857 matches
-
de un revizionism accentuat. Cercetătorul vorbește despre răstălmăcire sau mepriza poetica, despre contestare, despre discontinuitate în raport cu înaintașii, despre demonizarea ori trunchierea operei lor.35 Studiul de față își propune să puncteze strategiile la care recurge Quasimodo pentru a pătrunde în panteonul literaturii italiene, precum și măsură în care relația dintre opera să și cea a lui Leopardi îi reflectă opinia asupra tradiției. 2. Impactul operei lui Giacomo Leopardi asupra evoluției lui Salvatore Quasimodo 2.1 Influența lui Giacomo Leopardi asupra literaturii italiene
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deschisă spre dialog. Capitolele următoare se concentrează cu precădere asupra celei dintâi (1928-1942) deoarece în acești ani, precum și în perioada anterioară de formare, Quasimodo și-a însușit varii cunoștințe despre reprezentanții de seamă ai literelor italiene, și-a format propriul panteon de scriitori venerați, și-a creat un stil propriu, s-a bucurat de primă recunoaștere a operei sale, dar a simțit și amărăciunea celor dintâi critici. Acest interval de timp este decisiv deoarece în acești ani Quasimodo a devenit una
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre beneficiile pe care exercițiul traducerii în ipostaza să de lectură lentă și, prin această, de vehicul al cunoașterii le oferă artei versului, Quasimodo ajunge să îl integreze în mod explicit pe Leopardi în panteonul celor care au influențat concepția să despre cuvânt și despre arta scrierii poeziei. Exercițiile quasimodiene de traducere au oferit literaturii italiene una dintre cele mai înalte demonstrații ale acestui meșteșug; eliminând calcurile și aproximările grotești autorul a înnoit, trebuie să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu lacrimile noastre / să plângă și să geamă / rotita boltă-a nopții (Primăverii, vv. 61-69).519 Preluând motivele, dar transformându-le în conformitate cu propria sensibilitate, metamorfozând și proiectând ecourile pe un fundal familiar, laureatul Nobel l-a inclus pe Leopardi în panteonul sau literar. El creează interpunând imaginea insulei între bagajul sau de tablouri lirice și propriile trăiri. Insula este decorul în care scrierile vechi revin tainic la viață: iată-l pe Leopardi, în vibrația vântului, în grotele antice ce amintesc de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o experiență personală sau personalizată, cel puțin pentu că ea reprezintă un act voluntar, profund interiorizat și individual. Interpretarea ca moment ceremonial pare des prinsă dintr-un discurs pe tema intertextualității: "O mandala reprezintă o imago mundi și totodată un panteon simbolic. O mandala poate deține cel puțin o dublă funcție, ca și un labirint. (...) Mandala concentrează, ea ferește de distragere sau de împrăștiere" (Eliade: 1994, 63). Intertextul înseamnă construirea Centrului, axul său valorează cât un axis mundi. Această linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pasiune a povestirii, dacă se datorează vechilor tradiții orale vikinge, transmise în nesfîr șitele nopți de iarnă petrecute în jurul unui foc, sau dacă acest dinamism cu accente inedite își are rădăcinile în cultul Destinului, care a fost prima zeitate a panteonului lor... Cert e că atașamentul fulgerător al europenilor "căldicei" pentru această dimensiune fabulatorie vine încă o dată în sprijinul ideii că toate curentele literare uscate și cerebrale nu au făcut, cel mult, decît să ascută pana și mințile criticilor blazați, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
reprezintă pentru cultura franceză. La rândul său, Ștefan Popescu realiza corect influența pe care a exercitat-o Arnold Böcklin asupra pictorilor simboliști Max Klinger, Ludwig Herterich, Franz von Stück, Hans Thomas. Altfel, pictorul este așezat de critici și scriitori în panteonul marilor figuri ale culturii europene alături de Homer, Phidias, Shakespeare, Dürer, Rembrandt dar și Goethe, Beethoven sau Wagner 63. Notorietatea lui Böcklin se reflectă și în spațiul literelor franceze, decadentul Joséphin Péladan, fondatorul saloanelor rozacruciene unde expun o bună parte din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Stolojan îndeplinise numeroase funcții administrative, primar al Craiovei, Deputat, Ministru de Justiție în 1879, Ministru al Domeniilor Publice în 1885, al Internelor în 1896 etc. Ca un apel la memoria culturală, fotograful Paul Filip a realizat un important album, Bellu Panteon Național 201 cu principalele monumente funerare care se