1,756 matches
-
Scaun împotriva acestor teologi care, în alte vremuri, și-ar fi lepădat pielea, și nu carnea: salvgardarea divinității lui Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și persoană preexistentă. Ceea ce reiese de aici nu e deloc neînsemnat: ierarhia ecleziastică și infailibilitatea papală. Pohier (Cînd spun Dumnezeu), acuzat de a fi pus la îndoială realitatea obiectivă a învierii lui Hristos, a fost sancționat prin interdicția de a preda și de a prezida adunări liturgice. Schillebeeck (Iisus, o tentativă de cristologie), achitat pe bună
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care și-a obținut missio canonica). Nici o persoană din Biserica Catolică nu poate face teologie fără să fie în strînsă legătură cu papa și episcopii. Acuzația adusă profesorului Kung de "de a fi negat funcția proprie și exclusivă a autorității papale de interpretare în mod autentic a depozitului revelat" sau de a fi contestat monopolul central asupra adevărului ar fi putut avea două consecințe: spargerea monopolului sacerdotal al divinului minister, ceea ce ar fi permis de exemplu simplilor baptiști să săvîrșească Euharistia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dorit "actuala ierarhie a Bisericii". Suveranul Pontif sub conducerea căruia au fost luate aceste decizii (imediat după alegerea sa) este Ioan Paul II. Acest papă combativ intenționa să refacă unitatea creștinătății. Forța lui stătea în protejarea verigii slabe. Aceste decizii papale au fost acuzate de o "inflexibilitate fără precedent". Metodele folosite de Ioan Paul II în lupta sa împotriva "neo-moderniștilor" și a adepților drumurilor lăturalnice cristologiei oficiale au fost catalogate drept "învechite". Nu trebuie totuși să uităm că, dacă politica evoluează
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
face două anunțuri într-unul singur, ne prezintă două fațete, voltairiană și hegeliană, ale aceleiași intuiții. La Voltaire, "presa va ucide biserica", pentru că îl permite pe Luther. Victoria cărții asupra amvonului, a inteligenței asupra credinței, a opiniei publice asupra autorității papale. La Hegel, "tipografia va ucide arhitectura". În lungul cortegiu al figurilor Cuvîntului, o artă o detronează pe cealaltă. Arhitectura a fost cea dintîi scriitură a genului uman. Dar "gîndirea umană, schimbîndu-și forma, își va fi schimbat și modul de expresie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
86,13), în răscumpărarea din păcat (Ps 25,7; 51,2 etc.), fidelitate în respectarea legământului indiferent de atitudinea poporului său a omului. De folos în acest sens sunt și asocierile lui ƒese: cu alte atribute divine: citatul din enciclica papala menționa deja ƒese: we-‘emeÖ, dar mai exista și hesed we ’emón"h (Ps 88,12; 89,3; 92,3), ƒese: mišepa” ó te:"q "h, „milostivire și dreptate” (Ier 9,23; Ps 101,1), “Ä> w"-ƒese:, „bunătatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
trebuie să mai arate calea de urmat, să indice direcția. Existența e de-ajuns. A fi pe lume înseamnă a fi întru Dumnezeu. Astfel încât, pentru a fi întru Dumnezeu, e suficient să fii pe lume - și nicidecum să urmezi preceptele papale. într-o logică panteistă, nu există nicio speranță între lume, Dumnezeu și oameni. Numele unuia corespunde cu al altora: natură înseamnă Dumnezeu; oameni înseamnă natură; Dumnezeu înseamnă oameni. Există o singură substanță, realitatea se reduce la modificări, la variațiile acestei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că perechile căsătorite ar trebui să poată alege formele de contracepție dorite, inclusiv, în caz de necesitate, avortul. Majoritatea catolicilor din Statele Unite susțin și ideea femeilor-preoți și dreptul preoților de a se căsători. Aceste profunde dezacorduri cu regulile și pozițiile papale reflectă posibilitățile limitate de alegere pe care le au oamenii la nivel oficial (Lull, 2004, p. 67). Totodată, sunt semnalate schimbările în receptivitatea tineretului pentru viața spirituală. Mai concret, preoții constată o „micșorare esențială” a grupurilor care frecventează lăcașul de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
grade la fiecare treaptă. Autoritatea revine unor organisme, cum este Sinodul ecumenic, al tuturor episcopilor (ortodocși), sau unor persoane, cum este cazul papei care are autoritate supremă în Biserica romano-catolică. Tocmai de aceea se aduc unele critici infaibilității și indulgențelor papale (Cleopa, 2004). S-au descris organizări ale unor mișcări religioase structurate pe familii. Există două tipuri de biserici: biserici familiale primare (mici, prezența la biserică este între 30 și 50 de persoane, sunt localizare de obicei în zonele rurale, dar
