2,360 matches
-
de fericiți am fost astăzi ploaia uda trupul și sufletul... PRIVIRI (Syshikime) Noapte de toamnă în care prima cafea se terminase. Privirile se sărutau, Se-ntâlneau cu dorul crescut Porumbeii spărgeau liniștea, două frunze galbene s-au prelins, una devenea pală priveliște, alta îmbrăca sufletul. Eh.... ca și când toamna nopții se lungea fără sfârșit se îmbăta și naviga, întipărită în căldura mea. Ca și când mă uzi cu părul tău de apă o Rodie a dorului aprins, zboară la poetul liniștit! M-A ÎNECAT
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
trăia, Eminescu creează poezii profunde, din ce în ce mai triste și pline de renunțări. Codrul nu mai are bogăția frunzișului verde, culoarea, lumina, aerul pur din prima parte a tinereții, este văzut în alte culori, cineva parcă stinge încet lumina, culorile devin din ce în ce mai pale, poetul începe să-și pună întrebări, încearcă să definească amorul în poezia „Ce e amorul”: „Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere/, Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere./ De-un semn în
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
crunt și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
aveau nevoie Lacrimi, care vin cu trenul... Găzduiți de bunăvoie. Așezată în genunchi, Aveam mâinile uscate, Răvășită din rărunchi - Buze de tăceri sudate. Și privirea lui - redută, Peste umeri - un cuvânt, Pân-atunci, foarte pierdută Lespede grea și mormânt. Fața pală, tremurând... Suflete se înnodau, Dinăuntru-mi fumegând, În fire de plumb zburdau. Mă lăsa să îi alunec Și îmi număra ... Citește mai mult Nu mai sunt scrutări fatale! Și se-ntâmpină cu cerulCeară peste gând - petale,Tainele din tot misterul
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
-Mulți obraji aveau nevoieLacrimi, care vin cu trenul...Găzduiți de bunăvoie.Așezată în genunchi,Aveam mâinile uscate,Răvășită din rărunchi -Buze de tăceri sudate.Și privirea lui - redută,Peste umeri - un cuvânt,Pân-atunci, foarte pierdutăLespede grea și mormânt.Fața pală, tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
nu știe că-i smulsă Din tot ce e verde,-n rășină neunsă; Săracul meu tată, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgeră! Tună! - Chipul meu pal Lunecă veșted, pe val după val, Plouă cu moarte și plouă cu vânt, Plouă cu tot ce-i mai trist pe
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
o plânge, și-o plânge, cu stea după stea. Cupola de sticlă se sparge-n fractali, Septembrie șade-n obrajii mei pali; Ape sub ape, cu ape în ape - Volburi din matcă dorind să mă scape. Fulgeră! Tună! - Chipul meu pal Lunecă veșted, pe val după val, Plouă cu moarte și plouă cu vânt, Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constanța Sursa foto: #Lonely #Days - A #Gothic #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii ... Citește mai mult
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășină neunsă;Săracul meu tată, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de sticlă se sparge-n fractali,Septembrie șade-n obrajii mei pali;Ape sub ape, cu ape în ape -Volburi din matcă dorind să mă scape.Fulgeră! Tună! - Chipul meu palLunecă veșted, pe val după val,Plouă cu moarte și plouă cu vânt,Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
crunt și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare. Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium. - De ce ,,cerul se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
crunt și cade în oceane...”. Destin, întâmplare, nu știu exact ce a fost, știu doar că timpul a făcut să cunosc poezia și personalitatea poetului Constantin Barcaroiu, apoi, tot timpul mi-a hărăzit să o cunosc pe poeta Cecilia Bănică Pal, verișoara poetului. Urmând o anume traiectorie a vieții, mărturisesc acum că nimic din ceea ce am trăit nu a fost o întâmplare.Invitată la dialog este distinsa doamnă Iulia Barcaroiu, o prețioasă și consecventă colaboratoare a revistei Melidonium.- De ce ,,cerul se
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Respira greu și uneori se auzea ca și când ar fi suspinat, un fel de suspin înecat. Patul arăta prea mare pentru ea, așa mică și uscată cum se vedea prin lumina care intra pe ușă de pe hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar nu voiam să fac asta. Trebuia să mă gândesc ce-o să fac eu cu ea aici și cu tanti Mae plecată. Mama mea era pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în seara aceea avea o jachetă strâmtă de lycra cu vârtejuri psihedelice portocalii, galbene și verzi, jambiere verde închis și pantofi uriași. Fardul era portocaliu, iar părul ei, tuns scurt într-o manieră tranșantă, era vopsit într-un galben lămâie pal. Destul de ciudat, dar efectul per ansamblu era reușit. —L-ai văzut undeva pe Tom? a întrebat, uitându-se în jos la mine. A fost o greșeală din partea ei. Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
părea împiedicat de lipsa mea de răspuns. —Ești nouă aici? a întrebat. Părea în jur de treizeci de ani, înalt și mai degrabă slab. Hainele îi picau pe statura osoasă ca pe un umeraș; jeanși negri decolorați, o cămașă roz pal și un sacou albastru vechi sub o geacă de blugi la fel de spălăcită. Arăta de parcă în dimineața aia le-ar fi adunat pe toate de pe jos la întâmplare. îmi place genul de bărbați neîngrijiți, dar ăsta depășea limita înspre jerpelit, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul director, a cărui fantomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
