422 matches
-
ei eleve, s-au ocupat de prepararea bucatelor: antreuri și gustări calde și reci, budinci și salate, răcituri de cocoș, ciorbe răcoritoare, sarmale în foi de viță și de varză, fripturi de purcel, mânzat și pasăre, toate degresate și bine pătrunse, deserturi de mai multe feluri, salate și torturi de fructe, tortul miresei, pachete cu gustări pentru drumul de întoarcere al invitaților, cu chifteluțe, ficăței, ouă, dulciuri, fructe. Și totul gătit cu gust rafinat, dar cu tentă dietetică pentru protejarea ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
CĂ EXISTĂ O RAZĂ-SPION MULTIFUNCȚIONALĂ. \ CHIAR AȘA? SE PREA POATE SĂ FI AVUT VOI UN ASEMENEA APARAT CARE SĂ SPIONEZE PALATUL CÎND AVEAM EU ȘAISPREZECE ANI, DAR DE ATUNCI AM INSTALAT PRETUTINDENI ECRANE PROTECTOARE. ACESTEA NU POT FI. STRĂBĂTUTE ORI PĂTRUNSE DECÎT DE UN APARAT DE COMUNICARE BILATERAL. CU ALTE CUVINTE, AR TREBUI SĂ EXISTE ȘI ÎNĂUNTRU UN APARAT CORESPUNZĂTOR, NU NUMAI AFARĂ. CĂ ARSENALELE POT PREVEDEA VIITORUL \ CONTINUĂ ÎMPĂRĂTEASA \ DĂ-MI VOIE SĂ TE INFORMEZ CĂ ȘI NOI ȘTIM LA FEL DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
călugăr, care m-a înfiorat : „Îmi place, fiule. Îmi place că nu lași din mână un manuscris până nu-i găsești înțelesul deplin.” „Cine îi de fapt călugărul și de unde a oblicit că sunt aici?” m-am întrebat. Atât de pătruns eram de această întrebare, încât am pus-o cu glas tare: „Cine ești și de ce mă urmărești?” Răspunsul nu s-a lăsat așteptat, ci a venit repede și răspicat: „Cine sunt eu ai să afli la timpul potrivit. Acum nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Nu înainte să o fac eu, i-am zis, găsind în sfârșit dosarul lui Weisthor. Am închis cu zgomot sertarul. — Bun. Îl am. Acum putem să plecăm de aici. Eram pe cale de a duce mâna la clanță, când un revolver pătrunse pe ușă, urmat îndeaproape de Lanz Kindermann: Îmi spuneți și mie ce dracu’ se întâmplă aici? M-am tras înapoi: — Ei, ce surpriză plăcută, am spus. Tocmai vorbeam despre tine. Ne gândeam că ai fi putut să pleci la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în interviu ? Sincer, nu-mi aduc aminte. — Păi... îhm... câțiva ani ici, câțiva colo. Îmi întind brațele vag. Știți cum e... — Școala din ziua de azi. Trish trage intens din țigară. Tony Blair ar trebui împușcat. — Samantha, spune Eddie, foarte pătruns, de acum încolo am să mă ocup eu de educația ta. Și, dacă ești gata să muncești din greu - din greu, să-ți intre bine în cap - sunt sigur că o să reușim să facem ceva. Nu. Situația a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dus toți, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnată. S-a dus Pan, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sânte, profețiilor amare, Adevăr scăldat în mite, sfinx pătrunsă de-nțeles; Munte cu capul de piatră de furtune detunată, Stă și azi în fața lumii o enigmă n-esplicată Și veghiaz-o stâncă arsă dintre nouri de eres. {EminescuOpI 32} Bolliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă; L-ale țării
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
strălucire de izvoară! Peste câte mii de valuri stăpânirea ta străbate, Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate! Câte țărmuri înflorite, ce palate și cetăți, Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți arăți! Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești, Câte frunți pline de gânduri, gânditoare le privești! Vezi pe-un rege ce-mpînzește globu-n planuri pe un veac, Când la ziua cea de mâne abia cuget-un sărac... Deși trepte osebite le-au eșit din urna sorții
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
