553 matches
-
de culori învălmășite. Serile se duceau la cîte-o grădină ieftină, cu lume amestecată și veselă, și mâncau mititei sfârâitori în zvonul adus de vânt al vreunui acordeon îndepărtat. Ajungeau acasă de braț, suiau chicotind scara-n spirală și își regăseau pătuțul cu tăblii de fier și ligheanul din colț, în odaia goală dar intimă, pe fereastra căreia intra luna. Fetele mai stăteau mult de vorbă sub cearceaf, în aerul albastru de lumină de lună, care le făcea fețele ciudate, palide, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
altă fetiță, semănând izbitor cu prima, și care m-a privit și ea destul de nemulțumită. Sora nu mi-a mai spus nici o vorbă. M-a dezbrăcat, mi-a tras pantalonii și bluza de pijama pe mine și mi-a arătat pătuțul meu, căci în cameră se aflau doar trei pătuțuri de fier alb, cu tăblii de jur-împrejur (una din ele se lăsa-n jos ca să te poți sui în pat), o masă și trei scaune, ca și două chiuvete cu oglindă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a privit și ea destul de nemulțumită. Sora nu mi-a mai spus nici o vorbă. M-a dezbrăcat, mi-a tras pantalonii și bluza de pijama pe mine și mi-a arătat pătuțul meu, căci în cameră se aflau doar trei pătuțuri de fier alb, cu tăblii de jur-împrejur (una din ele se lăsa-n jos ca să te poți sui în pat), o masă și trei scaune, ca și două chiuvete cu oglindă și etajeră pe un perete. Pe peretele opus ușii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
laude. Sora-i zicea numai "îngeraș", dar eu îmi dădusem seama de la-nceput cu cine am de-a face, tot datorită periuței mele, pe care-o luasem de pe jos și, după ce o spălasem, o pusesem deocamdată pe cearceaful scrobit al pătuțului meu. Ieșind pe culoar ca să-i văd pe ceilalți copii, m-am legănat cu ușa câtva timp și-apoi am intrat iar în marea grotă albă. Am surprins-o atunci pe Bambina muindu-mi peria de dinți în olița plină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
l-am fi visat, căci vorbele și gesturile ei erau doar ca niște sclipiri vesperale pe crestele negre ale valurilor: eliptice, incolore, dizolvate curând în atmosfera de rugăciune de la masa de seară. După ce terminam de mâncat, ne duceam fiecare-n pătuțul lui, ca-n fiecare noapte, și ne ghemuiam sub cearceafuri. Camerele erau în spital mult mai înalte decât cele din casele în care locuisem până atunci, iar sus de tot aveau globuri albe, uriașe, agățate-n tavan prin tije lungi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rostogoleau pe covorul tocit, făceau podul, încercau să meargă în mâini, se-apucau de brațe și se roteau... Știam că la ora aceea nu venea niciodată sora (de care ne era grozav de frică), așa încît coboram și eu din pătuț, temător, privindu-le jocul cu un fel de-ncîntare prudentă. Mă uitam curios la piepturile lor subțiri și la linia fină a păsăricilor pe pubisurile lucioase. La vilă mă mai jucasem de-a doctorul cu Anișoara și, la subsol, în cămăruța
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păreau încordați și speriați, și frica lor mi s-a transmis și mie. Când am intrat în odaia care era și dormitor, și sufragerie, și atelier de covoare persane (cît despre a doua cameră, a mea, ea abia putea cuprinde pătuțul în care dormeam și lada cu jucării vechi, rămasă moștenire de la copiii locatarului precedent), au umplut-o și pe aceea, ca și când ar fi fost nu patru, ci o sută de bărbați gemeni în costume identice. Tovarășii au acceptat cu plăcere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acea lume cu legi stranii. Stăpânit de două înalte divinități, Mama și Tata, înfăptui rituri magice: mâncă, defeca, pronunță cuvinte, dobândi puteri necunoscute asupra bucăților de carne din cuprinsul pielii lui. Explora un spațiu coroziv, mereu mai întins, pornind din pătuț, înglobînd camera, apoi casa întreagă, șirul de case ca încăperile nautilului, blocul, spatele blocului, dru-murile-ntărite pe măsură ce le bătea, monștrii izgoniți, sinapsele atingând delicat pielea altor sinapse și-ntărindu-se acolo în dâre mnezice, punți sigure peste rîpe-nfiorătoare. Mircea învăța să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ușa. Intrară cu toții, înfiorați, într-o odaie de mansardă, veche și melancolică, luminată doar de o lumî-nare. Fereastra rotundă era mai mare decât ai fi crezut văzînd-o de-afară. Imediat le căzură ochii pe copil. Stătea în picioare, într-un pătuț din cele cu gratii de lemn, așezat lângă peretele din stânga. Avea o coroană de cârlionți aurii, ochi negri, adânciți de penumbră, obrăjori pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pufoși, pe care lumina luminării tremura ușor, făcîndu-i atât de străvezii, încît puteai avea o clipă impresia că vezi, întunecate, prin pielea feței, oasele maxilarelor, vomerul ascuțit, orbitele mai largi și mai enigmatice decât ale adulților. Degetele, roșietice, strângând balustrada pătuțului, erau și ele străvezii, așa încît unghiile luminau roz de parc-ar fi avut o sursă de lumină interioară. Deși-l vedea aproape-n fiecare zi, Coca avea mereu o clipă de derută când băiețelul îi intra brusc în privire
