583 matches
-
tată l-ar fi dezgustat de el sau de ea . . . - Numai să nu-1 excite tocmai ideea asta. - Atunci e un Rim monstru . - O mostră tot e el! ... și un maimuțoi! O gorilă care fredonează Oyral . . . Fatalitate, dragă! Să pice cu pacostea tocmai pe dolofancă . Uite, vezi! . . . Dacă aș fi vrut să-1 iubesc eu! . . . Rîzind, Nory se despărți de Mini. Rămasă singură, nu mai fu atât de veselă. I se cam înnoura. Bătea dinspre casa Rim - vedea și ea - vânt rău. "își
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vădite ale trecerii anilor peste noi. Cu V. Balosin vorbeam la telefon și ne înțelegeam. Apoi căzu năpasta peste el pierzându-și total văzul, încât pe bună dreptate îmi spunea la telefon că „s-a săturat de întuneric”. La această pacoste i-a venit și alta... a căzut, cum cad în mod obișnuit bătrânii, și a rămas imobilizat la pat. De atunci vorbim tot mai rar... și ne înțelegem tot mai greu... până nu ne vom mai putea auzi. Săptămâna anterioară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și căprioare.Umbla, cu mașina de teren, zi, și, mai ales, noapte, după de din astea. Avea destul succes. Găsise și debușeu, pentru distribuirea cărnii, pieilor și coarnelor. La Constanța. Cu o mână dădea marfa, cu alta lua banii. Mare pacoste pe lume, și lăcomia! E mai cumplită, lăcomia, mi se pare, decât orice altceva. Toate iau mers, până în urmă cu câteva zile, șnur. În zorii acelei zile, fatale, pentru el, jupuia, la Malul Roșu, pe marginea pârâiașului, un cerb. Nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
dintre guvernanți, dintre potentații vremii, nu o vede, și nu-i aude gâfâielile, oftaturile care-i însoțesc, aproape stinșii pași. Ea, ce ar putea să facă, alceva, decât, să îndure și să sufere,în continuare, cât va mai putea, această pacoste de viață. Ar putea, totuși, să facă ceva. S-a gândit; ar putea, de pildă, să blesteme; dar, a meditat, și a conchis: blestemul, pentru mine, e ceva sfânt. Or, la ce să-mi spurc blestemul meu sfânt, alăturându-l
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-i fie rușine, dar care o urmărea obsedant În visuri, În momentele de descurajare, Juan tîrÎndu-se la picioarele ei cu o expresie foarte ciudată, cerîndu-i să facă toate porcăriile, ce-a Însemnat dragostea?, În loc să scape cît mai repede de pacostea asta, a așteptat nașterea lui Pipo. Pe urmă a așteptat nașterea lui Rafaelito. Un adevărat coșmar. Mătușa Susana, sluta, nici nu mai voia să se gîndească la asta și de aceea căuta fără Încetare vreo problemă casnică În care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dintre ele o fi adoptată sau așa ceva? Dar nu, îi spune gagica de la universitate, cu gura ei ca două râme care și-o trag în cârligul undiței. O guriță folositoare, probabil, la nevoie. Dar în momentul ăsta e o mare pacoste, cu întrebările ei capcană. Două fete cu același nume de familie, cu aceiași părinți, cu aceeași dată a nașterii, zice ea. Da, sunt surori. Dar nu, nu sunt gemene. Seamănă între ele sau de-astea? Superexaminatoarea zice că nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai să crezi că este mană cerească.. Sus, pe creste, în amiezi omul poate să renască!... Fericită e plecarea celor care știu și unde își oprește valul marea care nu se mai ascunde. Când lucrată este via nu te paște pacostea, râde-n casă dragostea, râd copiii și soția... Râd în plină primăvară trandafirii omeniei; Legea sfântă a iubirii face omul să nu moară. El în spirit nicicum nu ne miră că e printre noi... Doamne, cât am fi de goi
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
