705 matches
-
s-au schimbat mult. A început jocul ielelor, frecatul conceptelor, plimbatul printre cai verzi pe pereți. Acei cai erau și ei foarte atrăgători. Semănau celor reali, dar nu dădeau din copite, nu te trânteau la pământ, nu trebuiau duși la păscut, nu mureau, nu aveau nevoie de grajd. Dar nici nu-i puteai călări. Pe scurt, a început vasta zonă a conviețuirii mele cu filosofia ca substitut de realitate, ca pseudorealitate și, adesea, exact cum spui, ca ocultare a realității. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Asta se întâmpla aproape totdeauna și femeia se făcea că nu bagă de samă. Ea era o biată fată săracă din oameni de rând, ș-o chema Cristina. Umblase în copilăria ei mai mult cu picioarele desculțe și purtase la păscut în prundurile Moldovei vițeii și gâștele tătucu-său, argat boieresc. Când se ridicase și intrase în joc, oacheșă și cu sprâncene codate, unii și alții începură a se uita la dânsa și a-și spune vorbe la ureche. Venindu-i vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
obraznic. Aruncă o privire spre bustul de marmură de lângă tricliniu, ce părea să asiste la discuție. Acela este Nero, spuse Vitellius ridicând cupa. Prietenul meu Nero. Știi cine e sau ești mai ignorant decât porcii pe care îi duceai la păscut când erai copil? — Nero a fost împăratul nostru. A fost ucis anul trecut, în primăvară. Fir-ar să fie... Nu a fost ucis, s-a sinucis, obiectă Vitellius cu glas scăzut. Corect? — Tatăl meu era la Roma atunci. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
duceau în livada cea veche ce dăduse odată destule fructe ca să fie expediate și vândute la New Delhi. Dar fusese abandonată deja de ani buni, fructele dobândiseră un iz sălbatic, crengile crescuseră unele într-altele, fiind acum folosită ocazional pentru păscutul caprelor. Copacii livezii se întindeau aproape pe toată coasta dealului, până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ore la cofetărie. S-a așezat, prăbușit ca dintr-o poveste pe care și-o spunea singur, lângă mine Matvei. A bodogănit ceva despre situația relațiilor internaționale care se tot dezacordau, despre vietnamezii care ieșiseră și în acea dimineață la păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva săptămâni, de la Consignația un costum albastru-metalizat, lucios și Matvei când m-a văzut m-a asigurat că am alură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un cowboy și un indian schimbau focuri de armă în fața unor coline de carton. Reflectoarele erau îndreptate spre ei, iar aparatele de filmat înregistrau. Mexicanul pe care îl văzuse în fața morgii mătura zăpada artificială din fața altui decor, cu bizoni la păscut pictați pe fundal. Danny se lipi de peretele care ducea într-acolo. Mexicanul ridică privirea, scăpă mătura din mână și o luă la goană chiar prin fața aparatelor de filmat. Danny alergă după el, alunecând pe fulgii de săpun. Filmarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai ales pe căpitanul Oană, care văzu aici mai mult dorința Erinei de a transforma lumea oamenilor Într-o lume a cailor. - Mai rămâne să mă poreclești Tărcatul, sau Spaima zmeilor, sau Murguleț, ca să fim cu toții gata de dus la păscut, spusese căpitanul, În curtea Înconjurată de cireși Înfloriți, sprijinindu-se de umărul Erinei. De când venise de la Suceava, Oană părea hotărât să Învețe din nou să meargă. Nu reușea decât cu mare greutate, dar se chinuia fără nici un geamăt, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aduseră jos. Erina privi neliniștită cum Oană se Îndepărtează, În mijlocul escortei. Se Îndreptau spre cortul sultanului. 