3,617 matches
-
nu-și așteaptă soția ca un adolescent îi spune Paula calm, apropiindu-se. Nu și-o așteaptă pentru că-i aici, cu el, răspunde Radu furios, preocupat să se îmbrace -, iar dacă ar fi plecată, adaugă, gesticulînd aprins nu i-ar păsa prea mult: frumușica lui încă nu s-a îndurat să-și strice nurii, lăsînd un copil. Că așa, la întins pe pat, numai de dragul amorului, multe-s amatoare, slavă Domnului!, mai ales dacă și prin temperament... Ne vedem la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un fișet, răscolind hîrtii și cărți, aude ultimele cuvinte spuse de Runca și renunță la a mai scotoci, trîntind furios ușa de metal, îndreptîndu-se spre ieșire, exclamînd printre dinții încleștați: Dumnezeii mă-si de meserie, dacă am ajuns să ne pese mai mult de sentimentele colegului decît de viața pacientului! Radu se face că nu aude și-și aprinde o țigară, lipindu-se cu genunchii de calorifer, să poată privi pe fereastră, în viscol. Cînd a intrat în sală și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oprească fata; o vrei? a întrebat-o pe maică-sa o ceri prin lege, dovedind că-i a ta, pe mine nu mă interesează. Bine, a întors-o ea, păstrînd în amintire, vie, scînteia de rugă nu ți-o fi păsînd de el, dar de ce nu te gîndești? L-au reabilitat pe tatăl tău, dar..., dacă, Doamne ferește!, se mai găsește ceva ? Și dacă cei răuvoitori își pun întrebarea de ce-l lași pe Theo tocmai acum? Mulți nu-1 iubesc poate, el știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
neliniște îngînă Doina trist mă obsedează și pe mine gîndul că n-am fost dorită, că venirea mea pe lume... Și totuși tăticu' se înflăcărează ea atunci cînd a aflat, a luat-o în căsătorie pe mama fără să-i pese că-i fiica lui Bujoreanu, mi-a spus bunica odată... Într-un film italian parcă, un personaj spunea: Toate femeile sînt tîrfe, afară de mama". Crede-mă că simt același lucru despre tata, îl cred de-o castitate..., deși îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-a culcat cu tine..., a făcut scandal... Da?! Lăsa impresia că nu-l prea doare cînd soția lui e privită cu poftă; ba o încuraja; chiar și ea se lăsa privită cu poftă, stîrnea privirile... Plus pieptenele. Nu-i păsa, c-o știa ce vrea. Și ea bănuia că lui îi face plăcere și mai de-al naibii făcea, un fel de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aud adesea o șoaptă tainică în urechi când ajung la starea aceasta cvasi-religioasă. Dacă se concentrează, aproape că reușesc să deslușească și cuvintele „O, e un sfânt“ rostite iar și iar. Alan Margoulies era un medic generalist căruia chiar îi păsa de pacienții săi. Ascensiunea lui profesională fusese suficient de rapidă pentru a ține în frâu cinismul și alienarea asociate artei vindecării. Avea abia treizeci și doi de ani și urma să preia șefia centrului în momentul în care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
suveranul o înlătură pe împărăteasa Wang și o înlocuiește cu Wu Zetian. După ce a devenit împărăteasă, ignorând sistemul tradițional care nu permitea femeilor să dețină funcții politice în stat, Wu a început să se implice în politică, fără a-i păsa de împărat. Ulterior, împăratul a fost nevoit să lase problemele importante ale curții imperiale în mâinile lui Wu Zetian. După moartea împăratului Tang Gaozong, Wu Zetian a pus mâna pe toată puterea și a detronat doi împărați, iar la vârsta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
foarte multă ceață. Nu-mi plăcea să-l caut acolo, era frig și mama avea un pulovăr galben. Patria, în schimb, habar n-avea de toate astea. Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare de seamă, am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dacă Filip nu mi-ar fi zâmbit, nu m-ar fi chemat la el, ca să ieșim, apoi, tăcuți dintre blocurile alea fantomatice. A doua zi, tovarășa Cană Jeana m-a urecheat destul de rău fiindcă nu-mi făcusem tema. Puțin îmi păsa mie. Auzisem că venea vacanța cu trenul din Franța. Ceea ce nu aflasem încă era că în vacanța aia trebuia să traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care devenise președinte al Statelor Unite, venea din cînd În cînd să bea o cafea și să discute cu el pe vremea cînd era un simplu congresman, ca și Ted Williams, care era un marcator faimos de la Red Sox. Nu-mi păsa prea mult de ei. Însă lui Norman Îi plăcea de asemenea să povestească despre ziua În care celebrul dramaturg Arthur Miller a venit să-și cumpere un exemplar din propria-i piesă. Mi-a părut rău că n-am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
