464 matches
-
și anii următori - continuă reparațiile, lucrările de completare a mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner). 1984-1985 - se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), "windfang"-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial. 2010 - biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența). 2012 - este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul etc. (Pr.
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
favorizeze Biserica Română Unită cu Roma în detrimentul Bisericii Romano-Catolice din România, papa Pius al XI-lea i-a transmis dorința să înainteze demisia în vara anului 1924. Pe 3 iulie 1924 arhiepiscopul și-a semnat demisia. După 19 ani de păstorire, pe 14 iulie 1924, arhiepiscopul Netzhammer a predat conducerea Arhiepiscopiei de București capitulului arhiepiscopei. S-a retras în Elveția ca arhiepiscop titular de Anazarbus. După trei ani de ședere la mănăstirea din Einsiedeln, s-a mutat apoi pe insula Werd
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
de Iași, ÎPS Jean-Claude Périsset, nunțiu apostolic în România, și ÎPS Dr. Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București. El și-a ales ca motto al stemei episcopale versetul "'" Rămâneți înrădăcinați și întemeiați în iubire"" (Ef 3,16). În perioada păstoririi ca episcop auxiliar de Iași, PS Aurel Percă a celebrat, singur sau alături de episcopul Petru Gherghel, numeroase sfințiri de biserici și hirotoniri de preoți și diaconi. De asemenea, a efectuat și o serie de vizite pastorale pe întreg cuprinsul Diecezei
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
la Seminar, și pr. Anton Ghiurcă, vicar parohial la Catedrala din Iași. La momentul numirii sale, Dieceza de Iași avea un număr de 78 parohii, organizate în două decanate (Iași și Bacău), în care lucrau circa 100 de preoți. În timpul păstoririi ca administrator apostolic (21 februarie 1978 - 14 martie 1990) s-au ridicat numeroase biserici, s-a ridicat moderna clădire a Seminarului din Iași, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniți aproape 150 de preoți, au fost trimiși mai
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
numărul lor fiind mereu în creștere. Astfel, dacă în anul 1979 în Iași existau 7.320 de credincioși catolici, în anul 1993 erau 9.914 catolici, astăzi trăiesc în "orașul celor șapte coline" circa 13.000 de catolici. În perioada păstoririi ca episcop de Iași, PS Petru Gherghel a celebrat, singur sau alături de episcopul auxiliar Aurel Percă, numeroase sfințiri de biserici și hirotoniri de preoți și diaconi. De asemenea, a efectuat și o serie de vizite pastorale pe întreg cuprinsul Diecezei
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
21,56%). Marea majoritate a lor era de etnie germană. În perioada regimului comunist, numărul credincioșilor romano-catolici din Ițcani s-a micșorat în mod continuu, majoritatea lor (fiind de etnie germană sau polonă) emigrând în Germania. În martie 1969, în timpul păstoririi la Suceava a preotului-paroh Johann Proschinger (1967-1990), a fost amplasată în fața intrării în biserică o cruce de metal având următoarea inscripție: "MISSION 22 - 26 III 1969", precum și fraza ""Mîntuiește sufletul tău"", împreună cu traducerile acesteia în limbile germană (Rette deine Seele
Biserica Sfânta Elisabeta din Ițcani () [Corola-website/Science/306103_a_307432]
-
dreptunghiulare cu o cruce mare în mijloc (în absidele din fața altarului) sau cu motive în formă de steluțe pe un fond gălbui (în arcada din fața altarului și în conca altarului). Pictarea catedralei a fost extinsă și terminată abia în perioada păstoririi mitropolitului Nicolae Colan (1957-1967), când pictorul bănățean Anastase Demian a pictat locurile rămase libere deasupra altarului și în absidele laterale, renunțând ulterior din motiv de boală. Apoi a fost angajat pictorul Iosif Keber din Târgu Jiu care a definitivat pictura
