507 matches
-
de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese o petrecere nemaipomenită, așa cum sperase, stătuse tot timpul așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șuturi, ce chestie. Nu Înțeleg de unde i-o fi venit ideea că se poate să iei la șuturi pe cineva. N-am mai văzut-o niciodată atât de transfigurată. I-am promis că voi rezolva foarte repede problema banilor cu paiațele și cu ospătarii, ca mai apoi să mă Întorc cât mai repede la ea. Poate mai am Încă timp să-i citesc povestea de noapte bună. Ar trebui să-i fiu alături. Are nevoie de mine și ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
primar pe fiica unei ucigașe, răspunse el Întinzînd mîna. Mingea! - În pofida reușitei mele, nu mi-am tăgăduit niciodată originea modestă. SÎnt una dintre ai lor, PM, oamenii de aici știu asta. Tot așa cum știu că tu nu ești decît o paiață În mîinile tatălui tău! Flutură cu ferocitate mingea pe sub nasul lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lui. - Cățelușul vrea mingiuca? Hai, dă-i drumul! Du-te s-o cauți! Și o azvîrli departe peste umăr. Bărbatul elegant se făcuse la fel de palid ca eșarfa alb-gălbuie Înodată savant În deschizătura cămășii cu monogramă brodată. - Știi ce-ți zice paiața, tîrfă ce ești? zvîrli el cu răutate. - Pojghița de lustru crapă repede! Îl persiflă ea, sarcastică. Problema ta, PM, e că tu n-ai nervi ca să Înfrunți o campanie care o să se lase cu sînge. Eu, da. Îl sfredeli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și o să fii fericit ca vântul când smulge o pălĂrie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să fim fericiți când este atâta suferință În lume. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să rânjim ca niște paiațe. Dacă voia așa ceva, se mulțumea cu maimuțele. Atunci care ar putea fi scopul vieții ? SĂ devenim oameni adevărați. SĂ nu ne fie frică de nimic. SĂ fim liberi. Cum eu mă consideram aprioric adevărată și liberă, am tăcut. — Citește asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și o să fii fericit ca vântul când smulge o pălărie. Adi scutură hotărât din cap. — Eu vreau să fiu om. Este grotesc să fim fericiți când este atâta suferință în lume. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să rânjim ca niște paiațe. Dacă voia așa ceva, se mulțumea cu maimuțele. Atunci care ar putea fi scopul vieții ? Să devenim oameni adevărați. Să nu ne fie frică de nimic. Să fim liberi. Cum eu mă consideram aprioric adevărată și liberă, am tăcut. — Citește asta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mesei, cu mîinile atîrnînd în jos, arătam cu siguranță ca o sperietoare. De multe ori, din cauza vîrtejurilor de aer provocate de păsări, mai ales atunci cînd se băteau, mîinile mele se balansau ușor, ceea ce mă transforma și mai mult în paiață destinată să sperie... De cinci ori în trei ani diverse persoane au sunat la ușa mea. De trei ori a fost poștașul, dar nu pentru că aș fi avut vreo telegramă sau vreo scrisoare recomandată. nu, poștașul sună în preajma Crăciunului la
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
frig ți trecu pe șira spinării, dar de undeva din adânc o apă călduță îl învălui și îl inundă treptat, ridică încet cu luare aminte capul, îi văzu atunci pe ceilalți mici, îl văzu pe Lăscărică gesticulând, caraghios ca o paiață, cu glasul său când răgușit, când curat ca și cum în gâtlejul înăsprit de tutun s-ar fi înțepenit ceva. „Miliția a căutat peste tot și la gară, la autogară, pe când veneam încoace tocmai soseau oamenii de la trenul de seară și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noi ierni. Copiii se zgribuleau puțin sub vântul acela, dar spectacolul dat de Lupău nu-i lăsa ca să meargă pe la casele lor. Lupău este nemaipomenit, dacă-i dai să bea o sticlă de vin, face pe-a ursul, pea paiața de la bâlci, pe-a maimuța, tot felul de scamatorii, de se minunează până și cei vârstnici pentru un moment ca apoi să-i întoarcă spatele bombănind: „Și-apoi să mai zici că este fecior de oameni gospodari, cu frați la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ordo-liberale, decît neoliberale. Nemții au sentimentul tragicului, francezii duc totul în derizoriu. Astfel, Franța a ajuns să îngrijoreze marile cancelarii europene. Credeți că întîmplător "perfidul Albion" bate iar în retragere ? Cum să accepte orgoliul britanic să fie condus de o paiață ca van Rompuy ? Revenind însă la bolnavul nostru , să spunem că în Franța se muncește cel mai puțin dintre toate țările zonei euro și că o reformă a pieței muncii și a sistemului de asigurări este mai mult decît necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
