443 matches
-
a muncit Argatu... Pe la 18,00 am luat un taxi și am plecat toți, ca niște manechine, parfumați și dichisiți. La Ateneu, lume de pe lume, toți ne întrebau de un bilet în plus. Îmi purtam cu stil costumul Armani și papionul și îmi venea să mă dau mare: "Noi n-avem bilete, noi avem o lojă rezervată". Am luat programe și am mers la loja noastră. Alături de noi, în loja oficială, urmau să asiste Excelența Sa Ambasadorul Franței, ministrul culturii, și primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
apoi am început să răsfoiesc programul. Ediție de lux, fotografii, Curriculum Vitae, studii, premii, concerte, note din presa română și internațională... Pe ultima copertă, sponsorii și surpriză: Ministerul Culturii, Banca Națională a României, Radio România Cultural... Hotel Irbis! Îmi venea să-mi smulg papionul! Se băgase și aici! A început concertul! M-am calmat de la primele note! Mihai era un înger, iar concertul lui Rahmaninov te purta într-o lume de vis. Cât a durat, lumea parcă nu mai respira în sală. În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și apetisante. Apăru și Beatrice, toți respirară ușurați și se așezară la masă. Pentru Petre și Camelia era o plăcere să-i vadă cum le fug ochii de la un platou la altul, exact ca în copilărie. Ospătarii stilați, puși la papion și jachete albe, erau mereu în mișcare, servind, schimbând farfuriile, umplând paharele. După ce nu s-au mai auzit cuțitele și furculițele, la invitația lui Petre s-au adunat în jurul Pomului. Deși era încă devreme, dar având în vedere că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de concert? Mă apropii să-i văd mai bine. Pe o plăcuță fixată de bara orizontală a grilajului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mare nenorocire”, mi-a șoptit, lăsându-mi cartea de vizită. S-a topit prin spatele scenei. ...Pe o stradă din Turda l-am recunoscut pe Ion Rațiu pe care l-am apărat de golanii violenți din Vaslui, după vestitul său papion și bastonul elegant în care se sprijinea. Era slăbit și mi-a răspuns moale la salut fără să mă recunoască. La câteva luni a murit... regretat, cu adevărat! Cât despre rege, l-am mai văzut, l am filmat, dar n-
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc măsline. Patroana, o doamnă blondă, stil hipiot, proptește intrarea, toată zâmbet. Un chelner ca noaptea de negru, stilat, cu papion, stă lângă bar. Lipiți de un zid, pe scaune, doi chitariști cu fețe de profesori universitari ciupesc corzile, în costume, cu ochelarii pe nas. Nici nu ne pătrundem bine de atmosferă, și de la una din mese se ridică „un fante
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
cravatele țepene, frizurile convenționale. Puținele figuri feminine ieșeau în evidență ca o pasăre colibri printre ciori, la fel ca agentul meu Duggie Sutton, care îmi zâmbea radios în timp ce ne apropiam. Era mic și bondoc, cu eternul lui ceas de buzunar, papion și jacheta din tweed gri șobolan. Cineva ar trebui să-l folosească pe Duggie ca prototip pentru o jucărie drăgălașă; ar scoate milioane. —Richard, ți-o prezint pe Samantha Jones, artista noastră, zise David Stronge. —Richard Fine, încântat de cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trimit o telegramă. Asta-i situația. — Câți ani are acum Jennifer? Întrebă Norman, Încântat că-și reamintise numele fetei. „Dar oare cum Îl chema pe soțul ei? Era fizician sau ceva asemănător. Un tip blond, spălăcit. Avea barbă și purta papion.“ — Nouă. Joacă acum În echipa de pitici din Evanstone. Nu prea are treabă cu școala, dar arunci excelent la baseball. Dar ai tăi ce mai fac? Ellen? — E bine. Și copiii sunt bine. Tim este În anul doi la Chicago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cele trei femei și cei doi bărbați începură să prindă culoare, ca niște statui de ceară pe cale de a reveni treptat la viață. o tînără cu pălărie galbenă îndrăzni chiar să mă privească timp de o secundă. Un bărbat cu papion își ridică timp de două secunde privirile de pe paginile pe care le citea și-i adresă un zîmbet barmanului. în timp ce acesta se întoarse cu spatele pentru a-mi prepara totuși cafeaua, o altă tînără femeie, îmbrăcată într-o rochie albă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