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
se face apă"". Cu acest prilej, a fost amplasată în stânga intrării o placă cu următoarea inscripție: În dreapta intrării se află o placă în care sunt înscriși membrii Consistoriului arhidiecezan din timpul zidirii catedralei. Aceștia sunt împărțiți în trei categorii: În timpul păstoririi mitropolitului Nicolae Mladin (1967-1981), a fost înlocuit acoperișul catedralei și au fost reparate cele două turle. Succesorul său, mitropolitul Antonie Plămădeală (1982-2005), s-a ocupat mai ales de întreținerea și înzestrarea Catedralei. Cu sprijinul financiar al Departamentului Cultelor, în anul
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
, cunoscut și ca " de Cărpiniș", (n. 15 februarie 1794, Abrud - d. 7 septembrie 1867, Blaj) a fost un mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, fratele tribunului pașoptist Ioan Sterca-Șuluțiu. În timpul păstoririi sale Eparhia de Alba-Iulia și Făgăraș (cu sediul în Blaj) a fost scoasă de sub jurisdicția Arhiepiscopiei de Esztergom și a devenit provincie ecleziastică de sine stătătoare, cu Episcopia de Oradea Mare, Episcopia de Gherla și Episcopia de Lugoj ca sufragane
Alexandru Sterca-Șuluțiu () [Corola-website/Science/306397_a_307726]
-
și Utrenia la miezul nopții; Cântările se fac pe muzică psaltică conform tipicului monahal. În prezent, Mănăstirea are 60 de viețuitoare, dintre care cinci stau în schiturile mănăstirii, stareță de peste 40 de ani este Stavrofora Ierusalima Gligor sub a cărei păstorire Mănăstirea Tismana a cunoscut multe și importante înnoiri. Pe muntele Cioclovina, la N-V de Mănăstirea Tismana se află două schituri: Schitul Cioclovina de Jos, amintit documentar în anul 1660, iar în anul 1715 conform pisaniei a fost refăcut de
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
iar astfel din punct de vedere administrativ-politic, începând cu iunie 1951 și până 1989, Dieceza de Iași a fost reprezentată în fața autorităților statului de Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Mons. Petru Pleșca primind titlul de "provicar general" . Situația Bisericii Romano-Catolice în timpul păstoririi Episcopiei de Iași de către Petru Pleșca era foarte grea: proprietățile bisericești erau naționalizate, ordinele călugărești catolice erau desființate și interzise, mulți preoți se aflau în închisoare, iar orice opoziție fățișă la adresa regimului era pedepsită cu închisoarea. În aceste condiții dificile
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
romano-catolic de către cardinalul Carlo Confalonieri, secretar al Congregației Sf. Consistoriu din Curia Romană, asistat de către IPS Giuseppe D'Avack, arhiepiscop titular de Leontopolis in Pamphylia și de către IPS Franco Costa, arhiepiscop titular de Emmaüs. În cei 26 de ani de păstorire a Diecezei, episcopul Petru Pleșca a avut următoarele realizări: Prin umilința sa constantă, episcopul Pleșca a reușit ca în timpul unui regim ateist numărul bisericilor romano-catolice și al preoților să crească. În anul 1976 a început să pună în aplicare documentele
Petru Pleșca () [Corola-website/Science/313109_a_314438]
-
de la Iași. Un eveniment notabil din acea perioadă a fost serbarea jubileului de 50 de ani de la înființarea Seminarului diecezan. Grija specială a episcopului Robu față de seminar s-a oglindit în generațiile de preoți care s-au format în perioada păstoririi sale, culminând cu promoția celor 33 de preoți sfințiți în anul 1939. De asemenea, merită menționate ca realizări ale episcopului Robu deschiderea Seminarului Filosofico-Teologic Franciscan de la Luizi-Călugăra, precum și susținerea școlilor surorilor Notre Dame de Sion din Iași și Galați. În
