628 matches
-
serveau de aliment flăcărilor, când spectacolul era vesel și armonia plăcută pentru mulțimea oarbă la auzul gemetelor confuze și surde ale nenorociților care ieșeau din vârtejurile de fum negru, fum de membre omenești, între trosnetul oaselor carbonizate și sfârâitul viscerelor palpitând încă. Dar oamenii cu judecată vor vedea că locul, secolul și materia nu-mi permit să examinez natura unui astfel de delict. Ar fi prea lung și în afara subiectului meu să arăt cât de necesară trebuie să fie o uniformitate
Cesare Beccari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10102_a_11427]
-
prestigioasă a istoriei literare: Adrian Maniu, Camil Baltazar, Virgil Gheorghiu, Simion Stolnicu, Emil Botta, Dimitrie Stelaru. Ne-am întîlnit cu toți aceștia ca și cu alții pătrunși de-o emoție în care, alături de-o vie curiozitate și de respect, palpita simțămîntul continuității, al unei integrări în afara căreia efortul literar riscă a se deculturaliza, a pluti în deriva trufașă a unei iluzii. Cei mai tineri poeți de azi mi se năzare ori într-adevăr sînt altfel? Nu știu ce să cred. în orice
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
inevitabil. Pentru el, „yarragh este strigătul inimii, un sunet bântuit și care bântuie. Înseamnă tristețe și bocet pentru ceva pierdut, dar și la adresa secolelor de asuprire străină. Înseamnă mânie și sete de dreptate, un sunet puternic și războinic în care palpită demnitatea și curajul unui popor." Fervoarea naționalistă celtică s-a condensat și s-a păstrat în această explozie a sufletului, în energia misterioasă a aerului ce conferă coardelor vocale intensitatea amenințătoare a unei furtuni. Van Morrison e unul dintre puținii
Van the Man (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5982_a_7307]
-
un pitoresc aparte și de o străveche românitate”. Avem a face mai puțin cu generalități decît cu evocări din proximitate, pe viu, cuprinzînd detalii asupra ființei lui Blaga, împrejurări mai puțin cunoscute ale biografiei sale. Astfel viața nemijlocită a acestuia palpită în paginile cu migală alcătuite de cercetător. Chipul lui Blaga se conturează nu din perspectiva istoriei literare sau a exegezei, ci a existenței sub un unghi nădăjduim atracțios pentru cei care doresc să-și coroboreze lectura cu cea a imaginii
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
nu o mai am decît pe ea. Dar dacă așa și este?... Deseori, în duminicile foarte frumoase sau, dimpotrivă, foarte urîte, mă duceam la Muzeul }ăranului Român. Ca într-un loc de rugăciune, de căutare, ca într-un loc viu, palpitînd de idei, nobil și rafinat. Un loc în care am întîlnit oameni ispitiți mereu de imaginație, născocitori de mii de minuni, un loc care m-a surprins întotdeauna, un loc spre care s-au dus o parte a colegilor mei
Amintiri cu Papa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11829_a_13154]
-
masculine mărturisită în creație, un tip de energie tumultoasă și misterioasă totodată care i-a clocotit mintea și trupul pînă la capăt. Ochii de femei, tandri sau încărcați cu reproșuri, senzuali, posesivi, rebeli mișcau, parcă, în fiecare tablou, făcîndu-l să palpite visceral. Și, uneori, își fixau imaginea în realitatea unei fotografii. Există cîteva fotografii alb-negru, pe care le-am descoperit acolo, puțin cunoscute, în care Picasso privește lumea cu o enormă bucurie, cu o curiozitate vitală, inepuizabilă. Expresiile acelea mă urmăresc
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
sau în jurul unui grătar rumenind trei mici. Și, apropo de asta, nu aș recomanda albumul la o ascultare cu bere. Un vin gros - fie el și mai puțin spaniol - și o întoarcere spre firea profundă, care se căznește să mai palpite în noi, ca jarul sub cenușă, s-ar potrivi mai bine cu seriozitatea demersului celor doi interpreți. Pentru că tot a venit vara și tânjim după nisipul din buza mării, recomand, de asemenea, o ascultare relaxată, permițând soarelui să ne pătrundă
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
un trup transparent, foșnitor asemeni firelor de iarbă și, prin urmare, inaccesibil. Perversul său joc de cuceritor e dinainte sortit eșecului. Emmy va reprezenta unica lui victorie, pentru că, în felul ei primitiv, agresiv, e singura femeie adevărată, singura în care palpită forța pământului. Soldier's Pay,o carte mult mai complicată și profundă decât pare la prima vedere, reprezintă și un veritabil tur de forță în privința referințelor livrești. Scrisul lui Faulkner stă, în primul rând, pe marea tradiție poetică și narativă
