730 matches
-
reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus ăl de Sus mâna-n cap. Jur pe sănătatea Bancorexului că animalu ăsta e tocma perușu ondulat pe care l-ați comandatără Firmei...Bucurați-vă! E un peruș vorbitor de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
că pe stradă nu era țipenie de om. De ce aș minți? Îmi păru bine de această întîmplare: era cea dintâi dovadă a iubirii ei. Într-o duminică însorită, pe când prânzeam cu Mihaela în camera mea, ne-am pomenit cu o păsărică zburind deasupra capetelor noastre. Intrase pe fereastra larg deschisă și, după câteva evoluții sprintene, poposi pe rama unui tablou. ― Uite, o ciocârlie, strigă Mihaela plăcut surprinsă, gata să bată din palme, dar paralizând gestul ca să nu sperie pasărea. ― Nu-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu vrei să guști ceva? ― N-o speria, Dor, să nu-și ia tălpășița. ― Nu-ți fie frică, neamul ei e curajos, lucru mare. Mihaela stropși între degete o bucățică de pâine și împrăștie firimiturile pe jos, pe covor. Dar păsărică nepricepând gestul zvîcsni în aer, făcu mai multe cercuri deasupra noastră și se lăsă pe speteaza unui scaun în spatele meu. Voiam să mă întorc ca s-o văd, dar Mihaela, fricoasă, mă opri: ― Nu te mișca, Dor, că zboară pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am dat drumul în văzduh. Se aștepta s-o cert pentru risipă, dar n-am certat-o. Mi-a plăcut trăsnaia ei și am surâs. ― Știi, Dor, mi-am adus aminte de cinteza noastră. Mi se părea că una din păsărici e chiar ea. Păcat că n-am avut mai mulți bani... ― Neguțătorul ce-a spus văzând o clientă atât de risipitoare? Nu s-a crucit? ― Ba da, era grec. Dac-ai ști câtă lume s-a strîns: Cineva chiar m-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu trec câteva zile și sunt chemată la telefon de domnul Ion Moldoveanu, revizor școlar, dublu licențiat în litere, filozofie și drept. Domnișoară, am aflat că dorești să revii la școala de fete. Cine v-a spus, domnule revizor? O păsărică de vreo 50 de ani. Domnule revizor, știindu-vă un om drept și cinstit, sunt convinsă că m-ați sunat ca să vă spun că în condițiile știute, mai bine plec din învățământ decât sămi calc demnitatea de om. Sub nici o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
găzduise un timp pe Lică la ea. îl scăpase, astfel de plictiseli cu altă gazdă a Iui, care începuse să fie sâcâitoare și să vorbească de divorț si de căsătorie. Duduia Mari era frumușică și delicată la trup ca o păsărică și n-avea habar de ce poate însemna căsătoria. Când, după un timp, duduia Mari spusese lui Lică că a găsit pentru odaie un chiriaș serios, el tocmai se gândea să-și caute loc aiurea, cam lihnit de regimul lactat pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii. S-a auzit un clic și gata, dar Nilda spuse că Încă nu era gata, Încă una, nu mișcați, una cu lumînarea lui Julius aprinsă, acum. Pe urmă trebuia să fotografieze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încîntată În timp ce cînta și avea pîntecul umflat de parcă ar fi fost gravidă. Văzînd că Arminda o privea de parcă atunci s-ar fi trezit din somn și s-a pomenit cu Scufița Roșie la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică și fața i se deschise Într-un zîmbet larg adresat noii sale prietene, pe urmă Începu să se prăpădească de rîs. Păsărica era În culmea fericirii și Într-adevăr scotea niște triluri extraordinare și tot autobuzul era cu ochii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trezit din somn și s-a pomenit cu Scufița Roșie la marginea patului, Îi spuse că era o păsărică și fața i se deschise Într-un zîmbet larg adresat noii sale prietene, pe urmă Începu să se prăpădească de rîs. Păsărica era În culmea fericirii și Într-adevăr scotea niște triluri extraordinare și tot autobuzul era cu ochii la ea, nu mai putea de fericire, se oprea din cînd În cînd ca să le spună tuturor pasagerilor, printr-un nou tril, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minte și Începea să cînte cînteee pentru copii, probabil improvizate și să se țină cu mîinile de burtă și deodată Întinse mîna spre pachetul cu cămășile pe care Arminda le păzea cu atîta grijă, Dumnezeu știe la ce se gîndea Păsărica. În orice caz, cît timp se mulțumea să mîngîie pachetul și nimic mai mult, ea o s-o lase În pace, fiindcă, cine știe, dacă se opunea ar fi fost În stare să se prefacă În vultur, Doamne ferește, Își zise biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu erau numai copaci Înverziți, Îngerași și copii cuminți, În sfîrșit, că erau și altele, de necuprins În toate aceste cuvinte pe care corcitura le pronunța În timp ce mîngîia tot mai insistent cămășile conașului. Autobuzul se opri În dreptul unui stop și Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră, fiindcă