lui Pascaly spre Iași, impus să-și aleagă specialitatea ce voiește s-o învețe"117. Gala Galaction scrie mai mult: "La Ipotești Eminovici își schimbă politica, închide pe Mihai, îl lasă numai în cămașă și-l ține așa, pînă ce paiațele din Botoșani își ridică boarfele și pleacă"118. G. Călinescu merge mai departe: "îl duse la Ipotești, unde îl ținu desbrăcat, pînă ce fu încredințat că trupa teatrală a plecat"119. Cu aceste pretinse precizări, s-au exagerat faptele atît
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Uriașii munților! Acel „suflet” care „nu se știe de unde vorbește” și care, în orice caz, nu se află în trupul vizibil pentru ceilalți. Dar atunci unde? Ce corp poate da la iveală acest nevăzut? Corpul actorului sau, mai degrabă, marionetele, paiațele, manechinele însuflețite de o forță poetică? Personajul de teatru, fantomă și statuie Cu Șase personaje în căutarea unui autor, personajul de teatru devine el însuși o figură a pendulării între real și imaginar, a rătăcirii - prin spațiul dintre viață și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și banalitate, iată o ambivalență esențială pentru Kantor, punct de vedere împărtășit și de Schulz, cel care, în volumul citat mai înainte, face elogiul materiei aflate „pe treapta cea mai de jos”, materie întruchipată, după părerea lui, de către manechin, această paiață de doi bani, această pocitanie „cu o stângăcie de golem” bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Și faima poate. Dar mai mult ca orice, putința de a rămâne pe scenă. Pe cât de amar gustul și intensă drama, pe atât de caraghioasă forma ei în plan concret. E un bufon ca aceia din textele lui Shakespeare, o paiață înțeleaptă care îndărătul fiecărui giumbușluc ascunde singurătate și contemplare a singurătății, dar și dorința nemărturisită de comuniune și de completare. Apariția Sufleorului (Marian Râlea) îl întremează și-l animă. Urmează să-și joace ultima carte, rolul vieții lui, toate rolurile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se poate limita la zona simbolicului, teatralului, sacrului, sacralizatului, chiar dacă e luată în derîdere; societatea nu ne poate cere să fim simultan mari preoți și să se permită filmarea "Bébête Show" ("Show-ul Nătărăilor") și "les Guignols de l'info" ("Paiațele informației"). Ceva se întrerupe în comunicare, prin principiul juxtapunerii; chiar dacă, pe de altă par-te, umoriștii au mult talent și chiar dacă e un ar-gument pentru democrație, una dintre consecințe e că nu mai există putere. E adevărat că toate astea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
toți deodată și, dacă erai prea aproape de gurile lor, te-ar fi surzit. Ce să mai pricepi!? Și măcar dac-ar fi fost o armată. Să fi fost cam trei, asta doar dacă nu mai era vreunul adus așa, de paiață. Chiar și-n mulțimea asta imensă, tot babele erau majoritare. Un singur mascul, administratorul se putea să lipsească tocmai el? dar vorba vine mascul, la cum le îndrugă. Și mai tot timpul e cot la cot cu alea. Poate-i