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dată într-o oglindă, adică până când straturilor străvezii ale minții nu li se adaugă ultimul, de argint viu, în care celelalte se pot răsfrânge pentru a inventa cuvântul ultim, fruct al oglinzilor: eu. La fel zâmbise, desigur, micul Adolf în pătuțul lui dintr-un sat pierdut în munții Austriei, la fel întinsese minutele către mama sa Genghis, într-o iurtă din sălbăticie, la fel râseseră o dată, chicotind, stâlcind cuvintele, privind cu ochi întrebători lumea, fără să știe că aveau să-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sânt mai importante, mama și bunica. Dar în acea zi mama și bunica s-au certat și s-au drăcuit (urît mai vorbeau fetele alea, deși bogate) și stăteau acum bosumflate. Constanța a stat ce-a stat, aranjând păpușile în pătuțurile lor, și pân-la urmă le-a zis celorlalte să se joace leapșa. Aveau să fugă una după alta, și să se atingă cu mâinile. Cea atinsă trebuia să fugă după celelalte două. Au ieșit în piațetă și, în tăcerea aceea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și mă înfricoșa insistența cu care ne privea și îndemna la negoț. De cum îi auzeam vocea pe stradă, lăsam orice provocare a jocului nostru stradal, intram în curte, trăgeam cheia în broasca porții de două ori și m-ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de soare Era o zi frumoasă de septembrie când a venit pe lume o fetiță drăgălașă, frumoasă foc. Cu mult timp înainte, în familie s-au făcut fel de fel de planuri, au hotărât nenumărate lucruri: unde va fi instalat pătuțul, ce culoare să aibă și cum anume să fie landoul. Da, părinții, bunicii, unchii, mătușile, verii, verișoarele și nașii s-au îngrijit, din vreme, de toate: scutece, pantalonași, bluzițe și botoșei, chiar și ghetuțele pe care le va purta copilul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cu cine să mă joc, că frățiorul meu e foarte mic. Și doarme tot timpul. Acum e mic și doarme mult, ca să crească. Iar când va fi mai mare o să vă jucați foarte frumos împreună. Ia să-l așezăm în pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
doarme tot timpul. Acum e mic și doarme mult, ca să crească. Iar când va fi mai mare o să vă jucați foarte frumos împreună. Ia să-l așezăm în pătuț! Deodată, din scutece se auzi un scâncet. Mama se aplecă asupra pătuțului, îl ridică pe Sorinel și îl desfășă. Trebuie să-l schimb! spuse ea. De ce? Că plânge? Vrei să te duci la spital, ca să-ți dea un alt băiețel? Făcu Sorina nedumerită. Nu! zâmbi mama. Am spus că trebuie să-l
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lor, Sorin și Sorina dorm somnul care-i cel mai dulce pentru toți copiii, somnul de după-amiază. Deodată, ușa se deschide. Mămico, nu mai pot să dorm... Nu-i nimic, Sorina, ai dormit frumos astăzi. Sorin ce face? Doarme în pătuțul lui. Foarte bine, lasă-l să doarmă. Uite, eu am să plec la piață... Merg și eu cu tine. Nu se poate. Dacă se trezește Sorin și nu-i nimeni acasă, ce-o să se întâmple, te-ai gândit? Ai dreptate
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
uită! Ce vacă frumoasă! Și ce albă e! laptele ei trebuie să fie foarte alb, foarte curat și foarte gustos. Dar și Vinerica bunicului, care e maronie, are lapte tare bun. Mai bun ca al ei - nici nu există! Din pătuț, se-aud mici zgomote. Apoi, un scâncet. Sorin s-a trezit. Acum, plânge de-a binelea. De la mama, Sorina știe că nu e bine să-l lase să plângă. Ia repede biberonul cu ceai de pe noptieră și-l dă frățiorului
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ora de culcare, și-au făcut pătucurile și, țuști! Sub pătură. Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era gata-gata să înceapă un vis frumos și dulce, când vraja lui fu alungată de o voce neastâmpărată și atât de cunoscută: De ce
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
auzit de unul, Beckett? Ai auzit, sigur că ai auzit, dumneata ești un intelectual. Te informez oficial că asupra dumitale am drepturi totale de autor, tovarășe Godot. Te smulgi năclăit din somn, coșmarul ți-a udat maieul, copilul plânge În pătuț, afară plouă mărunt, pe masă, un bilet: „Plimbă copilul un sfert de oră - douăzeci de minute prin Împrejurimi”. Cobori scara În spirală cu căruciorul În brațe. Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pâine cu care e amenințat propriul meu sânge când refuz să mănânc la prânz. Cuțitul! Cuțitul! Cel mai tare mă înnebunește gândul că ea n-avea nici o jenă sau, cât de cât, o reținere să recurgă la el. Din pătuțul meu, o aud trăncănind cu celelalte femei adunate în jurul mesei, la o partidă de mah-jong: Alex al meu a devenit așa de mofturos la mâncare, că trebuie să stau cu cuțitul lângă el ca să-l fac să mănânce. Și nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar primul ceas, Alex“, „un maniac“ a tamponat-o din spate și, din clipa aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
premeditat ea totul, nu, chiar de-acolo, de pe Lexington Avenue?... În camera de zi, cu pereții acoperiți de rafturi de cărți, a căsuței noastre de la țară focul arde molcom, doica irlandeză îmbăiază copiii înainte ca Mama să-i culce în pătuțurile lor, iar suplul fost manechin, fostă călătoare pe meridianele globului și deviaționistă sexual, fiica minelor și a combinatelor de prelucrare a minereurilor, victima autoproclamată a unei liote de nemernici lipsiți de orice scrupul, poate fi văzută aici în pijamaua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu timpul, un pătuț de copil)? Ne consideram niște aventurieri. — Și o să te convertești, da? am întrebat-o. Voisem ca întrebarea să sune ironic, sau cel puțin așa mi s-a părut mie, însă Kay a luat-o în serios. Nu la modul solemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]