744 matches
-
în limbajul științei moderne, aproximativ în felul următor. Înțelesul mitic și homeric. Curriculum înseamnă soarta predestinată să se autodesăvârșească eroic a omului în cursa sa de la naștere și până la moarte în conformitate cu Necesitatea inflexibilă (Ananke)28. Înțelesul pitagoreic. Curriculum este eleutheros paideia, educația liberă secretă, menită a-i apropia de oameni de zei de-a lungul mai multor vieți, în conformitate cu metempsihoza 29. Definiția lui Democrit din Abdera. Curriculum este natura umană (physis) căreia i se adaugă spre desăvârșire o a doua natură
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a doua natură, secundă, prin travaliul lăuntric desfășurat de-a lungul întregii vieți (physiopoiesis)30. Înțelesul platonic. Curriculum este efortul de formare umană și de autocucerire prin interiorizarea Ideilor (Alétheia, Agáthon, Kalós - Adevărul, Binele, Frumosul), precum și recâștigarea condiției athanatice prin paideia 31. Definiții și înțelesuri medievaletc " Definiții și înțelesuri medievale" Înțelesul evanghelic. Curriculum înseamnă asimilarea învățăturii hristice și Imitatio Christi pentru mântuirea sufletului 32. Înțelesul școlii ecleziastice. Curriculum înseamnă cele „șapte arte liberale” (septem artes liberales) orânduite în trivium (cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
corectă curriculi, care ar fi iritat și ar fi atras autorului acuza nemeritată de „pedant” (vezi și notele 5-7). 2. Vezi, în acest sens, lucrarea noastră Didactica Nova (2005) și studiul „The Tragic Obssesion of Universality in Education or from Paideia to Pansophia”, Contemporary Philosophy, vol. 2/2003. 3. Cu jenă trebuie să citez în acest sens câteva lucrări și studii care nu i-au lămurit prea mult pe educatori. Voi începe chiar cu lucrarea mea din 2000 Teoria curriculumului educațional
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
rivages a formării personalității umane. Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Or, aceasta însemnă un anamnesis fecund, dar neexploatat rațional de către postmoderniști. Teoreticienii și designerii de curricula postmoderne s-au apropiat extrem de mult de tradițiile străvechi ale formării plenare, de-a lungul întregii vieți, reprezentate de paideia platonică și de enkyklios paideia elenistică. Ce altceva vizează curricula „transdisciplinare”, „holiste”, „integrate”, „totale” etc. dacă nu idealul Kalokagathiei și al „omului desăvârșit” sub porunca socratică meléte thanatou? Este curios că gândirea postmodernă nu și-a „înfipt” rădăcinile în această rodnică glie din care s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
antic, cu genele necesare pentru a supraviețui în acest univers halucinant, ci trebuie format; format prin educație, de-a lungul întregii vieți, prin valorificarea integrală a tuturor posibilităților sale de formare. Este vorba, în mod clar, de o resurecție a paideia, cu hybris-ul ei cu tot: cu ambiția formării „omului complet”, a „omului desăvârșit”, precum androgynos, a omului creativ și curajos care a zburat în cosmos, asemenea titanilor care au vrut să uzurpe tronul olimpian al lui Zeus. Cu această
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fost egiptenii capabili de o atare inginerie socioeducațională? De la constructorii piramidelor ne putem aștepta la orice minune! 2.3. Curricula în Grecia antictc "2.3. Curricula în Grecia antic\" În vremea sa, Aristofan vorbea deja, cu nostalgie, despre o archaia paideia (h( arcaía paideía = „vechea educație”)12, numind astfel ceea ce un istoric din zilele noastre a considerat a fi educația ateniană presocratică, din prima jumătate a secolului alV-leaî.Hr. Este perioada în care au apărut școlile publice din Atena. Vechea educație
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
participarea la întrecerile olimpice 13. La fel vânătoarea, care a început să fie numită kynegetika (kuneghtíkh), nume semnificativ, evidențiind câinele, folosit la vânătoarea sportivă. Școlile publice s-au înmulțit atât de mult încât, pe la 490 d.Hr., vorbind despre archaia paideia, Aristofan își amintea diminețile când străzile se umpleau de copii care se duceau la școală, la profesorii lor (paivdeuthj = „profesori”) conduși de paidagogoi (paidagwgoj = sclav care-i însoțea pe copiii aristocratului la școală)14. Fiecare școală avea un maestru specializat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Eumolps. Ei fuseseră, la început, doar paideuți (paivdeuth" = „instructor”). Erau superiori acestora, aveau un prestigiu moral și social enorm și erau plătiți. Bineînțeles, erau complet diferiți de pedagogi (paidagwgo"), care erau simpli sclavi de încredere. 16. Cf. W. Jäger, Paideia. Die Formung des griechischen Menschen, Berlin - Leipzig, 1934, vol. I, și Marrou, op. cit., vol. II, note. Despre educația lui Ahile pentru areté eroică, vezi explorarea noastră hermeneutică Mitul lui Chiron (Aramis, București, 2000). Vezi și R. Cohen, La Grèce et