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
de deportare din România, de a i se plăti salariul datorat precum și de a i se acorda despăgubiri pentru pagubele și ofensa suferite. Este de menționat atașamentul particular al rabinului Malbim fata de cultivarea cunoașterii limbii ebraice, inclusiv în perioada păstoririi sale la București unde a inființat o "Asociație pentru difuzarea vorbirii ebraice", Peregrinările sale nu au încetat nici în anii următori. În anul 1865 Malbim a devenit rabin al comunității evreilor din Lunshitz, adică Łęczyca sau (Lentschütz), aflată în gubernia
Meir Leibuș Malbim () [Corola-website/Science/313578_a_314907]
-
Kirovohrad, cu titlul de Episcop de Kirovohrad și Oleksandriia. Prin redenumirea eparhiei, a purtat titulatura de episcop de Kirovohrad și Novoarhanghelsk (din 27 iulie 2007) și pe cea de episcop de Kirovohrad și Novomîrhorod (din 24 noiembrie 2007). În perioada păstoririi sale la Kirovohrad, au fost construite mai mult de 35 biserici și alte câteva zeci au fost restaurate, în special, cele aflate în centrul regional. Cu binecuvântarea sa, 19 preoți și-au completat studiile la Academia Teologică din Kiev, urmând
Pantelimon Romanovski () [Corola-website/Science/313658_a_314987]
-
din București unde păstorea Mitropolitul Teodosie. Tot episcopul Serafim este cel care îngrijește din 1671 până în 1672 ca schitul să fie zugrăvit, la 28 decembrie 1672 afișându-se și inscripția, în timpul domniei lui Antonie Vodă din Popești (1669-1672) și al păstoririi Mitropolitului Varlam (24 decembrie 1672-2 aprilie 1679). După moartea sa, episcopul Serafim a încredințat conducerea schitului egumenului Veniamin, care primește danii și cumpără moșii pentru schit. Astfel, la 12 septembrie 1763, jupânița Coplea Buzescu, dimpreună cu Elina și copii acesteia
Mănăstirea Strehareț () [Corola-website/Science/313666_a_314995]
-
aceștii monastiri prea cuvioșenia sa arhimandritul Iosif Vasiliu”". În anul 1836, arhimandritul Rafail, starețul mănăstirii, a construit Biserica "Sf. Ierarh Nicolae", aflată în cimitirul mănăstirii. Acest lăcaș de cult are dimensiuni modeste, având o catapeteasmă lucrată artistic. Tot în perioada păstoririi starețului Rafail, după cum atestă "pomelnicul ctitoresc" au fost construite turnul clopotniță și corpurile de chilii călugărești (unde se află arhondaricul, trapeza și brutăria) de pe latura de vest. În perioada 1869-1870, schimonahul Vladimir Machedon a pictat pereții interiori ai Bisericii "Nașterea
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
1968-1972, s-au efectuat lucrări de restaurare ale bisericilor mănăstirești, executându-se în același timp și importante lucrări de restaurare, consolidare și protecție la corpurile de chilii de pe latura de vest, precum și la alte clădiri ale complexului monahal. În perioada păstoririi mitropolitului Teoctist Arăpașu, a fost repictată Biserica "Nașterea Maicii Domnului" (în 1982), s-a restaurat catapeteasma, s-au înlocuit stranele vechi cu altele noi și s-au construit noi chilii și stăreția (1984-1986). Din inițiativa și sub directa îndrumare a
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
Balș, arhitect și istoric , iar după alții "„prin 1903”". Ca urmare a distrugerilor provocate în timpul celui de-al doilea război mondial, s-au efectuat reparații capitale în perioada 1948-1952. Noi lucrări de renovare au avut loc între anii 1994-1998, în timpul păstoririi parohului Nicolae Sava, cu cheltuiala enoriașilor; atunci s-a restaurat iconostasul și s-a repictat toată biserica în frescă neobizantină de către pictorul Stelian Onica (n. 1955), lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă "Dumitru Stăniloae" din Iași. Lăcașul de cult