regăsesc în cel mai mare cimitir al capitalei, multe purtând semnături celebre. A. Jeanjaquet relua în 1912 elogiul exponențial al acestei sculpturi funerare cu ocazia celei de-a XX-a Expoziții de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unor constelații: Shakespeare, Dante, Goethe, Beethoven, și, greu discernabil, probabil Platon, iar în colțul din dreapta sus probabil Nietzsche. Chiar dacă identificarea este mai puțin facilă în cazul câtorva figuri, este clară intenția artistului de a-l introduce pe poetul român în panteonul culturii universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale geniului maladiv. Singularitatea artistului tinde să fie reprezantată nu numai prin originalitatea și măiestria
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Domnita Maria", în Art et Décoration, Emile Lévy, Éditeur, Librairie Centrale de Beaux-Arts, Tome XXIII, ianuarie-iunie 1908, p. 129. 197 Tzigara-Samurcaș, op. cit., p. 266. 198 Ibidem, p. 230. 199 Ibidem, p. 232. 200 Ibidem, p. 226. 201 Radu Filip, Bellu Panteon Național, Editura Crater, București, 1997. 202 A. Jeanjaquet în "Salonul de Primăvară al "Tinerimei artistice"", în Noua Revistă română, nr. 5, 13 mai 1912, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ion Frunzetti, Dimitrie Paciurea, Meridiane, București, 1989, p. 50
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
problemele existențiale care îl frământau, cum ar fi viața de după moarte, mântuirea sufletului sau nevoia de a crede într-o forță supranaturală. Fenomenul este larg răspândit, existând numeroase componente locale ale aceleiași religii datorită faptului că aceasta a folosit vechiul panteon pentru a se putea înrădăcina. Spațiul românesc este un astfel de exemplu, un număr important de sfinți creștini preluând prerogativele vechilor zeități păgâne, al căror scop era să rezolve problemele specifice zonei. De fapt, punctul comun al religiilor din toate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
de Salvare publică. În același timp, comunarzii încearcă o dată în plus să preia controlul asupra poporului prin ceremonii publice grandioase, prin sărbători. George Sand scria în Jurnalul său pe 2 aprilie 1871: "Comuna dă prilej de sărbători. Ea merge la Panteon să proclame nu se știe ce." Demolarea coloanei Vendôme, ordonată prin decretul din 12 aprilie, executată pe 17 mai, marchează punctul culminant al acestor "sărbători populare". Teroarea se instaurează pe 5 aprilie. Un text decretează pe loc "o luare de
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
aventură a fost de fiecare dată „negativ”, dar nu inutil: s-a ivit, cu sacrificiu greu, un reper necesar în împlinirea cunoașterii, în sensul că viața, care trecea drept singura formă de existență la începutul începuturilor mitice, chiar și în panteonul divin, s-a delimitat de tărîmul morții, înțelese de acum înainte ca realități opuse, cu statut propriu. În logica paradoxului, opoziția nu exclude asociere pe un plan mai înalt, de complementaritate și universalizare, așa cum în matematici, plus și minus infinit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și „apoi” la oameni. Asemănările sunt atît de frapante, încît nici n-au putut fi observate. Două exemple din multe altele. Într-unul dintre cele mai vechi mituri ale omenirii, zeul-păstor, Dumuzi, deși se bucura de o poziție înaltă în panteonul sumerian, ca și Proserpina din repertoriul greco-latin, primește vestea că urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
devenit „obișnuit”, un simbol ritualic. Călătoria imaginară a Inannei este dată ca reală și credibilă, în măsura în care, la acel nivel al instituționalizării mitice, tărîmurile: Cerul, Pămîntul, Aerul, Apa încă erau corespondente și penetrabile, divinitățile tutelare erau înrudite și constituiau o familie (panteon) unică, în chip de părinți, fii, fiice, frați, surori. Ei își împărțeau prin convenție zonele de influență. În Odiseea și în Vechiul Testament, lumile deveniseră deja rigide. Ele continuau să se „deschidă”, adică să fie accesibile, ca și în folclorul de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe lîngă zeii cei mari, Enlil, Utu, Enki, în cazul în care situația ar deveni critică. Așa se și întîmplă. Cînd Ereșkigal primește înștiințare că sora ei „mai mică” îi încalcă domeniul, fără nici o înțelegere prealabilă, nici cu acceptul întregului panteon sumerian, ordonă paznicului infernal, Neti, s-o primească, dar s-o deposedeze de „legile divine”, care, oricum, nu aveau nici o putere în Marele de Jos, ci numai în Marele de Sus. De altfel, Inanna nu opune nici o rezistență, așa cum nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Iștar: Boala de ochi asupra ochilor; Boala de șale - asupra șalelor; Boala de inimă asupra inimii; Boala de glezne - asupra gleznelor; Boala de cap asupra capului. Din trupu-i nici o boală să nu-i scape. Dacă dispariția Inannei pune în alertă panteonul divin sumerian, confruntat cu realitatea morții ca moarte, pierderea zeiței Iștar periclitează însăși existența cosmică, iar aventura eroică a coborîrii capătă înțelesul unui mit al fertilității: Cum coborî Iștar, zeița, în Țara - fără-cale-întoarsă, Pe junci n-a mai sărit un