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1932; H. Kuhn, Sokrates: Ein Versuch über den Ursprung der Metaphysik, Die Runde, Berlin, 1934; G. Bastide, Le moment historique de Socrate, Alcan, Paris, 1939; T. Deman, Le témoignage d’Aristote sur Socrate, Les Belles Lettres, Paris, 1942; W. Jäger, Paideia: The Ideals of Greek Culture, Londra, 1939; H. Gomperz, „Die sokratische Frage als geschichtliches Problem”, Historische Zeitschrift, CXXIX (3), 1924, pp. 377-423; A. Banfi, Socrate, Mondadori, Torino, 1963; L. Robin, La pensée grecque et les origines de l’esprit scientifique
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
propedeutică propriu-zisă ar trebui să vizeze fortifierea și călirea corporală, prin gimnastică, și cultivarea sufletului, prin muzică. Dar prin muzică, Platon, ca și Pitagora, înțelegea „discipline inspirate de muze”, nu doar studiul armoniilor acustice. Altfel, Platon a conferit conceptului de paideia o semnificație profundă, poate chiar cel mai înalt înțeles pe care oamenii îl pot avea despre devenirea și rostul lor în lume (așa cum am arătat în cartea mea Mitul lui Chiron 17). Idealul era, desigur, formarea „omului deplin”, a „omului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Curriculumul platonictc "4.3. Curriculumul platonic" „Vârstele platonice” erau cele tradiționale. Vârsta I (3-6 ani), a copilului mic (paídavrion), era consacrată educației preșcolare în grădinițe mixte (băieți și fete). Era vârsta paidiei (paidiav = „joc amuzant, copilărie”) și nu a paideia-ei (paideia = „educație, formare spirituală”). Platon recomandă ca educația să se realizeze pe bază de jocuri educative: Paidiav" paíxein kalísta" (paidias paizen kalistas). Lui Platon îi plăcea acest joc de cuvinte și îl repeta adesea: „Copilăria se dăruiește frumuseții jocului”. Vârsta a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
liră; - școala kitharistului; D. educație literară: - școala gramatistului (cititul și scrisul); - studiul autorilor clasici; E. discipline muzicale (Musae): - matematica - disciplină fundamentală propedeutică pentru trezirea spiritului; - aritmetica - știința numerelor; - logistica (logistikh) - practica exercițiilor de calcul; - geometria; - jocurile matematice ale egiptenilor. III. Paideia (propriu-zisă): F. quadriviumul pitagoreic (stadiul avansat al disciplinelor muzicale): - aritmetica; - geometria; - astronomia; - acustica; G. filosofia. Dar, astfel înșiruite, aceste discipline nu spun mai nimic despre fabuloasa perspectivă pe care Platon o avea în legătură cu studiul lor. O redăm, pe scurt, în
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astfel înșiruite, aceste discipline nu spun mai nimic despre fabuloasa perspectivă pe care Platon o avea în legătură cu studiul lor. O redăm, pe scurt, în continuare. 4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideiatc "4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideia" Expresia paideia înseamnă, la Platon, pur și simplu „educație”. El i-a conferit semnificații mult mai profunde, epistemice și antropogonice, probabil inspirate de pitagoreici, pe care nu le mai regăsim nicăieri în civilizația și cultura euroatlantică. Avem de a face
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
aceste discipline nu spun mai nimic despre fabuloasa perspectivă pe care Platon o avea în legătură cu studiul lor. O redăm, pe scurt, în continuare. 4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideiatc "4.4. Fundamentarea absolută a curriculumului ca paideia" Expresia paideia înseamnă, la Platon, pur și simplu „educație”. El i-a conferit semnificații mult mai profunde, epistemice și antropogonice, probabil inspirate de pitagoreici, pe care nu le mai regăsim nicăieri în civilizația și cultura euroatlantică. Avem de a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de a face cu o fundamentare absolută, valabilă pentru întemeierea oricărui curriculum educațional. Ea are drept concept central adevărul și consideră cunoașterea un proces esențial al formării umane, conceput ca autocunoaștere și autodefinire de sine. Înțelesul filosofic al conceptului de paideia a fost dezvăluit de Platon în Republica, printr-o parabolă ingenioasă numită de obicei „mitul peșterii”, expus în cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat multă vreme greșit. Abia în secolul XX Martin Heidegger l-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cartea a VI-a a celebrului dialog. Sensul parabolei a fost interpretat multă vreme greșit. Abia în secolul XX Martin Heidegger l-a supus unei hermeneutici atente, reușind să dezvăluie 21 înțelesul profund pe care Platon îl conferă conceptului de paideia. Este vorba de ceea ce fizicienii de astăzi numesc un „experiment imaginar” (Gedankenexperiment). „Socrate platonicul” propune conlocutorului său Glaucon să-și închipuie că omenirea din toate timpurile s-a născut și a crescut în condițiile constrângătoare ale unei spelaion („peșteră”): legați