minute barmanul stătu cu ochii închiși pentru a-și readuna forțele. Ceea ce le permise celor cinci clienți imobili pînă atunci să se foiască puțin. Una dintre femei îndrăzni chiar să întoarcă pagina cărții pe care o citea, iar bărbatul cu papion să-și scoată pachetul cu țigări și să-l pună pe masă. Cea de-a treia femeie, o doamnă plinuță cu ochi migdalați, își deschise poșeta, își căută rujul, scoase o mică oglinjoară, dar în momentul în care ar fi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lui însă i-am dat francii fără să crâcnesc. Nu știu să explic. L-am revăzut la București, la Salonul cărții, pe terasă. La „Motor”. Nu mai țin minte cum era deghizat în anul acela: în costum de la 1900, cu papion și joben sau în clovn. Oricum, avea cu el nelipsita trompetă sau, mai bine zis, o goarnă care probabil servise cândva pentru a suna deșteptarea în cine știe ce amărâtă cazarmă din Vaslui („Plecat-am nouă din...”). Scotea din ea tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
asupra Întrebării cine sunt cu adevărat indienii La ora zece dimineața, pe când stătea la geam și număra picăturile de ploaie, Îl văzu pe Baruch Nomberg despărțindu-se de șoferul taxiului. Tatăl său era un bătrânel Îngrijit, Îmbrăcat În costum și papion, cu o bărbuță albă, ascuțită, care se ridica În față, curbată ca un iatagan. La vârsta de optzeci și doi de ani conducea Încă cu o mână fermă Întreprinderea de produse cosmetice pe care o fondase În anii ’30. Aplecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădeau o bucurie a jocului, ce egala aproape satisfacția artistică. Își petrecea timpul liber În compania femeilor. Chiar și acum, la peste optzeci de ani, Îi plăcea Încă să meargă la cafenea. Fie vară, fie iarnă purta un costum elegant, papion, un triunghi de mătase albă se ivea din buzunarul de la piept ca un fulg de zăpadă Într-o zi caniculară, butoni de argint la manșete, un inel cu piatră lucioasă pe degetul mic, bărbița albă ridicată ca o amenințare, bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
puțin Înainte de moartea mamei sale, mergea Împreună cu tatăl lui pe strada Alfasi. Baruch s-a oprit și a Început o conversație lungă În germană sau poate În cehă cu un bătrân rotunjor și Îngrijit, Îmbrăcat Într-un costum demodat, cu papion negru la gât, până când copilul și-a pierdut răbdarea și s-a apucat să-și tragă tatăl de mânecă. Acesta i-a tras o palmă și a strigat la el: „TÎ durak, tî smarkaci 1 !“. Apoi i-a explicat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
solitare ale unui pian ascuns În spatele obloanelor. Până și aerul fierbinte părea să râdă de sunetele acelea. Iar acum n-a mai rămas nimic din ele. Ben Gurion și Lupatin erau morți. La fel și erudiții refugiați cu pălăriile și papioanele lor. Iar Între ei și Yoezer, noi mințim, Înșelăm și ucidem. Ce-a mai rămas? Pini și tăcere. Și volume nemțești deteriorate de pe cotoarele cărora auriul literelor s-a șters de mult. Deodată Fima se văzu silit să-și rețină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În Vechea Viață, cu spaimele ei neștiute, ci În Noua Viață, cu spaimele ei cunoscute, nu atât de cumplite. Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea un obiect voluminos, Înfășurat În hârtie colorată, imprimată cu fluturi și papioane. Hârtia era mototolită, se vedea că pachetul fusese făcut de foarte multă vreme. — La mulți ani, i-a urat Karl, apărut În cadrul ușii. Adam și-a dat dintr-odată seama că nu aflase când era născut. La orfelinat nu se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de latină, s-au strâns pentru următoarea oră - cu toții erau mai bătrâni decât mine cu câțiva ani de război -, pe profesorul de istorie îl văd înaintea ochilor: mic de statură, sârmos, cu părul tuns perie și fără ochelari, dar cu papion sub bărbie, umbla în sus și-n jos printre rândurile de bănci, se întorcea pe călcâie, rămânea țintuit locului ca la porunca irevocabilă a spiritului universal și deschidea ora de istorie cu întrebarea clasică: „Unde rămăseserăm?