odată. — O, nu, Sludden, Frankie e prea gălăgioasă și vulgară, iar Lanark e genul gînditor. Nu pe Frankie. — Ce-ai zice de Nan? E liniștită, așa, genul fata tatei. — Dar Nan e nebună după tine! — Știu, și e o mare pacoste. M-am plictisit s-o văd plîngînd într-un colț de cîte ori îmi atingi genunchiul. Să i-o dăm lui Lanark. Nu. Am o idee mai bună. Eu o s-o iau pe Nan, iar Lanark poate să te aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în buza unui gang. Rîzînd întretăiat, intrară și se adăpostiră de vînt. Părul Rimei se desfăcuse din agrafe și fața ei liniștită, cu ochi mari, îl privea printre două șuvițe umede. Și-l dădu pe spate cu degetele, strîmbîndu-se. — O pacoste. spuse. — îmi place cum îți stă părul acum. Tăcură o vreme, față în față, sprijinindu-se de ziduri și uitîndu-se pe stradă. în cele din urmă, Lanark își drese glasul. — Tipa aia, Frankie, este o cutră. Rima zîmbi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dar nu pot lăsa o părticică din tine pe un drum ca ăsta. — Bine, ia-o și pe ea. Bănuiesc că femeile neajutorate te fac să te simți puternic și superior, dar pînă la urmă o să descoperi că-i o pacoste. în voce pulsau atîta dispreț, neajutorare și umor, că se ridică în picioare. Cum Rima cea ghemuită părea că nu-l poate observa, el o urmă pe cea care mergea. Se luară de mînă și parcurseră o mare distanță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu presupusul, doar știa metoda șefilor: cine propune ăla rezolvă. E mai bine să faci economie de vorbe. Dar își promise să treacă mai întâi pe-acasă, și-abia apoi să meargă pe la toți nebunii Capitalei. Haimanaua asta era o pacoste. De când îl adusese Petre, ieri, le mergea tuturor prost, parcă era o piază rea. — Cine te-a schimbat? întrebă Costache. — L-am trimis pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și două picioare, nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu milă. Așezase farfuria pe scări și se ridicase în picioare. Dădea să plece, când Eleonor se grăbi, dar era o grabă de divă care mărșăluiește sub blițuri. — Eleonor, vino, mâță afurisită! Se oprise și miorlăia alintat, flexându-și picioarele. — Vino, pacoste blestemată! Era ghiftuită sau își bătea joc de el. Urcă prima treaptă, apoi pe următoarea, leneșă, cu o grijă încetinită, ca într-o imagine în reluare. Peștele mirosea ademenitor, îmbăiat în ulei și în mirodeniile care mai fuseseră în conservă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
atât, fiindcă a mai răcorit un pic pământul de vipia ce a fost. Deci semne bune, privind confortul termic. La T.V.R. apar știri și aspecte despre mari inundații în Germania, Polonia, Cehia și în România, prin Covasna și Harghita. Adevărată pacoste pe lumea necăjită! Marți, 10 august 2010. Va sosi musafira așteptată. Puțin după ora 13 sosește scuzându-se de întârziere, fiindcă s-a oprit un pic și pe la Buzău să vadă casa lui Tataia (bunicul), în care s-a născut
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oameni și fapte care aduc dovada indubitabilă a hărniciei celei mai muncitoare, mai productive și mai patriotă clasă a societății noastre românești din trecut. Păcat, mare păcat că în vremurile bezmeticului veac XX ne-a venit din Soare Răsare marea pacoste a comunismului, cu tot cortegiul de nedreptăți, nelegiuiri și crime nefirești pentru poporul român - cu iadul colectivizării forțate și mai ales cu strămutarea satului la oraș pentru industrie, distrugând în mod criminal însăși baza existențială a satului tradițional, productiv, oricând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și a impus României guvernul Groza, dată de când putem socoti că s-a instaurat regimul comunist la noi, guvern care avea să organizeze alegerile din 19 noiembrie 1946, pe care le-a falsificat în mod grosier - grosolan - spre nenorocirea și pacostea care a venit în țara noastră timp de peste 40 de ani. Intram atunci în cea mai neagră noapte a istoriei noastre naționale, când puțin a lipsit să nu ajungem o gubernie rusă și să ne pierdem ființa națională. Dar n-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