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
obstaculate, prin paza și riposta teutone, posibilitatea de a efectua raiduri prin Țara Bârsei (Burzenland, în documentele atente la denumirea germană) în Transilvania. Mai știm că, dintre aceștia, unii au fost convertiți, împreună cu familiile lor, după cum rezultă dintr-un document papal din anul 12311. În mod sigur, însă, nu acesta a fost cazul tuturor cumanilor și al românilor care trăiau împreună cu ei. În perioada imediat următoare, însă, la aproximativ un deceniu de la plecarea Ordinului Teuton din Țara Bârsei, la sud de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu au fost urmate de fapte, papa Grigore al IX-lea a proclamat cu surle și trâmbițe cruciada împotriva țarului schismatic, însărcinându-l pe Bela al IV-lea al Ungariei cu organizarea ei. Această cruciadă, punctul fierbinte al multor scrisori papale către Ungaria în anii 1238 și 1239, nu a avut totuși loc [subl. O.P.] și toate eforturile au rămas fără rezultat...“10. Dacă contextul general al problemei devine mai comprehensibil, rămâne de reținut că în versiunea lui Fr. Dvornik
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fi foarte veche, a acestor numiri, ci mai adânc, în obiceiuri...“. Adevărul este însă că, în urma episodului teuton, un alt traseu de trecere la sud de Carpați dinspre Regatul Maghiar se deschisese - ori doar se statornicise - prin Țara Bârsei. Documentul papal din 1231 o spune foarte clar: pe aici obișnuiau să pătrundă cumanii în Transilvania și tot pe aici se retrăgeau, anterior stabilirii ordinului în zonă. Totodată, acțiunea de creștinare a cumanilor întreprinsă la 1227 de prințul - pe atunci - Bela, la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
similare, în care se face trimitere la o perioadă de început a creștinismului românesc marcată de lipsa unor instituții ecleziastice superioare, dar și de oscilația între ortodoxie și catolicism, se regăsesc și în alte surse, fie în documente ale curiei papale, cum ar fi des invocata scrisoare a lui Grigore IX din 14 noiembrie 123417, fie în • N. Iorga, Istoria bisericii românești și a vieții religioase a românilor, ed. II, vol. I, București, 1928, p. 19-22. A se vedea și idem
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
despre Țările Române, vol. II, îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, București, 1970, p. 99-100; Călători străini despre Țările Române, vol. V, îngrijit de Maria Holban, M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cernovodeanu, București, 1973, p. 25. papali sau călători occidentali ajunși în Moldova și Țara Românească în secolele XVI-XVII vor reține și ei situația deplorabilă în care se aflau majoritatea comunităților catolice de aici. După perturbațiile provocate de ascensiunea otomanilor - ascensiune soldată printre altele și cu închiderea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
îndrumare. Accentul pus pe tipic, omiletică și catehetică, în combinație cu programul liturgic, trebuia să le arate preoților modalitatea practică de a face față religiei catolice și protestantismului, dar și modalitatea „demascării“ „dușmanilor“ „Patriei“, ascunși sub „falsul veșmânt“ al „imperialismului papal sau ecumenismului protestant“68. De altfel, ideea identificării și „demascării“ „dușmanilor democrației populare“ era reluată într-un amplu excurs istoric de ministrul Cultelor Stanciu Stoian (la deschiderea cursurilor de îndrumare pentru anul școlar 1950-1951), care afirma faptul că după cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
anumite locuri, a cunoscut și asemenea cazuri pe care le-aș considera, totuși, extreme. Nu Îndemna Iisus Însuși la părăsirea a toți și toate pentru a păși alături de El? Nu În sensul unei teocrații s-a dezvoltat Bizanțul și puterea papală În Evul Mediu? Nu au fost percepuți iezuiții ca malefici și manipulativi de puterea laică a secolului al XVIII-lea, care i-a și desființat? Nu se vorbește despre Opus Dei În termenii unei societăți discrete, care Încearcă să acapareze
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ei. Din cauza controverselor medievale dintre imperiu și Biserică, ideile fundamentale ale operei au fost interpretate în sens politic. S-a spus că lucrarea ar conține o acuzație a puterii de stat, opera diavolului, și o preamărire a puterii ecleziastice sau papale. În realitate, Augustin nu dorește nicicum să facă o distincție între două realități politice, Biserica și Statul: el a vrut doar să spună că forțele negative se manifestă în special prin lupta politică a statelor din lumea aceasta datorită setei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
