597 matches
-
cunoscut ca pe un bărbat tandru și pudic" (p. 230, în roman). Pupa russa este cartea necruțătoare și directă despre modul în care o femeie își savurează impudoarea, aventura sexuală substituită total aventurii existențiale. Pentru Leontina, sexul este viața și pacostea ei. Percepția și relatarea corporalității feminine angajează o adevărată epopee a senzorialității și a senzualității. Senzorialitatea reconstituie o lume, cu multiplele ei realități. Senzualitatea transcrie experiența erosului. Leontina manifestă o foame a concretului în ambele direcții. Limbajul însuși, rostirea cuvintelor
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și e o mare pacoste. M-am plictisit s-o văd plîngînd într-un colț de cîte ori îmi atingi genunchiul. Să i-o dăm lui Lanark. Nu. Am o idee mai bună. Eu o s-o iau pe Nan, iar Lanark poate să te aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar nu pot lăsa o părticică din tine pe un drum ca ăsta. — Bine, ia-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă o să descoperi că-i o pacoste. în voce pulsau atîta dispreț, neajutorare și umor, că se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fire. Nu mai va să dați vina pe boiari și iar pe boiari; acu vi s-a arătat și arama d-voastră și lumea vede limpede cine sunt adevărații esploatatori de țară, adevărații ei apăsători. Nu mai va să facă pacoste caprele și oile să le tragă rușinea; am început a ne cunoaște, domnilor. Odinioară și țara era naivă, și boierii naivi, și poporul naiv, naivi cu toții ca copiii din doi părinți, crescuți sub acelaș acoperământ. Dar au venit copii stricați
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu timpul să fie vestite în această parte a Europei, pentru rapiditatea cu care circulau. Atât caii și nutrețul, cât și olacele, erau puse la dispoziție de către populația satelor și orașelor de pe traseu sau din apropiere și era o mare pacoste pe capul lor. Pentru a scăpa de aceste obligații, mulți locuitori părăseau așezările, depărtându-se cât mai mult din calea olăcarilor. Întemeiau noi sate, bineînțeles fără aprobarea Domnului. Poate din această cauză, dar și din alte rațiuni, se acordau scutiri
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
firmă și am stat acasă o jumătate de an. Mi-au spus: «Nu îți da demisia. Să vedem cum îți merge o perioadă. E ca un fel de accident de muncă.» Mi-am zis că nu o să fiu decât o pacoste pentru ei și am demisionat fără ezitare. Apoi am fost tratată la domiciliu. În acea jumătate de an, dacă ieșeam o zi afară, eram extenuată și pentru o vreme nu mai puteam să mă mișc. În luna mai starea amigdalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din cauza sarinului. Nu vreau să admit așa ceva. Dacă fac asta, înseamnă că am pierdut în fața lor. De aceea încerc, să nu gândesc în felul ăsta. În principiu dau vina pe bătrânețe. Eu sforăi foarte tare. Dacă adorm repede, devin o pacoste pentru ceilalți. Ies pe hol și îmi pierd timpul ascultând o casetă cu conversație în coreeană. Apreciez cam la ce oră adorm ceilalți și mă bag tiptil în pat. Dimineața, cum se luminează, mi se spune de multe ori: «Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prins? Dă-i drumul de aici până nu pun mâna pe un retevei și te altoiesc eu...uite la el...n ai primar În sat? La el să te duci, nu la mine că nu te-am făcut eu... O pacoste ca tine Îmi mai lipsea. Bine, unchiule, am plecat, nu te mai necăji, n-am să mai vin dacă asta te supără. Nici să nu mai vii, aici n-ai ce să cauți și să-i spui lui tactu că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
îngrijorează bătrânul auzind de investiție și scotocește în buzunarul halatului ca și cum ar dori să acopere paguba inconștientului ăsta care-și consumă tot salariul pe fluiere. În geantă, tot fluiere, fiecare cu altă denumire destul de ciudată, fluiere cu care e o pacoste să călătorești în fiecare zi spre serviciu, să te lovești de picioarele oamenilor. Apoi, seara, spre repetiție, alt calvar. Și toți care-i aduc mereu reproșuri că stă prea puțin pe acasă, că... - Am bani, nu e cazu’... - De unde ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
cu descifrarea acelei hărți ale cărei coordonate îl induceau mereu în eroare, aducîndu-i aminte de celebrul dicton pe care nu reușise încă să-l dezlege, deși își făcuse din asta un scop în viață. Cunoaște-te pe tine însuți, ce pacoste, oare cît va mai dura pînă cînd va putea să spună misiune îndeplinită? N-a fost mare lucru, joacă de copii, chestie de perseverență, nici vorbă de predestinare, ar fi putut s-o facă oricine, dacă n-ar fi fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe platoul pătrat din mijlocul unității. Ai naibii comuniști, își spune luînd-o la picior spre postul lui Santinelă, care moțăie în picioare. Parcă a trecut o veșnicie, dom’ Regizor, se dezmorțește, își întinde oasele, cît o fi ceasul? Vai ce pacoste, își spune, vîrîndu-și adînc mîinile în buzunare, simțind grenadele la locul lor. Ascultă, Santinelă, începe să prindă puțin curaj, la o adică crezi c-ai fi în stare să-i pui pistolul la tîmplă, să preiei comanda unității și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să fie așa? îmi garantați că în ce vă privește nu v-ați gîndit să trădați nici unul dintre voi, nici măcar pentru o secundă, nici măcar cît e negru sub unghie? Jur pe ce am mai sfînt, dom’ Roja, răspunde Gulie, mare pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am cam prins cu pantalonii în