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care facem referință), buruiana vieții (din Epopeea lui Ghilgameș), spațiul însorit (basmul Tinerețe fără bătrînețe...), insulele fericiților (din ficțiunile mediteraneene). Greu de spus, totuși, în ce măsură mitul vegetal al zeiței, care pornește în călătorie și se întoarce cu sprijin venit din panteon, reprezintă o premieră sumeriano-babiloniană. În domeniul ficțiunilor de această natură, cronologiile devin, se știe, inoperante. Și egiptenii cunosc povestea unei divinități feminine, pe care au asociat-o, mai hotărît, cu riturile de fertilitate: Legenda despre întoarcerea zeiței Hator-Tefnut din Nubia
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe care au asociat-o, mai hotărît, cu riturile de fertilitate: Legenda despre întoarcerea zeiței Hator-Tefnut din Nubia. Hator sau Vaca Sacră este fiica lui Ra, zeul soarelui, prin urmare o divinitate care ocupă un loc de primă mărime în panteonul egiptean, dominat de spirite astrale, vegetale și zoomorfe. Hator mai este „marea vacă a Cerului”, altfel spus, principiul feminin fundamental, iconografia mitică reținînd-o în chip de bovină, leoaică, șarpe. Ea era principalul aliat al zeului Ră în lupta permanentă cu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aveau în stăpînire, fiecare în parte, sectoare distincte din organizarea cosmică și socio-umană. Dacă se făcea resimțită o neregulă pe pămînt, ei credeau că începutul neregulii se făcuse deja la nivelul patronatului. Dumuzi, ca păstor, reprezenta treapta a șasea din panteonul sumerian, poziție destul de înaltă dacă ținem cont că existau în total șaptezeci de autorități patronale în serie ierarhică. Într-o nouă secvență de timp, dacii au valorificat funcția ierarhică a patronatului pe terenul medicinii, fapt ce a dat prilej la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acest scenariu primitiv al morții (pe care aici îl abordăm din perspectivă antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala îl copleși. Atunci grîul și alacul n-au mai crescut. Vitele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mitologie. Două exemple, tot din arhaitatea deja citată, pot fi invocate pe moment. În Tăblițele de argilă, figurează o narațiune mitică, Pățania lui Adapa.. Simplu muritor la origine, Adapa este ajutat de zeul Eà să ocupe poziție privilegiată printre divinitățile panteonului asiro-babilonian. La un moment dat, eroul intră în conflict cu Vîntul-de-Miazăzi, căruia îi rupe o aripă. Urmarea se anunță a fi catastrofală la nivelul patronatului, ca și în cazul lui Telepinus: vîntul rănit nu mai poate zbura peste vegetații, să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
divin și este repartizat, apoi, în lumea pașnică a fericiților. Spre deosebire de Cartea tibetană, pot fi semnalate unele elemente epice; iar geografia funerară apare mai bine conturată, divinitățile invocate nu sunt simple fantasme ale individului, ci chipuri prestigioase, bine cunoscute în panteonul vechiului Egipt. În Cartea tibetană, mortul nu are deloc personalitate; el se lasă dirijat, prin cuvinte, de guru; egipteanul are inițiativă și intră singur în rol. Cunoaște traseul, chiar punctele mai dificile și, la nevoie, îi înșală pe paznici. Se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
încă din vechime, aproape pe întreg parcursul artei cicladice, numeroase dintre sculpturile realizate păreau a reprezenta idoli 353, care erau meniți să exprime vizual forțele divine în care vechii greci credeau la început. Conturarea formelor clasice ale religiei și configurarea panteonului în jurul căruia se desfășurau principalele activități cultice au făcut ca și artele să intre în această arie de influență, ajungând în cele din urmă să fie deservite în mod direct religiei. Cât privește reprezentarea vizuală a sacrului în acest context
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]