2,931 matches
-
prin cap. Ce te face să crezi c-o să-mi strivesc eu coaiele ca să dau de urma unuia care-i probabil pe drumul de Întoarcere la o căsuță primitoare din Haga, unde arde un butuc În șemineu și-l așteaptă papuci Îmblăniți și o drăguță de nevastă cu curu’ mare? — Pentru că știi că pot și eu să fac ceva pentru tine În schimb. De-aia mi-ai și dat tăietura din ziar. Bill Schneider s-a rezemat de spătarul scaunului. Hârâitul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe capotă, de acolo În stradă și continuau să fugă. Zgomotul era asurzitor, de parcă peste acoperiș se prăbușea o avalanșă de bolovani care amenința să-i antreneze și pe ei În cădere. Prin parbriz, Margaret a văzut picioare goale și papuci cu tălpi de cauciuc căzând ca un torent de ploaie cenușie și atât de deasă de parcă Începea să se Întunece. S-a terminat cu mine! I s-a părut ciudat că Își amintește de vorbele astea dintr-un roman citit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e suficient să scrii. Să scrii și atât? Da de unde... e o himeră de care este și el conștient atunci când se află în fața propriului sine... Trebuie să... Aici Nina se învioră brusc, căută cu vârful picioarelor micuțe, ca de copil, papucii lepădați pe covor și acompanie cu multă voioșie vocea soțului. Trebuie să fii super genial ca să ți se ierte că ești porc. Carmina încercă în zadar să afle de la soții Alexe numele celui care ocupa în clasamentele lor un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să intre in rol. Se smulse de pe canapea propulsat de niște arcuri invizibile. Vă salut! Privi nedumerit la cele trei statuete din încăpere. Nici una nu se mișca. Lenoasă, trosnindu-și încheieturile, Nina abandonă almanahul și, coborând de pe canapea, își târși papucii în urma musafirului. Pa, scumpete, îi spuse înainte de-a răsuci butonul yalei. Alexe își aprinse cu poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să vă văd eu pe voi la vară pe unde vă scoateți căciula. Ai să ne vezi și la vară, dacă o fi să trăim, de ce să nu ne vezi? Bine, bine, murmură el spumegând de furie și plecă târând papucii către cotineața de păsări. Spre seară începea să miroase a fiertură de pasăre. La masă tatăl observă paloarea Carminei, cearcănele de sub ochi, avu impresia că mâna în care ținea pulpa de pasăre nu mai arată a mână ci a schelet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pierde nopțile aiurea ea se înduioșa, îi zâmbea încântată și, scormonind prin punga de plastic îi arăta unde ajunsese cu lucrul, îi explica ce mai avea de făcut și Carmina se lăsa învinsă, copleșită de neputință. Pleca la râu, cu papucii în picioare, se întâlnea cu fete, băieți, foști colegi de clasă, discutau despre examene, despre profesori, despre călătorii lungi, imagini prinse pe fereastra vagonului, evadări din real, din viața de zi cu zi. Carmina nu nutrea pentru nici unul dintre foștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se ținea de paturi, de pereți când pleca la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după o vizită de seară. De cinci zile numai mi se pune termometrul. În vocea lui era atâta uimire, îngrijorare. Nu-l vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albinelor... Și doar era vorba de aceiași copaci înfloriți... Într-o seară, târziu, Carmina sună din nou la ușa lui Alexe. La început nu veni nimeni să-i deschidă. Era tocmai pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
împiedică și șovăi puțin pe toc, o clipită numai, pe urmă-și reluă mersul către ușă. Dacă mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intră în coafor, își tunse părul după ultima modă, își făcu pedichiura și manichiura, își depilă părul de pe picioare, își curăță tenul. Cât zăbovi acolo, în aerul călduț, îmbibat de mirosuri înțepătoare, în timp ce fetele îmbrăcate în halate roz își lipăiau papucii, de colo, colo, femeia trăi o mare împăcare cu sine. Când ieși afară simți aerul cum îi năvălește peste porii curați, cum vântul o învăluie altfel. De câte lucruri te poți bucura în viață, își zise, fără prea multă convingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
