494 matches
-
lor prin viață, motiv pentru care se trezeau dimineața și Înfruntau lumea. Cum putea să aleagă ea un singur bărbat? Avându-l pe Bill Blitz alături, oricare alt bărbat părea o alternativă mai bună sau măcar una la fel de bună. Se panică și mai rău. Nu voia să se Întoarcă la asta. Atunci când apare dragostea, nu ai de ales. Nu poți să măsluiești destinul. Tentațiile mulțimii sunt vii, dar nu te interesează. Rămâi În balonașul tău de săpun, cu celălalt. Balonașul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
beneficiat de gratitudinea unui asemenea decret. Categoria respectivă de răufăcători fiind puși În libertate făcea parte dintr’un diabolic plan al Dictatorului țării: acești indivizi imediat acționau În toate domeniile profesiei Îngrozind populația cu jafurile și uneori crimele producând suficientă panică tuturor de o așa manieră ca nimeni să nu mai pună Întrebări de ce au dispărut din comerțul dirijat de asupritori alimentele, de ce viața-i tot mai grea...! Stupidul Dictator Nicolae Ceaușesu, uneori demonstrativ Însoțit de o armată de reporteri ziariști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ieșea ce vroia el. Când ați scris scenariul? Acum cinci ani, din care vreo trei l-am tot rescris. Totul a plecat de la un reportaj TV cu un șef de gară care a oprit un tren cu americani. S-a panicat, s-a gândit „Dom’le, vine un tren cu americani. Trebuie să facem ceva. Să-i oprim să le zicem bună ziua, nu știu, să le dăm o gustărică“. Și a oprit trenul două ore. Dar noi aveam nevoie pentru film
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Lisette ? Sau mai știe cine ? încet, în vârful picioarelor, intrase în camera ei, se trântise pe pat, își vârâse degetele în urechi și, multă vreme încă, o mai lăsase pe Muti să o strige. Stă cu spatele la pendulă, ca să nu se panicheze, dar îi numără bătăile automat, strângându-și nervoasă buzele subțiri, mototolind între degete cartonașul. Printre sunetele rotunde, care urmează unul pe altul insuportabil de egal, de negrăbit, se strecoară fâșâitul subțire al respirației sale precipitate. Și, în sfârșit, brusc, liniște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oprit și m-am așezat pe o cana pea încă liberă, alături bastonul, mănușile și pălăria, și m-am pus pe așteptat. Dar fiecare, odată intrat, nu mai părea a avea de gând să iasă, și am început a mă panica, având tot astăzi de mers și pentru lemne. Cealaltă lume n-avea desigur motivele mele de grabă, pentru că se complăcea, făcând conversații șoptite, spu nându-și motivul ce-i adusese aici - același la toți, ca și la mine, am dedus, adică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Eram atît de sigură că țin perfect minte unde e. — S-a Întîmplat ceva ? zice Jack. Nu ! zic imediat și-i zîmbesc larg. Încerc doar să-mi amintesc exact unde... Mă uit În susul și În josul străzii, Încercînd să nu mă panichez. Care din ele o fi fost ? Ce să fac, să sun la toate soneriile de pe strada asta ? Fac cîțiva pași pe trotuar, Încercînd din răsputeri să-mi aduc aminte. Și atunci zăresc, dincolo de o arcadă, o alee aproape identică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lansat un proiectil uman Exocet dement, care zboară fîsÎind prin Londra, pornit să facă prăpăd În jur, iar acum vreau să-l rechem Înapoi, dar butonul respectiv nu mai funcționează. OK. GÎndește-te puțin rațional. Nu are nici un rost să te panichezi. N-o să se Întîmple nimic În seara asta. O s-o sun Întruna pe mobil și, În clipa În care Îmi răspunde, Îi explic În cuvinte dintr-o silabă că trebuie neapărat să-l sune pe tip și să contramandeze totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trase. Vincennes trase. Ed trase. Toate focurile - rateuri. Trupul femeii Încasă toate gloanțele. Vachss se retrăgea pas cu pas. White alergă spre el. Vachss Își șterse de pe față creierii femeii. White Își goli Încărcătorul - toate gloanțele În cap. Strigăte, goană panicată spre ușă, un bărbat tăindu-se În cioburile de la vitrină. Ed alergă spre tejghea și sări peste ea. Pe podea: Kikey, cu sîngele țîșnindu-i din rănile de la piept. Ed Îndreptă pistolul direct spre fața lui. — Dă-mi-l pe Dudley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
