985 matches
-
care lumea transformă un om. Ăsta este genul de artă pe care Îl colecționează el. CÎnd o aude pe Zelda spunîndu-i lui Wakefield „Nu uita să respiri“, o picătură de sudoare rece Îi șerpuiește dintre coarne, poposindu-i pe pîntecele păros. Dacă Wakefield n-a Învățat Încă să respire, Înseamnă că poate e Încă nenăscut, inocent. Diavolul Își șterge burdihanul cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o clipă să le transforme În țevi lungi de pistol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pe viață și pe moarte. Wakefield vede la capătul celălalt al undiței pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă de chirpici de pe mal. Dinaintea unei uși cu găuri astupate cu iarbă și noroi, a strigat cât îl țineau bojocii: - Cagnaccio! A ieșit un bărbat murdar de noroi și păros, care s-a uitat chiorâș la noi. - Ăsta e un pescar de țipari, ne-a lămurit Bovo. Dar, deși nu are autorizație, dacă-i dați trei parale, ne trece dincolo. Am scotocit în desagă ca și cum aș fi dat cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
adoptat de puțin timp, nu se dezlipea de el, temându-se să nu fie abandonat Încă o dată, și i se cuibări la picioare. De altfel, era paralitic, și nu s-ar fi putut târî mai departe. Era o javră bălțată, păroasă, o Încrucișare ratată Între un tera nova și un chow chow. Când Îi spusese că adoptase Încă un câine Ea se Îngrijorase. Unde ai să-l pui? Îl Întrebase. Ei nu-i plăceau câinii. Ei nu-i plăceau bastarzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Elveția la schi, chiar dacă era luna mai. Tatăl său Îi ducea pe ghețari cu elicopterul. Ce mișto să ai un tată cu elicopter. Kevin flutură figurina cu căpitanul blond. Era foarte rară. În pliculețe se găseau de obicei doar mijlocașii, păroși și urâți și cu neveste urâte: campionii nu-i găseai niciodată. — Câte-mi dai În schimb? Întrebă. Anzalone aruncă o privire cu subînțeles către scutierul său, rigid Într-un bust de ghips, ca o țestoasă ninja, căci avusese un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
m-am împiedicat, dărâmând oglinda. Speriată, m-am ridicat, ținându-mă de brațul lovit în cădere. Mare mi-a fost mirarea să văd că oglinda era nevătămată, singurul aspect era faptul că nu mai reflecta realitatea. Proiecta imaginea unor oameni păroși, ce fugeau și țipau disperați, precum în ziua Apocalipsei. Mi-am apropiat fața de oglindă, când o forță m-a aspirat înăuntrul ei. Acum vedeam totul pe viu: oameni ciocnindu-se unul într-altul, agitați, cu mâinile pe față. Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mierea. Lea, măgărița care niciodată n-ar fi împărțit mierea cu ea, pentru că o ascundea pentru musafiri și îi dădea doar smiorcăitei de Bilha să guste un pic. Singurul lucru la care se mai putea gândi Rahela acum era străinul păros ai cărui ochi se întâlniseră cu ai ei și acel fior de recunoaștere reciprocă o zguduise până în străfunduri. Rahela știa ce spune Lea, însă faptul că încă nu începuse să sângereze i se părea ceva foarte neimportant. Obrajii îi ardeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mai țină gura. Felul în care Zilpa își amintește venirea lui Iacob nu seamănă cu cel al Rahelei sau al Leei și de altfel Zilpa în general nu s-a bucurat prea mult de bărbați, despre care spunea că sunt păroși, cruzi și doar pe jumătate umani. Femeile aveau nevoie de bărbați ca să facă copii și ca să-i pună să le care obiectele grele, dar altfel ea nu le înțelegea rostul și cu atât mai puțin le aprecia farmecele. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o naștere grea, un copil malformat, cu capul foarte mic și membrele strâmbe, născut de o femeie rămasă însărcinată la primul ei sânge. „Prea tânără”, zicea Inna, cu mâinie în voce, „mult prea tânără”. Tatăl era un străin, un om păros și sălbatic, bătrân și care purta doar o cârpă în jurul coapselor. Și-a adus femeia în căsuța Innei și când au murit și ea, și copilul, a acuzat-o pe moașă și a blestemat-o. Inna, care încercase din răsputeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
simțind că o altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care se tîra pieziș pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îi plăcea să spună: „Vreți un portret al tatălui meu? Luați un maimuțoi, echipați-l cu un celular și veți avea o idee despre individ.” Evident, la vremea aceea Serge Clément nu avea celular; era Însă, ce-i drept, destul de păros. Pe scurt, nu era frumos deloc; respira Însă o virilitate puternică și elementară, care avea s-o seducă pe tânăra internă. În plus, avea proiecte. O călătorie În Statele Unite l-a convins că domeniul chirurgiei estetice oferea unui practician ambițios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Las-o jos ! Flutură vag din mână către noptieră. Tocmai pornesc în direcția indicată, când ușa băii se deschide și apare Eddie, care are pe el doar o pereche de boxeri mult prea strâmți, cu pieptul gol și incredibil de păros. Iisuse. Nu știu nici eu cum, dar reușesc să nu scap tava pe jos. — Îmi... cer scuze, spun bâlbâindu-mă, făcând un pas înapoi. Nu mi-am dat seama... — Nu te prosti ! Intră ! exclamă Trish veselă, părând că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e să vadă și alții lupta noastră de sânge, ca să