507 matches
-
nu sunt șmecherii. Lucrurile astea nu sunt de trișat, să ascundem sub masă trei zile pentru a vedea tactica de campanie a cuiva. Am acționat ca președinte interimar al României. Un candidat a dorit să se comporte ca trișor, ca paiața lui Viktor Orban, este treaba lui de candidat. Nu am nici cel mai mic regret sau ezitare că am procedat corect", a declarat pre;edintele interimar.
Antonescu: Băsescu s-a comportat ca paiaţa lui Viktor Orban () [Corola-journal/Journalistic/43227_a_44552]
-
a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un depozitar al secretului nedecriptat. Cât privește maestrul, acesta e, până la un punct, un autoportret al lui Bulgakov însuși, ceea ce autorul ține a scoate în relief printr-un șir de date edificatoare. Tichia unsuroasă pe care
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
plecat inima era încă vie, încă însetată să bată drumurile pacea ei e dansul nesfârșit de inimă care trece dintr-un piept într-altul și care nu mai are sânge a rămas pe pavaj, a supt-o parcul pe toată paiața din tabloul natural fetița care și-a pierdut chibriturile pictorul deșerturilor cea care e amantă de vineri până duminică fiii care au venit în burtă pe neașteptate, noaptea care nu s-a terminat niciodată sărutul care a căzut de pe buze
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
Ungureanu făcând la fel, îmi dau seama ce influență negativă poate să aibă Traian Băsescu asupra oamenilor", a mai afirmat Ponta, precizând că dorește ca în cazul unor adversități politice, să nu se vorbească despre familii sau folosind termeni precum ”paiațe, maimuțe”. Dacă așa trebuie să vorbească un președinte european, înseamnă că eu am cu totul și cu totul altă noțiune despre ceea ce înseamnă președinte și Europa. Sunt convins că după 29 iulie acest rău major și absolut care este Traian
Ponta: Blaga mi-a atacat familia. Sursa răului e Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43501_a_44826]
-
case sînteți sinistrații raiului/ dar de unde s-o știți? /da, fără să fiu mutilat de război sau măcar/ astmatic continui să scriu poezie, poti sa/ înțelegi?": e aici rană deschisă a poeziei, singura care poate salva de la mutilare și e "paiața", August Prostul, histrionul în toată dimensiunea lor tragică: glazura e rîsul-plînsul, figură, nervii: miezul e tragicul. Apoi, în O dramă la vânătoare, sentimentul, cîntecul, elegia, toata suferință dureros de dulce de a se ascunde sau de a se minți sau
Da, scriu poezii by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17764_a_19089]
-
din aceeași perspectivă oarecum curioasă pentru un ochi de literat, a permanentei arheologii filosofice. Dincolo de Urmuz și Caragiale sau poate înaintea acestora, dramaturgul Ionescu e descoperit a fi incredibil de coerent într-o atitudine filosofică constantă de-a lungul carierei. Paiața metafizică și comunicarea imposibilă, teribilismul, fronda și răsfățul celebrității, disprețul pentru cultura mică și obsedanta frică de moarte se regăsesc toate într-o construcție coerentă a căreie cheie de boltă e manierismul sofist. În capitolul care urmează, fundalul filosofic al
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
Nicolae Herlea. Un gând de despărțire - Viorel COSMA Trăim cu toții o mare durere în suflet: în holul de marmură al primei scene lirice românești, ne-am adunat să vărsăm o lacrimă, fiindcă Tonio din opera Paiațe nu mai este pe scenă, nu mai rostește cu glasul său de aur celebrul Prolog al lui Leoncavallo, ci a venit de peste hotare - parcă - să tragă cortina peste drama vieții, spre a-și lua adio de la toți prietenii și auditorii
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
muzical universal, căci generația de azi - din păcate - nu știe să-i rostească numele când aude la radio, acel glas de excepție, inconfundabil. Fiindcă i-am stat aproape peste 6 decenii din clipa când a debutat în rolul Silvio din Paiațe, în seara zilei de 14 aprilie 1950, nelipsind de la nicio premieră, concert de gală, spectacol extraordinar, până la retragerea de pe scenă, îndrăznesc să afim că un artist singular ca al lui Herlea nu mai poate apărea decât - poate - peste 100 de
Nicolae Herlea. Un g?nd de desp?r?ire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83462_a_84787]
-
și artiști celebri precum Agnes Baltsa, Giuseppe Filianoti, Ferruccio Furlanetto, Franz Grundheber, Ildiko Raimondi, Michael Schade, Stephania Toczyska. Timbrul vocal lirico-spinto îi permite sopranei Roxana Briban abordarea unei pălețe variate de roluri, de la Leila (Pescuitorii de perle), Micaela (Carmen), Nedda (Paiațe) la Marguerite, Elenă (Mefistofele) sau roluri mozartiene precum Contesă (Nunta lui Figaro), Donna Elvira, Donna Anna (Don Giovanni), cât și roluri verdiene că Violetta Valery (Traviata), Alice Ford (Falstaff), Amelia Grimaldi (Simon Boccanegra), Aida din opera cu același nume, Leonora