traducerea Cântării făcută de Ieronim în 398 și, în timp ce condamnă ereziile, demonstrează cu nu cunoaște controversele cristologice foarte vii în secolul al cincilea, cel puțin cu câțiva ani înainte de Conciliul din Efes din 431. Aponius făcea probabil parte din cercurile papale pentru că subliniază în repetate rânduri primatul lui Petru. Bibliografie. Texte: CChr. Lat 19, 1986 (B. de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tânăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în 455, a procedat astfel încât Biserica, așa cum se întâmplase în acele vremuri tulburi, să înlocuiască autoritatea civilă. Leon a murit în 461. a) Epistolarul Această politică energică își găsește expresia și în numeroase scrisori care alcătuiesc cel mai bogat Epistolar papal din toate cele compuse până atunci (sunt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o culegere de dovezi extrase din textele Părinților Bisericii. În secolele următoare, stilul solemn și precizia redactării acestor epistole au devenit un model pentru cei ce compuneau scrisorile la cancelaria papală, și a apărut astfel un nou tip de cursus, așa-zisul cursus Leoninus. Și lexicul acestor scrisori este de o mare puritate. b) Omiliile Scriitor foarte talentat, papa Leon ne-a lăsat un număr însemnat de omilii, din care nouăzeci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de versuri). Primul cânt este dedicat istoriei lui Petru iar al doilea faptelor lui Pavel, cei doi apostoli care reprezintă trecutul glorios al Romei creștine. Tonul este în mod deliberat triumfal, povestirea vieții apostolilor implicând în același timp glorificarea Romei papale care se regăsește în orice miracol înfăptuit de Petru. Opera lui Arator dovedește că scriitorul citise Poemul închinat Paștelui de Sedulius (p. ???), chiar dacă nu atinge nivelul de eleganță și de inspirație poetică al acestuia; la Arator, expresia e pompoasă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-l considerăm un scriitor doct; a fost observată la el influența lui Prudențiu și a lui Sedulius. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL62, 543-548; F. Rosaro, Elpidio Rustico, Centro di Studi Cristiani, Catania 1955. 6. Alți minori: Eugippius și Victor din Capua. Epistole papale Alături de acești scriitori foarte cultivați și laici cum sunt Boethius, Ennodius și prietenii lor, merită atenție pentru cu totul alte merite și Eugippius despre a cărui viață nu se știe nimic precis (era încă în viață prin 532, când Ferrando
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie se găsea la Constantinopol ca nunțiu papal. Așa cum indică titlul, exegetul are preocupări preponderent morale, chiar dacă reușește încă să valorifice învățătura lui Origen care, deși îndepărtată în timp, ajunge până la el; însă, oricum, nu neglijează nici exegeza istorică. E vorba probabil de o serie de conferințe, prezentate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică, potrivit Romei, în special canonul 28), dar s-a făcut după ce adversarii formulei de la Calcedon se prevalaseră deja de inexistența aprobării papale. Reacția a fost extraordinar de violentă în Egipt unde, la moartea lui Marcian în 457, succesorul lui Dioscor, Proterios, care mai fusese înainte apărat cu armata, a fost făcut bucăți de către mulțime și a fost înlocuit cu monofizitul extremist Timotei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sub forma apărării unor puncte de vedere opuse - fiecare trebuind să găsească cele mai bune argumente pentru a apăra punctul de vedere reprezentat. Cursanții trebuiau să fi citit literatura de propagandă a celorlalte partide, nazist, social-democrat, burghez și chiar enciclicele papale, dar literatura eretica de partid, precum cea a lui Troțki, era ascunsă Într-un fond documentar secret. Numele celor ce fuseseră excluși din KPD În anii ’20 era menționat, dar nimic mai mult, punctele lor de vedere nefiind aduse În
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Înalte În Învățământul de partid, militanți cu vechime ai KPD. Victor Stern, de exemplu, fusese student la Scoala Kominternului În perioada războiului și primul șef al catedrei de filosofie la Parteihochschule Karl Marx, fiind comparat, la vremea dezghețului, cu inchizitorul papal de pe vremea lui Galileo Galilei și Giordano Bruno, cunoscut pentru brutalitatea metodelor sale. Kurt Hager (născut În 1912) luptase În Spania, În Franța și În Marea Britanie, defășurând o activitate de ziarist Înainte de Întoarcerea să În Germania (În 1946). În calitate de prim
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]