vine, spuse Timișoara. Tocmai de aceea mi-am zis că aș fi cel mai mare prost dacă n-aș profita de ocazie, zise Poștașul, și cu un drum să scap pe toată lumea de o pacoste ca asta. Adevărul e că tuturor li s-a cam făcut lehamite de el, că în afară de caricaturile alea de Gulie, Tîrnăcop și Dendé, care-l urmează încă peste tot, nimeni nu mai vrea să audă de el. — Totuși sfatul meu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bisericuța lui, n-o salvase el de la dezastru? Era dreptul lui, toți îl știau ca un adevărat opozant al Dictaturii, puteam să trăiesc numai din amintiri, Roja. Pe Angelina s-o lase deoparte, așa le era înțelegerea. Bate palma Părințele. Pacoste ce ești. N-ar trebui să fii așa nedumerit. Ia-o și fă ce vrei cu ea. O spui așa de parcă ar fi vorba de un obiect. O să-ți duc dorul, Părințele, dă-mi ceva ca amintire, patrafirul ăsta mi-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dintre ele o fi adoptată sau așa ceva? Dar nu, îi spune gagica de la universitate, cu gura ei ca două râme care și-o trag în cârligul undiței. O guriță folositoare, probabil, la nevoie. Dar în momentul ăsta e o mare pacoste, cu întrebările ei capcană. Două fete cu același nume de familie, cu aceiași părinți, cu aceeași dată a nașterii, zice ea. Da, sunt surori. Dar nu, nu sunt gemene. Seamănă între ele sau de-astea? Superexaminatoarea zice că nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el în magazin, în aglomerație. Îl leg. Să-l auzi cum chelălăie și plânge, ca un copil, să vină după mine. Se smucește și trage ca apucatu’ de lanț, de nu mai pot pe urmă să-l dezleg. E o pacoste... Îl vând, îl dau de suflet, văd io ce-i fac. Îmi mănâncă o grămadă de timp... — Câine-ți trebuia, Milică-tată. — Nevastă-mea. De gura ei, plăcerea ei... Văd că-ți merge bine. Ți-ai tras și câine, te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui Zalomir intră în odaie cu o lampă aprinsă. Pe marginea patului procurorul, care tocmai se dezbrăca, își dezgolea picioarele. Speriat, acesta și-aruncă pantalonii peste genunchii nearătoși și-și sticli ochelarii către femeie. Cu glas alintat, gazda cântă : - Mare pacoste cu vântoasa asta, dom’ procuror ! Șezi, îndată trimit s-aducă niște lapte călduț. I-auzi cum oftează... - Cine ? - Vântoasa. Reluându-și mișcările obișnuite, procurorul se liniștise. întoarse ceasornicul, pături hainele și, ridicându-și un genunchi, începu să-și frece cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o belit de tot, întări sfios altul. - Și ce-ce vreți de la mine ? se bâlbâi Zalomir. - Apoi dreptate, boierule, că nu mai putem răbda. Ne ține în chingi cu camăta, ne ia din ogradă toate, îi muncim și pe degeaba, pacoste pe capul satului ! Rău de noi ș-are să fie și de el, să nu zic vorbă mare... Zalomir își dădu seama că, în închipuirea oamenilor, rolul său luase proporții. De aceea se răsti, ridicându-se pe vârfuri : - Umblați cu amenințări
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară, el știe cum, după care s-a înhămat la căpăstru și-a pornit din loc. Atunci
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trezeau cu așa un copil, spartanii lăsau bebelușul să moară pe un deal, printre pietre. Propriilor strămoși ai lui Luce, englezilor, nu le plăcea nici măcar să pomenească de acest subiect și poate că n-ar fi făcut-o niciodată dacă pacostea organelor genitale misterioase n-ar fi pus bețe-n roatele unse ale legilor succesorale. Lordul Coke, marele jurist britanic din secolul al șaptesprezecelea, Încercase să lămurească disputa legată de cine avea să primească bunurile funciare, declarând că o persoană trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să te sperii, tu, Bau-Baule, unde crezi că mai încapi, fă pași, lasă-ne singuri, e musai să fac asta, să iau pacostea de pe capul nostru, să rămânem singuri unul cu altul, eu aici și tu acolo, împreună de parcă așa ar fi de când lumea, de parcă ăsta ar fi cel mai normal lucru cu putință (un Matei mic și un Matei mare sporovăind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În timp ce vibrațiile electrice acționau asupra mâinilor făcându-le să tremure vizibil, era o dovadă palpabilă a grelei suferințe, a ciudatei lui subite Înbolnăviri! Toți cei prezenți Îl priveau ca pe un „Înviat din morți”, comentând, fiecare după priceperea sa această pacoste se se abătuse asupra nefericitului om, sugerându-i să acționeze În forță pentru a afla cine se face vinovat...!! Între timp, Tony Pavone se apropie de Nando, Întrebându-l: „Ce te-a făcut să dai alarma...? În momentul când ne-
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și eu și m-am uitat la ele. Astăzi, când povestesc, nimeni nu mă mai crede. Parcă, de câte grozăvii au fost prin satul nostru, cămilele n-ar mai fi avut loc. După război, în ’45, a venit foametea. Mare pacoste. Fierbeam, de foame, și frunze de vișin. Primeam ajutoare doar câteva rații de tărâțe. Fratele meu nu suporta tărâțea. Mai bine. Îmi dădea mie porția lui. Cât a ținut foametea, el a vânat o găină care, Dumnezeu știe cum, scăpase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
își păstrase virtutea neprihănită. Masivitatea ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră un accentuat efect inhibant. Acum Eva era în sufragerie, așezată pe podea, în timp ce Sally, Gaskell și bărbosul de la Institutul de Cercetări Ecologice polemizau pe tema jocurilor tematice pe roluri interșanjabile sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]