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nu voi să fii tu însuți sau de a voi să scapi de sine"75. În acest sens, naratorul-personaj din romanele lui Blecher, se imaginează, kafkian, fie un copac, fie o eșarfă roșie într-un buchet de dalii, fie o paiață mică și veselă într-o vitrină. Emanuel, de exemplu, din romanul Inimi cicatrizate, devine conștient de propria disperare, înțelegând în final că identitatea nu poate fi pierdută, cel mult suspendată prin intermediul halucinațiilor sau a viziunilor. Halucinațiile personajelor lui Blecher trimit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care o vedem. Nu era nimic de făcut împotriva acestui lucru"156. Astfel, autenticitatea textului blecherian constă în redarea acelor modalități, proiecții imaginare prin care eul poate dobândi o altă individualitate fie că aceasta este un clovn de jucărie, o paiață sau un copac: ,,Personajele de ceară erau singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod ostentativ, făcând parte din imobilitatea lor stranie și artificială, din aerul adevărat al lumii"157. Autenticitatea textului blecherian transpare din ,,falsificarea" vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
aceluiași individ, Ada Brăvescu observa că personajul blecherian își explorează la maximum latura IPSE, dorindu-și să fie altcineva sau altceva, să-și suprapună sinele pe un alter. Ar accepta cu cea mai mare bucurie să fie un clovn, o paiață mecanică într-o vitrină curată și luminată, o figurină de ceară din panopticum, propria sa fotografie, un pom, o statuie, chiar și o ființă a noroiului, orice altceva decât o ființă mutilată, estropiată identitar 219. Discursul literar blecherian poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va coincide cu prima criză conștientă a naratorului-personaj, pe de o parte, iar pe de ală parte cu afirmarea clară a dorinței de a scăpa de sinele care i-a fost dat: ce bine ar fi fost să înlocuiesc eu paiața cea mică și veselă! Între cărți și mingii, înconjurat de obiecte curate, așezate corect pe o coală de hârtie albastră. Pac! Pac! Pac! Ce bine, ce bine e-n vitrină! Pac! Pac! Pac! Roșu, verde, albastru; mingi, cărți și vopsele
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
zi de toamnă!...254. Tot aici eul narator va conștientiza kierkegaardian că nu-i este dat să fie decât ceea ce este, nimic altceva: Exisă, așadar, o categorie de lucruri în lume din care eram menit să nu fac niciodată parte, paiațe nepăsătoare și mecanice, băieți voinici pe care nu-i doare niciodată capul. În jurul meu, printre copaci, în lumina soarelui, curgea un curent vioi și amplu, plin de viață și de puritate. Eu eram menit să rămân veșnic în marginea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-și păstra în dulap un frumos costum de haine negre"274, pentru că posibilitatea de ,,a fi" a acestuia a inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele blecheriene, ca de altfel și personajele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu un personaj de circ, asemănător clovnilor din tablourile lui Georges Rouault. Georges Rouault, Le clown, 1907355 Georges Rouault, Clown tragique, 1911356 Georges Rouault, Acrobate VII, 1913357 Nu este deloc întâmplătoare în contextul în care ,,Quitonce, care umblase ca o paiață, zvârlind din picioare o viață întregă"358, nu putea muri decât cu ,,accente convulsive și grotești"359. Foarte interesantă, în acest context, este opinia unui alt personaj, Ernest, care deși însănătoșit, refuză reintegrarea în social. Concepția pictorului expresionist francez, Georges
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Șocat în viața privată, șocat de istoria Portugaliei ce-l elimină definitiv, pe el și toată clica puterii bazate pe teroare polițienească, Domnu va fi trădat până și de felona văduvă a farmacistului. Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fanfaron al vieții și comunicării. Florin Șlapac, nu altul decât rafinatul degustător de esențe tari ale unui ev lingvistic fabulos (irezistibil prin cromatică, suculență comică și morală în poemul "Zăpodie") își îngăduie imposibile derapaje într-un idiolect aproape macheronic al paiațelor și măscăricilor, pitoresc, truculent, cu mixturi de paremiologie și cruzime deochiată. Idiolect ce dă copia neretușată a pustiului sufletesc, a necurățeniilor și primitivismului condiției de fantoșe belicoase, ridicole, dezgustătoare, prinse în mâzga unor dispute de mortăciuni cu ifose. Mascaradă, bufonadă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]