primească slujba. Era impresionat și copleșit. — Ce doriți? îl întrebă amabil omul bine îmbrăcat de la biroul cel curat. — O! Am crezut că se ocupă doamna, spuse Ignatius cu vocea lui de stentor, găsind că omul care îi vorbise era singura pacoste din birou. Am venit pentru anunțul dumneavoastră. — Minunat! Care dintre ele? întrebă omul cu entuziasm. Am dat două la ziar, unul pentru o femeie și altul pentru un bărbat. — Pentru care credeți că m-am prezentat? se răsti Ignatius. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le spăla de mână. Îmi fac griji pentru taică-tău, o anunță Phyllis, punându-și mănușile de cauciuc cu finețea unui chirurg pe cale să intre în operație. De-abia dacă iese din birou. Mai ales acum, de când și-a pus pacostea asta de televiziune prin cablu. Fran îl înțelegea și pe el. Dacă ar fi stat aici, ea una și-ar fi mutat și patul acolo. — E o cameră comodă, răspunse pe un ton neutru. Probabil că îi amintește de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un făcut, bombăni Fran, să se simtă în halul ăsta tocmai când plecau să petreacă un weekend romantic împreună. De ce se întâmpla să faci guturai sau să ți se umfle amigdalele cât casa sau, și mai bine, să îți vină pacostea tocmai în momente ca astea? De bună seamă, Dumnezeu avea ceva împotriva mâncării bune și a sexului de calitate și nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să învârtă rotițele cu cheia lui divină. Sex! În clipa asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
afurisi pe cei de la Tawny Beeches cu fițele lor. Nu-și dădeau seama că vizita lui Ben i-ar face mai mult bine unui bătrân bolnav decât un an întreg de uitat la televizor? Locurile astea erau, în general, o pacoste. Oamenii în vârstă trebuiau să vândă casele pentru care munciseră o viață ca să obțină o cameră cât un dulap într-unul din ele și tot nu era de-ajuns. Jack nu agrea prea mult persoanele care-i tot dădeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la altar, dar am o bănuială că îi era teamă să nu facă vreo gafă care să te facă de râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de lângă pat. Această lâncezeală, posibilă numai în zile de odihnă, îi pria grozav. Takamori, care lucra la Banca F. din cartierul Ōtemachi din Tokyo, dorea să-și poată permite măcar duminica să doarmă mai mult, dar avea de luptat cu pacostea de soră-sa. Lumea vorbește de soți ținuți sub papuc, dar nu există sintagma „frate ținut sub papuc“. Fiind încă burlac, nu-și putea imagina cât îi va fi de frică de soție, dar simțea prea bine, pe propria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi o vară sângeroasă. Cu câteva zile înainte ca soarele să fi intrat în Leu, am avut cel dintâi semn prevestitor de nenorociri. Posibil să fi fost o întâmplare, dar, în anii care au urmat, a fost pomenită ca o pacoste. Cam pe la a opta oră leneveam cu Rotari sub un măr, nu foarte departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vie, fata asta avea o fire arțăgoasă, nu s-ar fi putut nicidecum Înțelege cu ea. Închise În urma lui și se Întoarse, căutînd-o cu privirea. Nu mai văzu decît farurile din spate ale mașinuței Méhari care se Îndepărta pe drum. - Pacoste de bretonă! tună el ridicîndu-și valiza pe rotile aruncată din portbagaj și zăcînd acum Într-o băltoacă. Evident, ploaia Începuse iarăși să cadă. - Nesuferită regiune! Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lupte. Nu așa a fost? Nu? Așa fusese. Cred că așa fusese. Nici nu mai știam dacă așa auzisem de la Moru, sau din legămintele neamului meu, sau dacă așa mă gândisem fără să-mi fi spus nimeni. Of, of, ce pacoste cu vorbele astea, că simțeam deja cum dintr-un singur Krog, un ucigaș și un mut, apăreau ușor-ușor doi Krog, dintre care unul era dat la iveală numai și numai de vorbe. - Îți pare rău că nu i-am Înfruntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]