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
Ahmatovei: „Dă-mi, amari, ani de-arșiță, de boală, / De nesomn, și prietenu-mi ia, / Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală...”. Nu știa, biata, ce o aștepta. Verdictul, 1939: „Ca un munte a izbit cuvântul / Pieptul meu ce încă palpita./ Îl pândisem luni și luni de-a rândul...”. În R.l., verdictul procesului „Rugului aprins” (îl regăsesc printre condamnați pe Șerban Mironescu cu care, la facultate, ne împrieteniserăm, Mihai și cu mine, oarecum). Cât de instructivă ar fi lectura asta aridă
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
care seamănă cu precipitatul acela de pe rezistența congelatorului Arctic, un fel de tzunami celest, un diluviu cristalin, pufos și devastator. Rapid și irevocabil, toate zonele umede ale prezentatoarelor TV, fără nici o deosebire de post, oră și patronat, au început să palpite la unison și să psalmodieze pe același ton, mult mai potrivit pentru a anunța invazii de extratereștri sau iminenta ciocnire cu o cometă, ireversibilul dezastru al fulguirii hibernale. Tradițional, venirea iernii era prilej de bucurie cam pentru toată suflarea omenească
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
știință e în schimb "combativa", "intervine activ", "ia atitudine". Foarte periculos pare a fi fost studiul limbii vechi - ocupație oricum retrogradă, contrazicînd izbîndă noului - care în plus lasă să se strecoare odată cu citatele nenumărate pericole ideologice: "în loc ca Dicționarul să palpite de curentul vieții noi, ne dă miros de tămîie, izma și fum de cădelnița" (p. 74), "în citatele Dicționarului abundă sfinții, babele și drăcii" (p. 78). Experiență sovietică e invocată și în acest caz: "desigur că au și ei un
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
oarecum hilar: "relația tulbure (s.n.) dintre părinți, Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălacioiu, dar și chinul de a-și ști mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 1958! - n.n.) palpită în subteranele cărții." Cred că palpită de fapt, în acest fel de a promova o carte, doar graba de a scrie cu o documentare superficială. Cât despre criticii literari, ei suferă deseori de prejudecata "profesionalismului". Numai cine este scriitor de
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
părinți, Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălacioiu, dar și chinul de a-și ști mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 1958! - n.n.) palpită în subteranele cărții." Cred că palpită de fapt, în acest fel de a promova o carte, doar graba de a scrie cu o documentare superficială. Cât despre criticii literari, ei suferă deseori de prejudecata "profesionalismului". Numai cine este scriitor de profesie poate da literatură de calitate
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe se apropia, începuse să înțeleagă. Era un grai cunoscut și atât de cald, încât își simțea inima palpitând și creierul invadat de amintiri imposibil de legat într-o poveste. Și imediat știuse că sunt glole. Îi înconjuraseră capul și îi povesteau tot felul de lucruri, că abia a răsărit luna, că la nici trei metri sub el trece
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
doar un fel de testament evocat și invocat de atîtea ori, ci o confesiune a unui artist care și-a stimulat ființa pentru misterul teatrului, pentru ca pe urmă să se topească în anvergura memoriei noastre. Noblețea și nebunia lui Strehler palpită în toți cei care l-au cunoscut într-un fel sau altul, este o prezența in absentia de a cărei concretețe te bucuri dincolo de iluzii și șoapte. Așa cum m-am bucurat și eu, din nou, cîteva zile. Aproape în orice
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
Noului Testament), craniul lui „a fi sau a nu fi”, Oblomov sau chiar melodramele amorurilor dintre tînăra de viță nobilă și tînărul viteaz și harnic, dar sărac, din foiletoanele spălătoreselor. Acest livresc face fundamental parte din universul unei proze care palpită într-un ritm special, ritmul unei lumi altfel, dar foarte reală, aproape dureroasă la pipăit. O lume care, astfel, își ia revanșa asupra chiar a literaturii din care se naște. Zoltán Rostás, Sorin Stoica (coord.), Istorie la firul ierbii: documente
80 de ani, 14 mărturii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13523_a_14848]
-