diverse caractere și culori, spuse el. Lasă-mi puțin timp, apoi i-l arătăm Lisei. Ai încredere, îl fac frumos. — Am încredere în tine, promise Ashling. Gerry era o oază de calm, încredere, un om care părea să nu se panicheze niciodată, indiferent cât de obscură și dificilă era cererea care i se făcea. Între timp, a sunat-o pe Clodagh. —Ai spus că vrei să vorbești cu mine despre ceva, spuse Ashling neliniștită. —Vreau, spuse ea, pe fundalul sonor obișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
au dovedit faptul că Mercedes, Trix, Dervla, chiar domnișoara Morley și Shauna se folosiseră de numele Colleen pentru a face rost de programări. Pardon? Ce fel de idioată sunt eu? Dar nu avea timp să se enerveze - începea să se panicheze. Părul ei părea rânced. Va trebui să îl spele aici. Din fericire, biroul era plin de produse pentru îngrijirea părului - se găsea chiar și ceva extrem de simplu și de bază cum este șamponul. Dar avea nevoie de ajutor și singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o felie transparentă de ghimbir exact în centru. Apoi, cu bețișoarele, a aranjat marginile pachetelor de orez, în timp ce ea se minuna că făcea astfel de eforturi pentru ea. —Ești gata? întrebă el, ridicând bucata de sushi către ea. Ashling se panică pentru o clipă. Nu era sigură că e gata. Se simțea de parcă deschidea mai mult decât doar gura și l-a lăsat să pună un pachet micuț pe limba ei. Jack îi urmărea nerăbdător reacția. —Bun, spuse ea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
curaj. — Scribonius Libo, cel care a fost adoptat de bunicul său matern... Cezarul și-a revenit îndeajuns pentru a rosti cu o voce de gheață: — Fiul fostei mele soții... Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce a pierdut din vedere? Se panichează și glăsuiește repede: — Libo n-a uitat niciodată că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și dă seama dacă mimica împietrită a principelui e de bine sau de rău. Cu sprâncenele adunate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în piept. Își înalță apoi fruntea și reia bătăios: — Mai este unul, Iunius... — Care Iunius? — Un libert, se grăbește în fața privirii severe a împăratului. Înțelege într-o străfulgerare că principele nu se interesează al cui libert este. Semn rău! Se panichează: — Jură că Libo a stăruit pe lângă el ca, prin descântecele sale, să cheme umbrele trecutului... — Și Iunius ăsta al tău face astfel de mărturisiri compromițătoare, fără să-i treacă prin minte că el va fi primul acuzat de vrăjitorie? îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ea! Ce-a apu cat-o? Trio își dă seama că balanța s-a dezechilibrat din nou. Nu mai înclină în favoarea lui. Șoptește copleșit: — Imolează împreună copii nevinovați... Îl vede pe bătrân înnodându-și mânios sprâncenele la baza nasului. Se panichează. Adaugă grăbit: — Cerșesc în felul acesta protecția zeităților de dedesubt... Arată cu degetul spre pământ. Augustus se apleacă din scaun în bătaie de joc și cercetează cu o atenție exagerată podeaua, ca și cum s-ar aștepta să vadă deschizându-se gaura
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Fulcinius bănuiește o capcană, dar n-are încotro. Nu poate ține pasul cu iuțeala gândirii împăratului. Se hotărăște așadar să fie prudent și vântură din mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i cu asta? Fulcinius se panichează. Nici această veste n-a avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire principele. Pufnește imediat în râs. — Parcă înainte ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un proces de calomnie? Următoarea lovitură este și mai țintită. — Acuzatorii au parte de aceeași osândă dacă se dovedește că au primit bani ca să denunțe... Cuvintele cad ca o secure: — ...sau pentru a urzi pieirea unui nevinovat! Fulcinius își frânge panicat mâinile. Din nou fierbințeala i se urcă la cap. Augustus îl vede neajutorat