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
Andrei (1900-1920), apoi nepotul lui P.C. Preot Gheorghe Chiciorea (1921-1930), P.C. Preot Mina Moldovan (1930-1938); a urmat apoi o serie de mai mulți preoți călugări și misionari ca suplinitori, până la Pr. Nicolae Pogan (nu se cunosc cu exactitate anii de păstorire), apoi iar suplinitori ca Pr. Gropnic C., până în 1957 când este hirotonit pe seama parohiei vacante tânarul preot Ludescu Dumitru, nepot al Pr. Gheorghe Chiciorea. În 1987 parohia devine vacantă fiind suplinită pentru scurt timp de Pr. Mitică Rebega. Apoi va
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
Cehoslovace, căreia i-a succedat o efemeră a doua Republică Cehoslovacă. La 15 martie 1939, întreaga parte cehă a fostei Republici Cehoslovace a fost ocupată de trupele germane, devenind Protectoratul Boemiei și Moraviei, în timp ce Slovacia și-a declarat autonomia sub păstorirea monseniorului Tiso, iar extremitatea orientală a republicii (Transcarpatia), după experiența efemeră a Republicii Carpato-Ucrainene, a fost ocupată de Ungaria amiralului Horthy. Franța nu a intervenit să apere țara, în ciuda acordurilor de apărare mutuale existente. A fost sfârșitul unei perioade care
Prima Republică Cehoslovacă () [Corola-website/Science/323460_a_324789]
-
Sf. Mucenițe Irina, de către arhimandritul Artemon Bortnic, starețul Mănăstirii Putna și trimis al episcopului Eugenie Hacman al Bucovinei. În decretul de sfințire este menționat Ioniță Dominte Șalvariu drept ctitor al lăcașului de cult, fiind evidențiată și activitatea unor parohieni. În timpul păstoririi preotului Nicolai Prodanciuc (1868-1900) s-a construit o casă parohială pe un teren cumpărat de la Paraschiva, văduva lui Vasile Tiță Corlățan, s-au efectuat reparații ale bisericii, s-au acoperit din nou cu draniță biserica și clopotnița (în 1880) și
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
a cântărețului de 3 hectare și o sesie a ponomarului de 1 hectar. Parohia avea în îngrijire spirituală 615 familii cu 2.551 credincioși. În anul 1947, preotul Nicolae Pentelescu a înființat corul mixt al Bisericii „Nașterea Maicii Domnului”. În timpul păstoririi preotului paroh Valerian Ghenghea (1947-1984) a fost tencuită și zugrăvită biserica parohială, a fost înlocuită învelitoarea din draniță cu una din tablă vopsită, a fost renovată catapeteasma și s-a realizat un gard nou în jurul bisericii. De asemenea, s-a
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
vara lui 1830 și la sfatul lui se căsătorește cu fiica preotului din Prodănești în 1831. În anul următor este hirotonit preot pentru parohia Chilioara unde păstorește 38 de ani, un timp fiind și protopop de Oarța de Jos. În timpul păstoririi sale în localitatea Chilioara, conform recensământului din Trasilvania, în anul 1850 localitatea avea 609 suflete din care 603 erau greco-catolici, 6 reformați, iar ortodocși nici unul. Pr. Alexandru Barboloviciu a avut 4 feciori și 3 fete : Alexandru, mare proprietar în Chilioara
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]
-
Silvana”, membru pe viață al Societății pentru crearea unui fond de teatru românesc. În locuința sa din Simleu s-a hotărât cine să facă parte din delegația ce avea să ducă Memorandul românilor la Viena în 1892. Tot în vremea păstoririi lui Barboloviciu, în 1893, biserica nouă din Simleu a fost pictată și i s-a pus iconostas. Alimpiu Barboloviciu a fost cel mai longeviv în funcția de vicar foraneu al Salajului a fost (1873-1913); i-a urmat în funcție Alexandru
Alimpiu Barbulovici () [Corola-website/Science/323973_a_325302]