se știe că n-am bătut atâta drum degeaba. În seara aceea am dat peste un sat cu case Îngropate În pământ. Erau acoperite cu blănurile negre ale unor bivoli păroși care pășteau printre ochiurile de gheață de pe malul lacului. Cât despre oamenii care trăiau acolo, arătau așa de ciudat Încât prima oară când Îi văzurăm, ne speriarăm de ei. Erau mici și slabi, nu prea aveau dinți În gură, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele de pipă ca niște omizi păroase, Grielescu continua să dezvolte câte un subiect ezoteric. Avea sprâncene stufoase și fața lui lată părea mereu pregătită pentru un schimb de idei. Dar de fapt nu avea loc nici un schimb, pentru că el se lansa Într‑o expunere despre mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ghișeu. Pinocheta, parcă. Și Pancreas, după soț. - Oricum, ridică din umeri insul, totul e plăsmuire. Dar am mandatare să semnez, așa că... Își scoase mănușa. Dădu să ia un pix din borcănelul de lângă ghișeu. Întinse o mână subțire, cu degete lungi, păroase, cu unghii negre, încovoiate. - Aici? Întrebă, ciocănind cu inelarul pe un loc liber, o căsuță lunguiață, din josul formularului, pe dreapta. Funcționarul slobozi doar un chiuit lung, amarnic, final, așa cum face locomotiva când intră în prima curbă lungă a defileului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de struți până la crama sa de pe Dealul Coțofenii. Mai rămăseseră bani și pentru o deplasare în Africa de Sud, unde cumnata primarului deschisese o reprezenanță comercială, profilată pe achiziționat struți de montă. Sună telefonul. Unduind, ca și cum ar mai fi dansat la pieptul părosului necunoscut, Valentina se îndreptă spre sufragerie. Își aminti că i-ar fi trebuit și o pălărioară.Cotrobăi în rafturile de sus ale șifonierului și o alese, în cele din urmă, pe aceea crem, din ațică, cu o pamblică lată, roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Până să mă duc pe balcon, până să mă îmbrac, să-mi aleg o rochie, ceva să pun pe mine, ce să vezi? M-am făcut mesteacăn. Da știi, unul alb, fraged, minunat. A mai venit și un tip, unul păros, și m-a dansat. Așa, tandru, pe un sidi cu Aznavour, cum n-am mai dansat niciodată. Și eram goală, Rozi, și nu mi-a fost deloc rușine. Îți dai seama, dragă?! Apropo, cine a zis chestia asta că iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de freoni din cabine. Își puse apoi un fel de mască chirurgicală, o botniță verde care îi acoperea gura și nasul. Instală și furtunul gros, aspersor. Luă o găleată albă cu o soluție albastră și, cu o bidinea mare, groasă, păroasă, stropi, cu gesturi largi, generoase, primele două cabine. Parcă le binecuvânta. Instalația de dezinfectat cu microunde nu funcționa. Scosese totuși mașinăria aceea pentru că așa cerea protocolul și, în caz că trecea pe acolo vreun observator de la Comisia Europeană, să se convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
emoție. Uite, bre, că ăla a scos și chestia aialaltă, de zicea bărbosul. Toma Preda, zis Biluță, trăgea de un bust de om, meșteșugit retezat, gălbui, ca un mulaj de ceară. Câteva tampoane absorbante „Allways“ i se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu bidineaua mare, păroasă, stropește cele trei ciozvârte cu gesturi largi, de mitropolit sfințind Podul de Flori de la Oancea, peste Prut, spre frații din Cahul. - Că eu nu văd nimic, Vergilică. Domnul de trecu p-acilea e Pigasie, îngerul meu. Toți avem un înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și molatec palma păroasă peste pleoape, coborând-o ușor peste obraji. Aulius Chiosea nu mai apucă să se mire că mâna aceluia era la fel de mătăsoasă ca bidineaua cu care Biluță începuse de-acum să stropească și cea de-a cincea cabină. Replace all (I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din cap până în picioare cu o privire de parcă m-a surprins în flagrant. Ce-ai în mână, mă întreabă, dicționarul, răspund eu și îi arăt cartea groasă. Aha, face scărpinându-se la bărbie, acolo unde i-a încolțit o aluniță păroasă, citești, foarte bine, foarte bine. Nu are cu ce să mă prindă, văd însă limpede că tare ar fi vrut să mă găsească frunzărind o revistă cu prostii sau desenând obscenități. Cu toate astea, îmi ia dicționarul din brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
șterse ochelarii cu o batistă zdrențuită, își masă un pic al pleoapele și privi din nou. Nu era nici o îndoială: punctul se mișca pe apă. Un bărbat vâslea ritmic la pupa unei bărci mari. Zâmbi când putu recunoaște pieptul gol, păros, și basca părintelui Carlos. „Au trecut trei luni“, își spuse el. Trei luni fără să fi schimbat mai mult de două fraze cu un indian sălbatic. Și cu toate astea, timpul nu mi s-a părut lung.“ Ridică mâna într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a lăsat în cronicile lui o informație importantă. „La capătul golfului numit Cornul Sudului (Guineea), era o insulă cu un lac, și în interior, o altă insuliță, unde se aflau oameni sălbatici. Cea mai mare parte erau femele cu trupul păros și interpreții le-au numit gorile. Pe masculi nu i-am putut ajunge din urmă atunci când i-am urmărit. Am capturat trei femele pe care nu le-am putut lua cu noi pentru că mușcau și zgâriau. A trebuit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]