Roxana Briban - scurtă biografie () [Corola-journal/Journalistic/70996_a_72321]
-
Operei Bastille din Paris: imaginați-vă un vas în flăcări țâșnind din furtună pe scenă și Leul maur stăpânind, ca un vulcan, lumea... Și totuși, cel mai prețuit Otello al lumii alege să închidă cercul primului sfert de veac cu „Paiațe“: „Canio este, totuși, cel mai aproape de sufletul meu. Artistul gata să moară din dragoste, pe scenă“. Profet, acasă Și pentru că a ales să fie profet la el acasă, ultimul „Paiațe“ îl va dărui, în această seară, Timișoarei: „Să mă aibă
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
lumii alege să închidă cercul primului sfert de veac cu „Paiațe“: „Canio este, totuși, cel mai aproape de sufletul meu. Artistul gata să moară din dragoste, pe scenă“. Profet, acasă Și pentru că a ales să fie profet la el acasă, ultimul „Paiațe“ îl va dărui, în această seară, Timișoarei: „Să mă aibă în amintire cum mă au la Viena. Mulțumirea mea este că am reușit să rămân pe scenă 25 de ani fără să folosesc nimic în plus decât vocea mea. Asta
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
Austriei l Medalia Gh. Dima l Premiul de Excelență Culturală acordat de Austrian Airlines l Titlul de cetățean de onoare al municipiului Timișoara l Pentru maestrul Murgu, cea mai importantă recunoaștere rămâne cea a publicului său din toată lumea. Astă-seară, în „Paiațe“, maestrul se va dărui din nou publicului său: „Canio e viața mea“, mărturisește. Alături de el, sub conducerea muzicală a lui David Crescenzo, se vor afla pe scenă Veronica Fizeșan, Vasile Martinoiu, Giorgio Nemeti, Dan Patacă, Sabin Plăcintă Ciurescu, Florin Belean
Agenda2003-46-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281699_a_283028]
-
Buttterfly, am cântat la Covent Garden: Aida, la Opera Mare din Paris, La Viena, la Monte Carlo, la Fenice, la Roma, Hamburg, Berlin etc. Am cântat în ultimul spectacol al lui Mario del Monaco, eu în Cavaleria și el în Paiațe, în acea seară. - Cu ce mari dirijori ai cântat și cu ce regizori ai lucrat? - Am cântat cu Nelo Santi, cu Mutti, cu Patanne, iar ca regizori cu Peter Ustinov, cu Ponnelle am făcut Tosca. - Ce lucrezi în prezent în
Revedere cu Marina Krilovici by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6809_a_8134]
-
Mircea Dinescu și Andrei Pleșu, "demascați" ca și comuniști (de ce nu de-a dreptul legionari, că doar în așa ceva era specializată Securitatea?!) arată cât de mare e disperarea celor vizați, dar și cât de jegoase sunt armele securiștilor sau ale paiațelor politice și jurnalistice din subordine. Nerușinarea e atât de mare încât vicepreședintele CNSAS, Gheorghe, îl învinuiește pe cel mai fervent adept al deconspirării Securității, H.-R. Patapievici, că s-ar opune cu ghearele și cu dinții acestei operații. Si asta
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
kalaxifera,/ Debonantin, bibioran enim, cine nu știe să-asculte/ Se va face sânge, verde sânge va fi.»/ Nimeni nu îl aude, cu dopuri în urechi,/ Toți citesc aceeași carte: Alexandru Mușina/ Poeme alese (1975 - 2000).” Fără a mai vădi modele imediate, paiațele de aici sunt acționate toate de aceleași vanități auctoriale. În felul lor aparte, sunt niște „suciți” care-și întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
primul turneu oficial" în Transilvania și Banat, "prima dramatizare" la noi a unui roman de Dostoievski. Concepută să fie cronică a teatrului românesc, desfășurarea cărții este lentă și, pentru deslușiri, reține reliefurile: teatrul domniței Ralu, Iorgu Caragiale și "căruța cu paiațe", trupe și autori, Fanny Tardini-Vlădicescu, pe de o parte, V. Alecsandri și I. L. Caragiale, pe de alta. Ucenicia teatrală a lui Liviu Rebreanu și de cronicar dramatic a lui Radu Beligan, elev. Războiul resimțit direct pe scândura primei noastre scene
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu, a inaugurat în fața Teatrului Național București ansamblul monumental „Caragialiana - Căruța cu Paiațe”, prilej cu care edilul șef a apreciat că este actual diagnosticul corect pus societății românești de marele dramaturg Ion Luca Caragiale. „Maestrul Ion Luca Caragiale, în genialitatea lui, ne-a făcut o analiză fină și ne-a pus un diagnostic
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