1 august 1476, ora 19.00, Voroneț Cei doi călători descălecară În fața chiliei de lemn a sihastrului. Alexandru lăsă caii În marginea poienii, la păscut. Ajunseseră târziu, mergând pe sub poalele muntelui Rarău, și ferindu-se de drumurile umblate. Văzuseră, din Înălțimile munților, patrule de spahii gonind prin sate și, unele, urcând pe cărări de munte. Văzuseră și trupe de ieniceri adunând copii pe care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grupurile de adulți, se delectau cu dulciurile și înghețata cumpărate de la negustorii târgăi, bucurându-se cu întreaga ființă de primăvară, de atmosfera sărbătorească, de jocurile organizate ad-hoc, de posibilitatea de a se zbengui nestingheriți. Dar, odată cu venirea primăverii începea și păscutul oilor și vitelor, prilej pentru noi, copiii, de a ne distra la câmp după pofta inimii. Pe imașul cu iarba verde și deasă ca peria, pământul moale ne îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îndemna la rostogoliri, la salturi acrobatice, la săritul caprei, la exersarea mersului în mâini și a statului în cap. Jocurile cu bunghii, palanca, de-a untul, oina rămâneau pentru mijlocul verii când, datorită secetei, pământul devenea tare și se crăpa. Păscutul animalelor cădea în sarcina mea, eu fiind cel mai nevârstnic din familie. Îmi plăceau cârlanii și vitele pe care le îngrijeam, îmi plăceau orizonturile largi care mi se deschideau la câmp, mă bucuram că aveam tovarăși de joacă, de scaldă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
vegetație. De șapte ani, cutreieră munții, străbate călare poalele dealurilor erodate de timp, plantează rânduri de puieți, încearcă să-i învețe pe cei din partea locului cum trebuie păstrat și întreținut solul, pune în aplicare ordonanțe care interzic tăirea copacilor și păscutul. Așa se face că el este primul care înțelege ironia situației sale de acum. Nici în ultimul ceas, pe picior de plecare, nu scapă de munca sa. Soarbe o înghițitură din bidonul cu apă sălcie și se încordează în șa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vreo sută de metri, casa rudarului ce se afla drept În mijloc era Încă Întreagă. După Încă puțin coborâș, acoperișul de trestie a luat-o la sănătoasa și s-a prăvălit peste țarcul caprelor. Noroc că respectivele caprine erau la păscut, păzite de mezinul familiei. Acela le păzea nu ca să nu le piardă, ci ca să nu le vadă pândarul IAS-ului că pășteau lucerna care era a statului, adică a noastră, a tuturor, a poporului. Că dacă le spui rudarilor că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să-și alunge gândurile cu prima zi de internat și durerea mușcăturii. Îi plăcea, când era mic, să ducă gâștele la păscut pe Valea Morii. Era pustiu și liniște, nu se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori greșea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profilul o tot îndesa: -Și-a venit vremea să-ți faci datoria față de stat, ca să mă exprim plastic. Eu cred că înțelegi. Ai o poză? Trimite-o! Și femeia, sărmana, caută și trimite prima poză care se deschide...Era ea, la păscut vaca... Poate era doar o șmecherie, să nu observe el că nu arată prea bine: câmp imens, vacă...nu tu alte chipuri pentru făcut comparații. A mers, pentru că ăla, de dincolo de ecran, exclamă -Ești superbă!... Așa și arăta, lângă vacă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o întâmplare la care autorul a fost martor în copilărieă Era pe la jumătatea lunii lui cuptor, în apropiere de sărbătoarea de Sânt’Ilie, o zi foarte călduroasă, de simțeai că te topește arșița soarelui. Abia ajuns acasă cu vitele de la păscut, mama îmi spune: - Băiete, ia-l și pe Aurică și mergeți la pescuit că a scăzut apa din gârlă și au ieșit oamenii la prins pește. Vezi câți sunt? Nu mai aștept să-mi spună a doua oară și-l
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
prins, cum le-a fost norocul. Noi am rămas să prindem pește ca Pălădoaia, pentru ca mama să aibă de unde face o saramură îndestulată pentru toți ai casei. Uitasem că trebuia să mă duc acasă cu fratele ca să scot vitele la păscut după-amiaza, așa cum obișnuiam. Mama și-a dat seama că nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