are, pe dedesubt, și, uneori, ca formă clară, netrucată, o teatralitate extraordinară. Și o muzicalitate a frazei care mi s-a părut foarte modernă. Sub învelișul scriiturii naive, asemănătoare poveștilor sau basmelor pentru copii, picturilor caraghioase cu linii care deformează, palpită o literatură mare, filosofică, metafizică, o literatură care se sustrage șabloanelor de gîndire și de rostire. O literatură protestatară, să-i spunem, fie și pentru simplul motiv că se sustrage canoanelor. De fapt, Harms a cam făcut asta și în
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
și trei, cu care narează, mai departe, sau comentează cu corpurile tinerii din "insectar" întîmplările protagoniștilor dezvoltă, plastic, o poveste vizuală foarte puternică. Trupuri de tineri, oricînd posibile victime pentru creiere bolnave, pentru crime oribile, pentru acte de terorism nemiloase, palpită, freamătă la vedere, în căsuțe bine delimitate. Insectarul imaginat de Radu Afrim și Cosmin Florea devine un punct tare al spectacolului. Pus în picioare, exponatele-victime își arată, ca într-un tablou-colaj, propria istorie. Fie doar subiectul unei povestiri scrise de
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
infanterist Nicolae Drăghici. „În toată România mai sunt doar 47 dintre noi” zice, cu liniște, generalul Tomescu. Patruzeci și șapte de Cavaleri ai Mantiei Albe în mijlocul a 22 de milioane de români. Ei sunt, fără vorbe mari, eroii. Și istoria palpitând de sânge viu și de amintiri. Ranița cu amintiri de front În casa de lângă biserica Küttl, unde generalul Tomescu locuiește din 1942, e răcoare și, câteodată, război. Fiindcă atunci când povestește, generalul nu se joacă de-a războiul: îl retrăiește. Scaunele
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
Gheorghe Grigurcu Am văzut că autenticitatea e, în mentalitatea lui Eugene Ionesco, întemeiată nu pe literatura "moartă", simplă "conservă" de verbe, ci pe ficțiunea în care palpită viața, capabilă a surprinde, în spirit jungian, ecourile imemoriale ale arhetipurilor. Din care motiv scriitorul ficționalizează principalele coordonate ale realului, timpul și spațiul. Consecventul antiistorism al lui Ionesco e un mijloc de-a bruia timpul real. Începînd cu jurnalele timpurii
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
nemișcată, cu păru-i atingându-mi bărbia, cu obrajii ascunși la pieptul meu. Umerii ei albi se ridicau ușor în ritmul respirației mele. Am mângâiat-o pe păr. Avea părul negru și strălucitor, iar fiecare fir în parte părea că palpită de viață. Dar oare cum arăta părul meu, în comparație cu al ei? Părul meu, despre care în tinerețe se spunea că avea firul tare, își pierduse acum vigoarea și era moale, cu câteva fire albe prin el. Însă și Mutsuko fusese
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
inadmisibil! Sunt nevinovat, clamează din susul scării cel vătămat. Sau trântește portiera mașinii sale de lux. Dar să lăsăm de o parte problema stărilor sufletești ale celor hărțuiți pe tema apartenenței la poliția politică, a traumelor morale ale celor ce palpită în așteptarea rezultatului final - dar noi dosare apar la toată ziua - și să luăm în considerare o altă situație: a celor care, suferind de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
înstelați de câteva boabe strălucitoare de strasuri. Femeia Agnes are pe cap o pălăriuță roșie înaltă și cu boruri înguste, în care lucește înfipt un ac mare, terminat într-o perlă." (pag. 132) Bine scrise sunt și pasajele îndărătul cărora palpită un gust periferic. Din dragoste pentru Nausicaa, Don Stephano ajunge să care, cu luxoasa lui mașină, marfă pentru birturile din preajma pieței. Lumea aceasta nouă, forfotind de femei ușoare, de monopoliști cu tenul smead și de recuperatori de profesie îi oferă
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național în opera politică a poetului, cercetătoarea scoate în relief alte teze ale acestuia, cu caracter
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
zise studențești, e cîrdășia a două chinuri. A două penițe, care înseamnă, în pasă rea, litere și linii. Lucrînd parcă sub blestemul, romantic, al lui Hasdeu: "O poezie neagră, o poezie dură, o poezie de granit./ Mișcată de teroare și palpitînd de ură,/ Cu vocea răgușită pe patul de tortură,/ Cînd o silabă spune un chin nemărginit." Viziuni într-o peșteră neîncălzită, de lume hăituită de spaimele miezului de noapte, în cîteva secunde cît un coșmar: În horn înoptați ca'ntr
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]