mult ne lipsești! Este de o evidență, poate dureroasă, cât de adevărați și de actuali sunt Caragiale și personajele sale”, a afirmat Oprescu, la dezvelirea monumentului. Ansamblul monumental din fața Teatrului Național îl întruchipează pe Caragiale așezat în fața unei căruțe cu paiațe, personajele sale cele mai cunoscute. Bucureștenii îi pot recunoaște astfel, printre alții, pe marii actori Radu Beligan - în chip de Rică Venturiano (O noapte furtunoasă), Ion Chelaru - interpretându-l pe Pristanda (O scrisoare pierdută) sau pe Alexandru Giugaru, în rolul
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
Bucureștenii îi pot recunoaște astfel, printre alții, pe marii actori Radu Beligan - în chip de Rică Venturiano (O noapte furtunoasă), Ion Chelaru - interpretându-l pe Pristanda (O scrisoare pierdută) sau pe Alexandru Giugaru, în rolul lui Trahanache. În căruța cu paiațe, turnată în bronz, are locul lui de cinste și Brânzovenescu, din aceeași Scrisoare pierdută, personaj întruchipat memorabil, în 1982, de maestrul Mircea Diaconu, intrat el însuși în politică, între timp. La dezvelirea ansamblului realizat de sculptorul Ioan Bolborea au mai
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
dizgrațios, din când în când cu limba scoasă, cu capul balansându-se de la stânga la dreapta", ca să nu mai vorbim de „morișca brațelor" bălăngănin-du-se tot timpul, de parcă ar alerga cu ele, nu cu picioarele. Pare „un mecanism stricat, dislocat", „o paiață dezarticulată", una care zâmbește mereu, arătându-și dinții lați. Face contrariul a ceea ce-i recomandă antrenorii („Stilul e o tâmpenie.") și medicii („treaba medicilor e să îngrijească bolnavii, nu pe mine"), însă câștigă într-una, epatant. Spre deliciul tribunelor, merge
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
eu nici nu mă mir,/ nu mă mir deloc/ deși mă fac foc, - rușine pentru ce?/ pentru că nu-mi văd de treabă?/ pentru că refuz să fac socoteli de tarabă?/ sau pentru că sînt încă în viață/ fără s-ajung o jalnică paiață?/ sau poate că nu vreau să port mustață?/ pentru că nu mă cheamă bibi, sandu/ și că nu fac nimic să-mi crească grandu?/ ba mai degrabă pentru tine/ îmi crapă obrazul de rușine". Mastodonții lumii literare de odinioară între ei
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
22: Super Student Show. Intrarea liberă pentru toți studenții până la ora 24. Cu MC Geo da Silva și DJ Force. The Tunnel, ora 22: Love Night. spectacole TIMIȘOARA Opera Română: „My Fair Lady“ de Fr. Loewe, 10. 11, ora 19; „Paiațe“ de R. Leoncavallo, 14. 11, ora 19. Teatrul Național: „Crima din strada Lourcine“ de E. Labiche, 9. 11, ora 19; „La Lilieci“ după M. Sorescu, 11. 11, ora 19; „Tandrețe și abjecție“ după T. Mazilu, 13. 11, ora 19. Teatrul
Agenda2003-45-03-45-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281684_a_283013]
-
tinerețea ei? En fin, autorul bagă câteva pastile, dar le lasă sfârâind și trece mai departe, plusează întruna cu câte o scenă tare, dar nu „joacă”. E drept, la Faulkner ai numai nebuni și criminali, dar au clasă, nu sunt paiațe, plus că au fiecare o lume a lor, o poveste, un mister. Aici avem o casă a morților, un peisaj apocaliptic, potopul și casa-arcă plutind în derivă, trei frați discutând despre Dumnezeu, fratele cel mare (intelectualul rău) dându-i nana
Pe Apa Sâmbetei by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3960_a_5285]
-
unui noi "algoritm": algoritmul vulgarității și al nesimțirii. Pentru a se face auziți de o populație ce nu reacționează decât la clipocituri lubrice și la lumina farurilor de Mercedes, politicienii se transformă - atunci când nu sunt așa ceva din naștere - în veritabile paiațe scelerate. Debusolați ei înșiși, nu le pasă decât de votul din vârful bățului măgăriei naționale. Gureși nevoie mare, nici nu le mai observi, din cauza calamităților scoase pe gură, pelticia morală și imoralitatea batjocoritoare. Gladiatori demagogici (precum Petre Roman și al
Autoritarismul de bodegă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16778_a_18103]
-
părăsesc oglindă realului și se joacă de-a lumea, pe cont propriu. Autorul pare a nu mai fi autor, ci simplu spectator al reprezentației oferite de propria-i imaginație, în episoadele căreia se implică cu o frenezie caricaturala, senina, de paiața: "sînt o ciupercă doldora de spori/ un saxofon plin de sunete/ sînt nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi pun felinarul roșu pe frunte/ cînd fac echilibristica/ pe vremuri minodora mi-a născut un dovlecel/ mi
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]