recitate sau cântate în diferite limbi, mulțimea celor ce umplu piața transformă acest loc pământesc într-o prefigurare, cred, a lumii de dincolo, unde, în mod inefabil, întreaga creație va cânta gloria lui Dumnezeu și va fi în același timp pătrunsă și transfigurată de Cel de trei ori sfânt. Lourdes, loc al întâlnirii cerului cu pământul sub privirea Mamei cerești, coborâtă însă aici la poalele Pirineilor, pe malul Gave-ului, în grota de la Masabielle, pentru a-i aduna pe oamenii de pretutindeni
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Conu Leonida și Nae Girimea trăiesc în parodia conștientă a vieții, care e carnavalul și lăsata secului tot un motiv carnavelesc. Personajele sunt parodice, dar numai noi, cititorii și spectatorii, avem această conștiință, a caricaturii lor, în timp ce ei își joacă pătrunși rolurile, cu convingere, ascunzându-se sub măștile care nu cad niciodată. Masca „îngheață” trăsăturile caracterologice ale lui Chiriac, Tipătescu, Nae Girimea, Cațavencu, Zoe și devine pentru comedie „ceea ce e simbolul pentru literatura necomică”<footnote Valentin Silvestru, Elemente de caragialeologie, București
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o presimțire. — Ei, și de ce spuneți asta? Acum câteva ore, v-ați retras cam pe la jumătatea banchetului. La scurt timp după aceea, n-au mai rămas decât cei din clanul Shibata și aliații lor, care discutau ceva în secret, foarte pătrunși. N-am înțeles despre ce era vorba, dar situația îl neliniștea și pe Maeda Geni, așa că amândoi, i-am ascultat neobservați. Tăcând dintr-o dată, marele preot aruncă o privire, pe furiș, sub plasa pentru țânțari, ca spre a fi sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
masturbare). Da, categoric. Viermele prinsese viață. Cilindrul se transforma în piston. Și, presimțind orgasmul în adâncul ei, Carol își dădu seama că fute și este futută, că îl pătrundea pe tânărul hidalgo în aceeași măsură în care era ea însăși pătrunsă. Termină într-o explozie de spermă. Picăturile țâșniră din cel de-al treilea ochi al lui Carol și căzură pe husele pernelor, pe covor, pe coapsele ei netede și lipsite de păr. Își înmuie o unghie dată cu ojă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât m-am străduit, n-am putut găsi în memoria mea o localizare a ace lei fulgurante viziuni. Fusese poate, mă gân deam, dintr-un vis... Câțiva ani după aceea n-am mai avut senzația de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Am văzut un bob de sudoare scurgându-se în cavitatea înghiocată a buri cului ei. I-am auzit cuvintele românești, aspre și obscene, strigate când n-a mai putut să nu strige. Am văzut-o zăcând pe-o parte, încă pătrunsă, dar cufundată-n așternut ca o pată de apă ce se evaporă-ncet pe asfaltul încins... Am văzut-o, în fine, ridicân du-se greoaie și mer gând la baie, cu o mână între pulpele umede... Când s-a-ntors, nu mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înfige degetul arătător în pieptul meu, împingându-mă zdravăn, țintuindu-l în mijlocul cravatei albastre, și zice: — Uite care-i treaba, tati. Împungându-mă cu degetul, zice: Singurul blestem pe care-l știi matale este: „Mie să mi-o aduceți bine pătrunsă“. Și mă opresc din numărătoare. Iute ca un spasm muscular, încordându-mi mușchii în el, mă opintesc zdravăn și-l împing pe puști cât colo, cu palmele răsunându-mi pe pielea lui goală; toată lumea a amuțit și se uită, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