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se simte responsabil față de semenii săi rămași în peștera apaideusică. Un imbold puternic îl îndeamnă pe posesorul cunoașterii absolute să se întoarcă în peșteră pentru a-și vindeca semenii de ignoranță speologică. Această reîntoarcere de la Sine la sine este însăși paideia; adică o descensio ad inferos, o coborâre în iadul leneviei și al ignoranței; dar generoasa dăruire de sine a Omului Bun se sfârșește nefericit, însă cât se poate de realist. Generosul posesor al cunoașterii superlative este întâmpinat cu agresivitate de către
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de către apaideusicii peșterii. Ei nu vor să fie dezlegați de ignoranță întrucât se simt bine cu ea. Platon sugerează că cei mai mulți oameni preferă educației lenea intelectuală. Cunoașterea profundă este dificilă, obositoare și neplăcută. Numai filosofii autentici se simt atrași de „paideia solară”. Majoritatea se limitează să-și conducă viața după părere, mulțumindu-se cu căldura și liniștea „grotei ignoranței” în care s-au născut. Mitul platonic este susceptibil de multe interpretări. De aceea, ne putem încumeta să-l considerăm o profeție
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
éducation dans l’Antiquité, Seuil, Paris, 1981 (trad. rom.: Istoria educației în Antichitate, Meridiane, București, 1997), vol. I, p. 109. 2. Îndeobște cunoscută, viața politică a lui Platon contează când trebuie să explicăm statutul Akademiei sale și ceea ce am numit „paideia platonică”. În Scrisoarea a VII-a, compusă între anii 353 și 352, când Platon avea 75 de ani, găsim această mărturisire: „Odinioară, când eram tânăr, intenționam, ca atâția alții, să mă consacru politicii în ziua când mă voi simți stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Republic of Plato, Londra, 1902. 14. Termenul folosit de Platon este fulax - phylax înseamnă, literal, „paznic”. Având în vedere atribuțiile lui phylax în cetatea imaginară a lui Platon, trebuie să-l considerăm însă ca fiind „santinelă”. Platon insistă că, prin paideia, phylakes devin „adevărați paznici” sau „paznici desăvârșiți”. Ei sunt, de fapt, o castă superioară, conducătorii militari ai polisului. G. Dumézil a observat similitudinea „santinelelor platonice” cu casta kshatria, a luptătorilor, din societatea antică hindusă (cf. O. Cornea, note la Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
superioară, cea mai înaltă în polisul ideal. Similitudinea lor cu brahmanii hinduși este evidentă. Trebuie să subliniem însă că filosofii sunt „făcuți” prin educație și „înnăscuți” datorită sângelui albastru și originii nobile. Ei își câștigă noblețea prin travaliu philomathetic și paideia, nu o primesc de-a gata. 16. Paideia nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe după ce a fost împlinită propaideia
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lor cu brahmanii hinduși este evidentă. Trebuie să subliniem însă că filosofii sunt „făcuți” prin educație și „înnăscuți” datorită sângelui albastru și originii nobile. Ei își câștigă noblețea prin travaliu philomathetic și paideia, nu o primesc de-a gata. 16. Paideia nu este posibilă decât întemeiată pe o solidă propaideia. Educația paznicilor (santinelelor), descrisă de Platon în partea a III-a (cartea a VII-a) a Republicii, începe după ce a fost împlinită propaideia. 17. Vezi I. Negreț-Dobridor, Mitul lui Chiron. Explorări
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o cunoaștere mediocră, speologică. Doar studiul adâncit al filosofiei permite „marea înțelepciune”, „cunoașterea solară”. 19. Mitul lui androguno" la Platon, Banchetul, 189d-192a (vezi mai ales ediția îngrijită de P. Creția, Humanitas, București, 2006). 20. apaideusia - cuvânt compus din a-privativum și paideia - desemnează atât starea de „nedesăvârșire”, cât și „ignoranța”, „prostia”, „lipsa de educație”, „neghiobia”. Pentru a depăși „starea de nedesăvârșire”, cu care anqropo" vine pe lume, omul trebuie să refacă desăvârșirea androgină de dinaintea pedepsei divine. Adică o harmonia (a(rmonia) kosmică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Platon despre adevăr”, în M. Heidegger, traducere de T. Kleininger, Repere pe drumul gândirii, Editura Politică, București, 1987. 22. Cicero, Despre orator, II, 94 (citat și parafrazat de Marrou, op. cit., p. 136. Capitolul Vtc "Capitolul V" Enkyklios paideiatc "Enkyklios paideia" 5.1. Curriculumul supremtc "5.1. Curriculumul suprem" Aceasta este marea creație curriculară a Antichității și, poate, a tuturor timpurilor - în orice caz, și a vremurilor noastre, când, în întreg spațiul euroatlantic se redescoperă, cu uimire și speranță reînnoită, virtuțile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]