“, pentru ca imediat să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Până și Zelea avea un aer sărbătoresc. Sau, în orice caz, ușor vesel. Pentru această ocazie Mișu cumpărase whisky adevărat, privindu-l ca pe o investiție: sticlele erau, cu siguranță, reciclabile. În capul mesei, domnul Popa se trăgea emoționat de papion: urma discursul nașului. Mândră, doamna Popa sorbi cu zgomot din paharul cu whisky, ca să atragă atenția asupra soțului ei. O atrase: - Doamnelor și domnilor... prieteni și... prieteni! În fine, Mișu... adică Mariana și Mișu! începu domnul Popa, cu glasul înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
aducându-i flori și tot felul de cadouri dragei lui Mathilda. Noimann Își vârâse capul sub pat. Sub pat se ascundeau mai multe pijamale, tremurând una lângă alta. Tot sub pat, stomatologul găsise pachete goale de țigări, ciorapi, pipe, trabuce, papioane, parfumuri, rujuri, prezervative și pantofi... Când a Început s-o Întrebe de unde apar aceste obiecte, Mathilda Îl luă peste picior. Atunci Noimann se Întorsese de la bucătărie cu satârul și o fugărise prin tot apartamentul. Tot cu satârul amenințase și costumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să se așeze pe traiectoria sa prestabilită. „Ei, și acum”, Își spuse el, „să Încheiem socotelile. Hei, chelner”, strigă el, ridicându-se de pe scaun, „te rog, nota de plată...” Auzindu-l, un tânăr picolo În cămașă albă, pantaloni bleumarin și papion la gât se desprinse din perete și se apropie cu pași repezi de masă. Când acesta Îi Întindea chitanța, privindu-l drept În ochi, inginerul simți nevoia să-i pună această Întrebare: „Nu-i așa, tinere, că dimineața bunul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fără să mai lungească vorba, pocnind din degete, inginerul făcu să se desfășoare În fața lor un covor roșu lat de un metru, cu franjuri aurii pe margini, pe care apăru mărșăluind țanțoș un picior de lemn Îmbrăcat În frac, cu papion, cămașă albă și manșete, ce ducea În lesă o cățelușă sprintenă de rasă (ogar afgan), Înveșmântată Într-o rochie de catifea, cu un decolteu cât toate zilele. „Iată, acum puteți vedea viitorul dumneavoastră... Veți avea parte de un sfârșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a, uite, și-un sfert de portocală, poate și-o felie de salam și vreo două măsline umplute... și pâine... - ...tu-le muma lor... - Și eu traduceam toate astea... Să nu mint, totuși! Mai rămăsese cineva neatins, un Hans cu papion violet la gât și urechi lăbărțate, absolut imobil, insensibil, cu aer de SS-ist în vacanță, pe care-l bănuiesc că ascunde sub pat tot felul de cătușe, biciuști și zgărzi cu cuie. Până și cașalotu’ de prefect: „Dapacatmaritămșfataiastagăsâmubaiet”. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o linie de cocaină În cameră, Înainte de a coborî la bar. O linie de cocaină avea darul de a mă calma. În plus, orice fel de alcool mi se părea acum mai delicios. I-am explicat În engleză barmanului cu papion verde că eram pentru prima dată la Paris și i-am cerut o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să facem dragoste. Mi-a cerut-o brusc, din adâncul ochilor ei vineți. — Nu vrei să..., și a făcut un mic gest cu mâna. Un gest vulgar. Eram în smocking, veneam de la o petrecere. Mă simțeam stânjenit. Mi-am desfăcut papionul. Simțeam în gură un amestec de gusturi, mi-era sete. Ea stătea în picioare lângă perete, sub posterul cu maimuța. — Ca pe vremuri, zise. Își deschise halatul. Era fără chiloți, dar am recunoscut imediat tricoul. Am recunoscut floarea de paiete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]