întuneric, fără a se vedea, deslușește în dreptul ei, de la o vreme, o formă amorfă, ce începe să semene cu o față de om, de om bătrân, cu trăsături de gnom. La lumina unui fulger, realizează că gnomul e un balon scofâlcit. Pătrunsă, în somn, de frig, ea are senzația de a fi ținută, pe la spate, în poziție fetală, ca în copilărie, de către bunică-sa, acum rece țestoasa. Aceeași bunică îi strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vârfuri devenind foarte solemn În atitudine, cu brațele Întinse dinainte, ca și cum ar fi creat În imaginar o cale nevăzută. Ei, cum Îl găsiți? E... divin, nu-i așa? Și, concentrându-se, Îl pronunță Încă o dată, de data aceasta și mai pătruns, cu ochii Închiși și cu nările desfăcute, ridicând ușor gâtul și insistând Îndelung pe fiecare sunet, ca o orgă vie, ca și cum ar fi vrut să-l “guste” la nesfârșit, să-i simtă savoarea. Eram pătruns de o adâncă stare de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac vestejit, care-i accentua liniile vineții ale feței, și mormăi pătruns un “Dumnezeu să-l ierte” nedigerabil. Se aplecă deasupra tatălui meu și strigă dintr-o dată baritonal, aproape teatral, tamponând aerul cu un damf de tărie ieftină: Te-am visaaat, Colonele drag... te-am visat cum mă pofteai la un pahar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ai? - bătrânul răspunde - suspină, Pe fața lui trece zâmbire senină, C-o mână el cartea cea veche a-nchis. "Văzut-am din carte-mi, că viața bătrână Curând se sfârșește - ș-asupra-ăstui gând Uitat-am eu lumea - durere străină În suflet pătrunse, cu-aripi de lumină - Și pîn-mă uitasem scăpă din pământ "Furtuna turbată... Din mii de furtune Ce-asupra pământului îmblă sburînd Sunt câteva cari de mult îs nebune, De-aceea legate de pietre bătrâne Le țin încuiate-ntr-a muntelui
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O marmură, aibi milă de sufletul meu trist! {EminescuOpIV 433} Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai mândră la fiecare pas... Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr? Tu treci cu mâna albă prin vițele de păr? Dacă visez, mă ține în vis, privindu-mi drept... O marmură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cunoștință, După putere având voință, Și cât îi este omului traiul În lume numai găsește raiul. No. 78 Ce noapte întuneric, Ș-o liniște domnește Și tot împrejuru-mi Nimic n-auz mișcând. Restriștea mă-mpresoară Și nimeni mă-nsoțește, O inimă pătrunsă Ce bate tremurând. De rude, de prieteni, De toate sunt departe, Lipsit de orice bine Privesc anii cum trec Și număr niște zile Ce-mi pare că-mi sunt date În pătimire multă Amar să le petrec. Adese ori în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se află alături de dumneavoastră în această imagine, De ce râdeți cu atâta poftă, Nu vi se pare că un act important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește plânsul, Cum vi se pare, râsul sau plânsul, Vorbiți-mi din nou de urcior, spuneți-mi de ce nu v-ați gândit să-i puneți la loc toarta, există paste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
animal inferior...) Dacă stau să mă gîndesc bine, realizez însă că nu a fost totdeauna așa. Țăranul, omul tradițional, avea date de la Dumnezeu mai multe sărbători decît zile de trudă - drept care contemporanii noștri îl consideră acum leneș... El era însă pătruns, cred, de faptul că „Dumnezeu se odihnește, demonul se frămîntă”, cum spune un scriitor brazilian pomenit de Banu. Odihna, care mergea mînă în mînă cu primenirea și care nu însemna (doar) distracție, era, de aceea, sfîntă. Ea privea deopotrivă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra lumânărilor, ființe moi, plutind precaute În preajma mea. * - Gata, băieți? Mă dezmeticesc greu, știu că e vocea Andreei, pe ea n-o văd, nu văd pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de prunci. Of, of. Marea și Omăt sugeau la țâțele femeii mele, de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Abia dacă se sinchisiră când mă auziră și Începură să-și rotească ochii, goi, care scrutau alte tărâmuri. Erau atât de pătrunși de ce zăreau, Încât Îmi părea rău că nu văd și eu ce văd ei. Și dacă, totuși, se uitau așa la lucrurile din jur, Îmi părea rău că uitasem ce văzusem și eu când fusesem ca ei. Te pomenești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]