vișniec: „De cînd s-a lăsat prins în mrejele combinate ale lui Breban și Virgil Tănase (...) m-a dezamăgit (încă unul!). (p. 278) Alta, conflictul dintre părintele Calciu și Dorin Tudoran (Tudoran l-ar fi denunțat pe părintele Calciu la niște senatori americani ca fascist; în replică acesta l-a făcut pe Tudoran agent comunist). Însemnările Doamnei Monica Lovinescu restituie memoriei noastre unele fapte și gesturi pe
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
a produs Matei Vișniec: „De cînd s-a lăsat prins în mrejele combinate ale lui Breban și Virgil Tănase (...) m-a dezamăgit (încă unul!). (p. 278) Alta, conflictul dintre părintele Calciu și Dorin Tudoran (Tudoran l-ar fi denunțat pe părintele Calciu la niște senatori americani ca fascist; în replică acesta l-a făcut pe Tudoran agent comunist). Însemnările Doamnei Monica Lovinescu restituie memoriei noastre unele fapte și gesturi pe care, poate, le-am știut și le-am uitat, sau pe
Lecția de demnitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13950_a_15275]
-
Nicolae Manolescu În sărbătorile Paștilor de anul acesta ne-am mai procopsit, Doamne, iartă-mă, cu o minune. Dintr-o icoană de biserică a izvorît mir. Părintele paroh a explicat reporteriței t.v. care ne-a adus știrea la o oră de vîrf că nu e vorba de lacrimi, fiindcă nu curg din ochii Sfîntului Ioan Botezătorul, ci de sub tipsia cu capul lui. Dar că e mir
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
cercetat icoana. Credincioșii aflați în biserică se uitau cum plimbă preotul o lumînare aprinsă pe sub tipsia pictată ca să pună în evidență dîrele de ulei. Preț de minute bune, milioane de telespectatori au asistat la prezentarea "binecuvîntării", cum a numit-o părintele paroh, neuitînd s-o lege de Paștile ce se pregăteau să vină pentru ortodocși. Acest fel de a vedea lucrurile dovedește de ce biserica ( cea ortodoxă, majoritară, în primul rînd) este în pericol să-și rateze misiunea educativă, simțită ca atît
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
cunoaștere. Aș fi curios să știu dacă am nevoie de mai mult decît degetele de la mîini ca să-i număr pe preoții-dascăli care își concep în acest fel menirea didactică. În fine, și în directă legătură cu aceasta, explicația dată de părintele paroh minunii icoanei cu mir (explicație dată și de alți preoți, fără excepție, de cîte ori astfel de fenomene s-au petrecut) conduce mai curînd la superstiție decît la luminarea sufletului. Nu sînt competent în astfel de întîmplări și nu
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
vor descoperi în faptele și în cugetul lor acel lucru extraordinar care se cade răsplătit, mirul de pe icoană va putea fi considerat o minune dăruită de Dumnezeu bisericii lor și păstorului lor. Cam așa s-ar fi căzut să vorbească părintele paroh celor din biserică (și nouă, celor care-l ascultam la televizor), dacă dorea să lase întîmplarea să ne lumineze ca o minune și nu s-o înconjoare de întuneric ca pe o superstiție.