au plecat și ele. Însă le scăpase una, o vedeam pe iarbă lîngă piciorul băncii, la doar un metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe iarbă lîngă piciorul băncii, la doar un metru și ceva de locul În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de disperare, am alunecat În jos prin puțul Liftului și m-am rostogolit pînă jos În pivniță, m-am tîrÎt pe sub ușa ce dădea În stradă și am alergat spre cea deasupra căreia scria CAMERE DE ÎNCHIRIAT, fără să-mi pese absolut deloc că m-ar putea vedea cineva. Nici pe acolo n-am putut intra. Pe ușă scria STOMATOLOGIE FĂRĂ DURERE și, undeva de cealaltă parte a acestor cuvinte, zăcea Jerry, În agonie sau mort. Așa că m-am Întors În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cărțile, caietele, mobila, pînă și oalele și cratițele, totul În afară de găleata de gunoi și de pian. Probabil s-au gîndit că n-o să vrea nimeni o găleată ruginită de metal sau pianul de jucărie stricat al unui copil. Nu-mi păsa de găleată, fiindcă oricum n-aveam nimic de aruncat, Însă m-am bucurat enorm că au lăsat pianul. CAPITOLUL 14 Sătul de atîta pîine Sunshine, am reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o alta, la fel de suspectă, și În final, toate s-au aglutinat. Mintea mea era un labirint, Încîntător sau Îngrozitor, În funcție de starea mea de spirit. Simțeam cum mi se cască pămîntul sub picioare, iar chestia ciudată era că nici măcar nu-mi păsa. Lucrurile se derulau cu viteza fulgerului. Corabia se scufunda și, la o săptămînă după ce Shine a Început să arunce cărțile peste bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult timp, celebru În Întreaga Americă. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
oameni patrulau În susul și-n josul străzii noroioase cu pancarde pe care scria SALVAȚI TEATRUL HOWARD și SĂ AVEM GRIJĂ DE MOȘTENIREA NOASTRĂ CULTURALĂ. Din punctul meu de vedere, nu fusese niciodată o clădire care merita păstrată și nu-mi păsa nici cît negru sub unghie de șobolanii de ultima speță ce-și făcuseră adăpost acolo. Odihnească-se În pace, m-am gîndit. În zori, cînd au adus macaraua cea uriașă, ruina Încă fumega. De capătul unui cablu de oțel era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa lustruită, fără să-i mai pese de nimic. — Chemați repede un doctor! strigă Hilfe. — SÎnt medic, zise doctorul Forester, smulgîndu-și mîinile din strînsoarea vecinilor săi, ceea ce-i făcu pe ceilalți să rupă, pe furiș, lanțul vrăjit - ca niște copii ce-și dau seama că jocul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În cazul cînd i-ar fi cerut bani. Se simțea ca un copil pierdut care se agață de mîna primului adult Întîlnit În cale, implorîndu-l să-l ducă acasă... În ziare nu scrie nimic, spuse el, fără să-i mai pese de senzorul imaginar. — Da, nici un cuvînt. — Am pregătit o scrisoare pentru poliție. N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Ai și expediat-o? — Încă nu. Mai așteaptă, poate că n-o să mai fie nevoie. Nu te pripi! Crezi că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și că memoria Îi revenea la fiecare pas. Voia să pună mîna pe cozonac! exclamă el deodată, izbucnind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un panou și bara de protecție din față rămase agățată de pinionul șasiului, curbura ei ruginie atingând solul la fiecare viraj. Ascuns după parbrizul prăfuit, Vaughan ședea aplecat peste volan în vreme ce conducea cu viteză de-a lungul autostrăzii, neștiind și nepăsându-i de adânciturile și de urmele de impact ale caroseriei, care semănau cu rănile autoprovocate ale unui copil suferind. Încă nesigur dacă Vaughan va încerca sau nu să intre cu mașina sa în mașina lui Catherine, n-am făcut nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai ales în perioada electorală. Însă politica românească ajunsese să aibă o reputație atât de proastă, iar principalii ei actori se bucurau de o cotă atât de scăzută, încât Vadim nu putea inspira dezgust unor alegători cărora nu le mai păsa de statu quo, atâta vreme cât dădea glas frustrărilor lor. El a respins orice acuzație de extremism (și demagogie), afirmând că dacă putea cineva să dovedească acest lucru, era gata să părăsească politica. Vadim și-a dovedit abilitatea înnăscută de manipulator când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca alții din apropierea lor fie din comoditate (de ce să mai facă eforturi de gândire?), fie dintr-o neînțelegere a realităților economice și social-politice ale României. Mă refer de asemenea la aceia care nu votează nici ei corect, fără să le pese de viitorul țării și al copiilor lor sau din „răzbunare”, probabil datorită unor dezamăgiri anterioare. Pe fondul sărăciei care domină la noi pături largi ale populației și a contrastului tot mai izbitor dintre cei săraci (care ajung tot mai des
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care l-ați avut în alegeri. Ce credeți, de ce ați câștigat? Pavel Ciocan: Deci, domnule Sugiuc, ce să zic, cred că poporul își dorește un conducător cinstit, un om din rândul său, care să-i știe grijile, căruia să-i pese și care să fie în stare să schimbe ceva în țara asta a noastră. Sugiuc: Frumos zis, domnule prim-ministru. Doamnă, care este părerea dumneavoastră? Ce calități are soțul dumneavoastră? Annabelle Ciocan: Păi, eu cred că el are multe calități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]