că trebuia să mă duc acasă cu fratele ca să scot vitele la păscut după-amiaza, așa cum obișnuiam. Mama și-a dat seama că nu mai venim la timp și a trimis-o pe sora mai mare, Maricica, să ducă vitele la păscut, pe șes, la iarbă. Peste gârlă se afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
afla șesul satului, unde fiecare gospodar avea câte o bucată de iarbă pentru a cosi sau a-și paște vitele. Peste gârlă, din locul unde ne aflam, era și moș Costache Pălimar, zis Șorloagă. Era cu vaca și juninca la păscut pe bucata lui. Văzând că nu mai plecăm acasă, așa cum au făcut cam toți veniți la pescuit în ziua aceea, s-a apropiat de noi ca să ne privească cu ochii lui sașii, ascunși sub niște sprâncene roșii stufoase. În sat
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și să veniți după mine? Noi ne-am oprit, dar de peste gârlă moș Șorloagă, că așa era mai cunoscut în sat, râdea, fiindcă înțelesese ce i s-a întâmplat mătușii Pălădoaia. Ea, parcă indignată, i-a strigat: - Vezi-ți de păscut vacile dumitale și nu te uita la curul meu! Cum moș Costache era și un hâtru la cei aproape optzeci de ani, i-a răspuns: - Dă, fă, Măndiță, ți-o intrat chișcarul unde nu a mai intrat alt chișcar de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a-i povesti întâmplarea cu mătușa Pălădoaia. Mama, după ce a râs bine, ne-a mustrat, spunându-ne: - Nu v-a fost rușine să vă uitați la ea?... Moș Costache Pălimar, zis Șorloagă, când s-a întors seara cu vitele de la păscut, spre casă, spunea la cei cu care se întâlnea întâmplarea Pălădoaiei. Această întâmplare a rămas de pomină în sat, nu numai în vara aceea, dar și în verile următoare, căci femeile mergeau la prins pește, așa cum am mai spus. Iar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coboară spre sat. I-a spus și numele. Străinul i-a mulțumit pentru cele spuse, după care a pornit pe cărare, la vale. În fața lui, spre răsărit se întindea un alt imaș unde o turmă de oi se afla la păscut. Pe bătrână a găsit-o trebăluind prin curte. A bătut la poartă și femeia s-a dus să vadă cine este omul care-i acolo. Străinul aflase cum o cheamă, când aceasta a deschis poarta, el i-a spus: - Săru
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cumperi? Că zici că vii din prizonierat... - Am, că la liberare rușii ne-au dat ceva bani românești pentru cât am muncit în lagăr, aproape doisprezece ani. - Apoi, omule, eu nu-l mai folosesc, fiindcă nu mai am vite de păscut. Ne-om înțelege și ți-l vând. Cu acte în regulă, Da’ nu mi-ai spus cum te cheamă. - Pandele, Pandele Ion. De loc sunt dintr-un sat din partea de sus a Iașului. - Dom’ Pandele, eu zic să-mi dai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vișinului. Dar să lăsăm războiul, seceta, foametea și păduchii la o parte. Să-ți mai povestesc din copilăria mea, până când am plecat să învăț o meserie. Cred că de pe la cinci-șase ani, împreună cu fratele Gelu și sora Maricica am mers la păscutul vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vitelor pe bucata de șes sau pe izlazul de pe deal. Fiecare gospodar își avea o bucată de șes delimitată cu mușuroaie făcute în pământ. Îmi aduc aminte că un vecin avea un bou care împungea. Când veneau cu vitele la păscut pe șes, boul acesta nu știu ce avea cu mine, fiindcă atunci când mă vedea, venea spre mine furios. Cei care-l păzeau, copii vecinului care erau mai mari ca mine alergau să-l oprească, iar eu mă ascundeam în mușuroiul de pământ
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu. Gabriel se răsuci și începu să alerge mai departe, cu sufletul la gură, picioarele înfundându-i-se în nisip, fața șiroindu-i de lacrimi. Și-acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]