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
n-au cu ce să opereze în spitale, li se trimit controale pe cap, să-și țină gura. Și cîți medici tineri din România nu cîștigă mai prost decît cerșetorii de la intersecțiile mai dosnice ale Bucureștiului? |știa iau mită de la părinții lor, ca să-și facă meseria în continuare. Pe avocații care cîștigă procese dificile, uneori împotriva statului, ceea ce la noi nu e chiar de colo, nu-i băgăm în seamă. Îi ignorăm și pe judecătorii care nu se lasă intimidați de
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
în 1926 la Arad, într-o familie ce reflectă bine compoziția etnică a Transilvaniei (tatăl român, iar dinspre mamă, bunicul maghiar și bunica germană). La numai 13 ani a trecut granița clandestin în Ungaria de unde-a fost expediat înapoi, la părinți. A plecat apoi, din nou ilegal, în 1948, în Vest. Cofetar (prima sa calificare), muncitor minier ori din alte munci ocazionale a trăit următorii ani în Germania și Franța. Repatriat în România, în 1956, la cererea sa, neobișnuitul căutător de
Despre "crima de propagandă" by Lavinia Betea () [Corola-journal/Journalistic/13977_a_15302]
-
Paris" -, copilul Celarianu începe studiul armoniei, în 1941, în timpul refugiului la Craiova, cu George Simonis absolvent al Scholei Cantorum din Paris, stabilit la Craiova. La 11 ani este, pentru scurtă vreme, elevul Soniei Teodoreanu, la teorie și solfegii. Frecventând, împreună cu părinții, Salonul Doamnei Procopiu, Mihai Mitrea-Celarianu îl cunoaște, printre alți muzicieni români Sivestri, Ioana Nicola, George Georgescu etc. -, pe Marțian Negrea, al cărui discipol (la armonie), devine la vârsta de 12 ani. Concomitent primește lecții particulare de compoziție și forme muzicale
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
pe atunci epurat politic din rândul cadrelor didactice ale Conservatorului. Tot atunci este acceptat cu dispensă de vârstă la Conservatorul bucureștean. Ulterior își perfecționează știința muzicală la Conservatorul Național de Muzică din Paris cu Pierre Schaeffer și Henri Pousseur, deși "părintele" lui "spiritual" va rămâne John Cage. La finele anilor ’60 urmează, ca mulți confrați din România, Cursurile de vară de la Darmstadt. În 1967 este laureat al celei de-a 5-a Bienale de compoziție din capitala Franței, moment decisiv în
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Celarianu, judecând după expresia muzicii dvs., s-ar putea spune că nu ați aderat vreodată la o modă, la o manieră anume de compoziție - deși invocați adesea nume ca Mozart, Beethoven, Webern, Cage, pe acesta din urmă numindu-l chiar "părinte spiritual." Ce vă atrage la clasici, ce vă atrage la mo- derni și contemporani? - În primul rând vreau să fac o precizare, d’emblée: n-am aderat la mode, am aderat la mișcări novatoare cum au fost postserialismul, minimalismul, conceptualismul
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
rog eu să încercați... - Nu prea înțeleg, mărturisesc... - ...cred că deja ați înțeles: nu vreau să fim iubiți, ce se cheamă iubiți, chiar dacă vă iubesc." Gazda însăși are o iritare mofluză care taie orice predispoziție romantică: „Aici am stat cu părinții mei, împărțind apartamentul, firește Apoi l-am împărțit, cum spui tu, cu propria mea nevastă ( ...) - ...De ce nu v-ați mai căsătorit? - Pentru că așa s-a întîmplat. Mai ai și alte întrebări?". Aceasta este partea vizibilă a aisbergului. Realitatea cotidiană, diurnă
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
chestiile astea de in se poartă acum în draci, în oglinjoara unui iepuraș de turtă dulce îmi întrezăresc o clipă copilăria, nici nu știu ce să cred, mușc cu lăcomie din aluatul dulce și năvălește în mine surîsul bunicilor, chipul tînăr al părinților, pasul apăsat și vocea răstită a țiganilor care vin să colecteze cotele și să laude belșugul pe care-l va aduce colectivizarea, muzica se ridică iarăși la ceruri ca fumul jertfei lui Abel, dansuri țepene, de aritsocrați fără suită, și
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
în primire. Acum zece ani, așa ceva ar fi fost de neconceput. Doi într-o săptămînă! Dar acum copiii noștri copiază ce văd aici, se duc la cîrciumi, în cluburi de noapte. Ba mai beau chiar și în camera lor, unde părinții îi știu în siguranță. Problema e că în această privință comunitatea noastră nu este educată cum trebuie. Doctorul Azad goli un pahar cu apă dintr-o singură sorbitură, apoi își mai turnă unul: Întotdeauna beau două pahare de apă înainte de
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de precizie și informații firești o dată cu trecerea timpului și limpezirea apelor asupra unor învolburate evenimente din anii ^90 care n-au cruțat nici oamenii și nici societatea românească în general. Cartea este împlinirea unei datorii morale și sentimentale față de familie, părinți și tot ceea ce a însemnat mediu și peisaj românesc, pe scurt față de istoria unui om între oameni și a locurilor în care a locuit, călătorit și și-a desfășurat duhovniceasca sa misiune. O istorie a unei familii românești, dar și
Sub pecetea harului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10390_a_11715]