Păsărica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Păsărica se Întoarse să se uite pe fereastră, de data asta văzu Încă una din ființele ei dragi, un polițist, un zdrahon de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră, fiindcă Păsărica era mică de tot și voia să fie auzită bine de polițist. Întreg autobuzul luă parte la scenă, fiindcă ceea ce făcea Păsărica Îi privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de metis care părea destul de cumsecade. Atunci se ridică În picioare ca să poată scoate capul pe fereastră, fiindcă Păsărica era mică de tot și voia să fie auzită bine de polițist. Întreg autobuzul luă parte la scenă, fiindcă ceea ce făcea Păsărica Îi privea pe toți și nu era lipsă de respect față de omul legii și polițistul nu știa cum să procedeze, ba părea că e gata să se supere, ba părea că e gata să pufnească În rîs, dar pasagerii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șold și bastonul În mînă și se repezi să dea o amendă care să-i restabilească autoritatea; ghinion: lumina de la stop se făcu verde, autobuzul porni și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a țignalul cu ea, uitînd deocamdată de celălalt copil, cel pe care Arminda Îl ținea În brațe. Partea rea e că, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Isidro, peisajul devenea din ce În ce mai frumos, erau din ce În ce mai mulți copaci și casele erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine zis să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
douăzeci și În epoca războaielor de eliberare. Deodată apăru Încasatorul și se răsti la ea să nu se mai aplece pe fereastră, o făcu să stea cuminte și speriată la locul ei și Închise fereastra anunțînd că o dă jos. Păsărica izbucni În lacrimi prăpădindu-se de rîs și atunci Își aminti de celălalt copilaș și Întinse din nou mîinile spre pachetul cu cămăși, voia să-l sărute, nici mai mult nici mai puțin și Arminda se temea să nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau de ajutor de mecanic, un om simplu În orice caz, dar era blond... avea ceva de corcitură europeană, de țăran cu pielea albă și de indigen civilizat În același timp. În orice caz, pruncul Iisus sau Președintele Republicii pentru Păsărică, fiindcă o Îmbrînci cît colo pe Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Arminda și se duse glonț la el ca să-l copleșească de triluri și mîngîieri. Bietul de el rărmăsese Încremenit În mijlocul autobuzului și Încerca să facă pe toată lumea să creadă că Încă nu-și dăduse seama de nimic; se Întorsese cu spatele la Păsărică și se prefăcea că nu simte mîna ei care-l mîngîia pe creștetul capului, era o minciună, fiindcă se vedea cît colo că e nervos și lumea Începu din nou să rîdă ca de polițist și el nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
simte mîna ei care-l mîngîia pe creștetul capului, era o minciună, fiindcă se vedea cît colo că e nervos și lumea Începu din nou să rîdă ca de polițist și el nu știa ce atitudine să ia, fiindcă acum Păsărica Își vîra capul Între stomacul lui și scaunul de care se sprijinea și se ridica pe vîrful picioarelor, zîmbindu-i dulce prietenului ei, cel mai frumos, cel mai vrednic de toate mîngîierile ei. PÎnă și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe vîrful picioarelor, zîmbindu-i dulce prietenului ei, cel mai frumos, cel mai vrednic de toate mîngîierile ei. PÎnă și șoferul, uitîndu-se prin oglinda retrovizoare, se prăpădea de rîs; aproape că uită să mai oprească ascultînd cîntecele de leagăn cîntate de Păsărică, dar Arminda apăru deodată lîngă el, Îl țintui cu o privire Îndurerată, o privire În care nu sclipise nici o scînteie de veselie pe tot traseul și-i atrase atenția că era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de veselie pe tot traseul și-i atrase atenția că era stația la care trebuie să coboare și pe deasupra Îl făcu să simtă că el era căpitanul corăbiei și că avea obligația de a face ordine printre pasageri și că Păsărica era o femeie nenorocită, ca să știe. Începuse să se Întunece, cînd Carlos, la volanul Mercedesului, intră pe bulevardul care duce de la Javier Prado la Country Club și o văzu venind. „Uite că sosește Cucoana“, Își spuse și opri automobilul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea cămășile conașului și nu era un copilaș drăguț, cum credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și trei băiețandri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea Păsăricii. De cum au intrat pe bulevardul Javier Prado Începu să-și amintească de zarva pe care o stîrnise Păsărica, de disperarea pe care i-o produseseră toți copacii aceia și de cele două rînduri de boschete care mărgineau grădina ce Înainta ca o panglică verde, Între cele două culoare ale bulevardului. Se uită o clipă la Julius și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]