când ajunse la doi pași de bătrân. No, bună ziua! îi răspunse acesta, venind spre el cu mâna întinsă. Lui Toma îi plăcu strângerea de mână a acestuia. Fermă și scurtă, așa cum trebuie să fie orice salut între doi bărbați. Avea pal mele aspre și degetele umflate la încheieturi de reumatism. Bătrânul dădu noroc și cu Vasilică după care se întoarse spre Cristi. Se îndreptase de șale, încrucișându-și brațele pe piept. Pufăia tăcut din lulea, așteptând ca cei doi să înceapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe frunzele copacilor. Lumina focului nu se mai zărea, tabăra rămăsese departe în urmă. Vântul se mai întețise nițel trecând acum nestingherit prin pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu să se bată cu pal mele peste umeri, își fricționa pielea de pe corp ca să se încălzească. Valea de dedesubt era deja plină de ceață și acum fuioare pufoase începeau să dea pe dinafară. Stătea în cumpănă, neștiind ce să facă. Atunci auzi șoaptele. Păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe ștampilă este imprimat anul douăzeci și unu. În hotel locuiește emigrantul rus Arcadie Ipolitovici Belogorcev, căpitan de cavalerie, În viața civilă inginer forestier. Trecutul său ne este insuficient cunoscut, căci el Însuși Îl evoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
înserare e un armistițiu melancolic în care viața s‑a stins. Profesoara de germană spune că frații Witkowski ar face bine să nu mai deranjeze clasa cu trăncăneala lor neîntreruptă. Stifter spune: Apoi s‑au ivit pădurile de un roșu pal, care, acoperite de o boare blândă, albastră, treceau de‑a lungul munților. Chiar vezi pădurile trecând? Să sperăm că și‑au luat bilet. Nu, lăsând gluma la o parte (Rainer), când comiți infracțiuni ai nevoie de sprijinul unui om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
portjartiere. M-a mirat expresia nobilă de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la Oriental Pale, În China Town, unde se servesc cele mai gustoase aripioare de rechin din lume. Acolo am mâncat aripioare de rechin, urechiușe-de-mare, somn și creveți. Keiko ieșea În evidență prin stilul ei vestimentar, pentru că Într-un restaurant chinezesc nu ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
curăț, nu e Unghi ocolit de praf, icoană veche! Văd praful - rouă, rănile - tămîie? - Sfânt alterat, neutru, nepereche. LEGENDĂ Străluminați ca niște unghii, Sub scuturi, îngeri au lăsat Cherubul văii să-l înjunghii, - Sădiți în aer ridicat. Și limfa pajiștelor pale Se pleacă soarelui ferit Al certei sere animale: Îngână sângelui ivit. Scris, râul trece-n mai albastru Și varurile zilei scad, E rana Taurului astru. Vădita țară, Galaad. AURA Mire, văzut ca femeea, Cu părul săpat în volute, De Mercur
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Un liniștit, un rar și tânăr mugur Prin ger mutat, prin tufele de zinc, La stâncile culcate: să le bucur. SUFLET PETRECUT Scăzută zării blândă e țara minerală. - Inel și munte, iarbă de abur înzeuat. A ofilirii numai această foarte pală Făclie, pe ghicirea Albastrului ouat. Mințiri, lumini! Scăpată, doar sfânta, ca o maică - Ars doliul ei; cu fruntea călcată de potcap: Scăldând la dublul soare, apos, de la Drăgaică, Rotundul, scund în palmă, duh simplu-n chip de nap. DIOPTRIE Înalt
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de mână cu speranța că într-o zi voi fi fericită! Silvia KATZ Israel Notă critică Opera Reîntoarcerea Hanei este o lucrare autentică. În ea se îmbină bipolaritatea divin-profan, lupta între lumile celeste și demonice; atracția morgană, fructul interzis, nudul pal al freneziei atrăgătoare care se evaporă spre dimineață. Legat de ispită și visul deșertului, îmi amintesc de un episod din Zona Crepusculară, realizat de Rod Serling în anii 1960, în care un soldat visează, fiind în moarte clinică, ajunge la
REÎNTOARCEREA HANEI de SILVIA KATZ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364432_a_365761]
-
gări avide Cu trenuri nervoase șuierând tardiv Cu vieți mărunte strecurate pe la colțuri și sordide Cafard mocnind în ochiul maladiv Ne-am revăzut la sfârșit clepsidră abisală Foșneau nisipuri sub arcade austere Și dacă voi muri...lăsați-mă-n lumina pală Pe-o filă...ultimă-n jurnal...tăcere... Referință Bibliografică: Jurnal comun / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
JURNAL COMUN de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364597_a_365926]
-
artist. Arie Lamdan, pictorul cunoscut pentru tablourile sale suprarealiste, pentru sculpturile surprinzătoare și figurile spectaculare, crează uneori un univers inedit, descoperind în calmul naturii un loc de visare și fantezie. Peisajul israelian cu multe nuanțe de verde și puțin galben pal, face loc poeziei vizuale cu care pictorul se identifică. Interesantă este schița de nud a lui Liviu Lăzărescu, profesor emeritus la Institutul de artă din București, autor al unor cărți despre culoarea în artă și tehnica picturii în ulei. De
CINCI PICTORI CARE MI-AU PLĂCUT (2) de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362838_a_364167]
-
vise multe ale celor ce prin căși se-ascund de gândurile tumultoase slute Afară întunerec e demult și prin case sori se poticnesc a ne lumina calea de sub pult înmănunchiind visele ce se-mpletesc Afară e întunerec deplin și o pală rază de soare-n suflete își caută rostul printre noi să se adape-n rugi de mugete și în închinăciuni de boi Afară e întunerec și nici o lumină dar cui pasă de întunericul din noi ce credem fără să o
AFARĂ de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 () [Corola-blog/BlogPost/362931_a_364260]