și se bucură. Presează: — Te-ai gândit că ai putea fi surghiunit și deportat departe, unde să-ți fie interzise apa și focul? Glasul se ridică clocotitor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intri de vie într-un mormânt. O picătură de salivă îi cade pe mână. Iar stă cu gura căscată! Pe pipăite, îi prinde ușor bărbia și cu degetul împinge de buza inferioară în sus. Gata. Pare că a priceput. Se panichează instantaneu. Dacă își ține cumva limba afară în fața împăratului? Ridică obosită din umeri. Asta e. Are biata de ea nu numai un tonus scăzut al mușchilor feței, dar și limba îi e prea mare, iar gura mai mică decât în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai suntem de folos după ce ajungem roși de răni, boli și reumatism în urma anilor petrecuți prin corturi, în campanie. Se freacă furios cu mâna la nas. Câți mai apucă ziua fericită a lăsării la vatră? Nici jumătate. Vittelius se uită panicat la mutra lui fioroasă. Tânărul își dă seama și încearcă să se controleze. Nu are nici un rost să-l lase să-i citească gândurile. Se forțează așadar să se calmeze și în treabă cu o voce pe care se silește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și împungând cu coarnele. Se produce o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i vorba? Nu-mi pasă, răspunse ea. — Ar putea aduce poliția, Viv. O să ne ceară numele. O să vrea să știe totul despre noi. Avea vocea tensionată. Rămase așa, nehotărît, Încercînd să găsească o altă cale. Apoi o cuprinse din nou panica și gîfÎi, strîngîndu-și stomacul. Bine, zise el repede. Bine. Se răsuci și plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pompieri tocmai coborau încet scările. Pe fețele lor, se putea citi resemnarea. - Lincoln! țipă ea. Și o luă la fugă pe scări în sus. - Amelia, stai! se auzi vocea aspră a lui Lon Sellitto, care răsună din hol. Se întoarse panicată spre locul din care auzise vocea, gândindu-se că tot ce voia el era să o împiedice să vadă trupul carbonizat al lui Rhyme. Dacă Magicianul îl luase pe Lincoln de lângă ea, avea să-l omoare. Nimic în lume nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încet. Nu, pericolul real era panica, tonele de mușchi uman, învălmășeala care strivește, sfâșie, zdrobește și sufocă. Oase rupte, plămâni distruși, asfixiere... Să salvezi oamenii dintr-un astfel de dezastru presupune să îi evacuezi din incinta cortului fără să se panicheze. În mod tradițional, primii anunțați trebuiau să fie clovnii, acrobații și ceilalți artiști. Prezentatorul ar transmite apoi un semnal subtil către liderul formației muzicale, care ar da tonul pentru marșul energic al lui Joh Philip Sousa, „Stars and Stripes Forever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Recunoscu sunetul din ziua precendentă: era sunetul pe care steagul cu Arlecchino din commedia del’arte îl făcea atunci când vântul bătea mai tare. Probabil cei aflați în acel moment la ieșire au crezut că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mai mare a femeilor spre cooperare, comunicare, responsabilitate directă. Strategiile dezvoltate de către femei sunt mai puțin axate pe competiție nemiloasă și mai receptive la context. În situații de dezvoltare instituțională femeile performează la nivele înalte. În situații de criză se panichează mai ușor. O diferență importantă este și aceea că o femeie care își asumă conștiința de gen nu dorește să demonstreze cât de bărbat a devenit și nici că ea este o excepție care a reușit în lumea bărbaților, încântându
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
peste mulți ani din nou la Roma (după mai bine de douăzeci de aniă, nu am mai fost însă ispitită de locul cu pricina: Capela Capucinilor primise deja însemnele unui memento mori care avea toate șansele să mă angoaseze și panicheze. În 2007, în drum spre Veneția, am aflat însă din nou ceva care mi-a adus aminte de Capela Capucinilor, chiar dacă într-un fel mai puțin triumfal (în schimb, cât se poate de angoasantă. Pur și simplu, căutând un hotel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]