măritat, îi comunică sec și își flutură mâna a dispreț. Nu știu, nu mă întreba ce face sau ce este cu copchila asta. Își cuprinse brațele cu mâinile, se cocârjă în scaun, se legănă de câteva ori făcând să oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o mare suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu pălărioara albă, sub ploaia aia de lumină! Doar vântul ce-i clătina fusta dădea puțină viață clișeului. Sau poate nici nu bătea vântul, poate doar eu în dorința de a vitaliza imaginea am inventat mișcarea? Se auzi zgomotul unor papuci târâiți alene prin vestibul și prin sticla groasă se văzu silueta neclară a unui bărbat îmbrăcat în pijama. O ușă se deschise și se închise la loc. Pe urmă se făcu iar liniște. Nu-i fericită, domnișoară, îi spuse Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ochii lui, avea acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în acest sens, o să mă duc la gară numai eu ca să încapă în mașină părinții, sora ta și soțul ei. Pe urmă a sărutat mâna mamei. Tatălui i-a strâns degetele, a aplecat corect fruntea și, dintr-odată a observat papucii din picioarele Carminei, s-a încruntat și a avut o mișcare din umeri. Nu ești gata, a întrebat cu ton stăpânit, fără nici o nuanță și s-a întors spre fereastră. Puiul de tei își legăna frunzele puține, bătea vântul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se încurajă, mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gând să echivaleze în bani valoarea mobilei și a obiectelor cumpărate de Sidonia. I se părea mult mai comod să plătească decât să achiziționeze altele. Cu acest gând pătrunse în casă. Ovidiu se descălțase în hol, ca întotdeauna, își luase papucii. Îl găsi afundat în fotoliu bătând cu degetele pe rezemătoare. Bună seara, doamnă, nu te așteptai să mă vezi, așa-i? Nu la ora asta, nu astăzi, dar știam că într-o zi ai să vii. Știai? Serios? Ei, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
destul de mare. Era într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin apartamentul ei cu ochii unui străin. Totul lăsa să se înțeleagă o plecare precipitată. Apa din cadă, săpunul și șamponul pe marginea etajerei, o bluză trasă din raft, abandonată pe canapea atunci când se hotărâse să îmbrace bluza cea nouă, papucii din mijlocul dormitorului, ușița de la dulapul de încălțăminte rămasă descuiată, și, desigur, martorul ocular, bătrânica de la etajul unu care-i văzuse plecând pe amândoi cu mașina. Pe cine interesa toate astea? Va încerca cineva să înțeleagă ce se petrecuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a demonstrat că afară soarele dogorea. M-am dus la baie, mi-am descurcat părul, m-am studiat în oglindă. Mă simțeam fără vlagă, obosită, aveam ochii tulburi. Am îmbrăcat rochia de plajă am luat ochelarii de soare, pălăria. În papuci încă mai erau firicele de nisip. Jos în hol, la cazare se afla un grup de tineri. Râdeau, glumeau erau enervant de fericiți. M-am gândit, nu fără neplăcere că, desigur, recepționera îmi va plasa pe cineva în cameră, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău, i-a spus Trofin privind-o în ochi. Când un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tresară de câte ori privirea i se oprea pe cruciulița verde, apoi rupse cartonașul bucăți, bucăți, strânse fărâmele în palmă și plecă la bucătărie. Apăsă pedala coșului de gunoi, capacul se săltă dezvelind conținutul învălmășit degajând un miros fad. Renunță și luă papucul de pe pedală. Se deplasă la baie și aruncă bucățile din calendar în WC. O vreme le privi cum plutesc dezordonat în apa din vas, uneori putea să vadă câte o fărâmă de cruciuliță verde, câte o jumătate de cerc albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sculat, vin în 20 de minute, scoală-te, Prințesă! da... și eu trebuie să merg să stau cu câinele, mama se duce la capelă și trebuie să-l scot afară, hai mai repede că m-așteaptă tata, doar își pune papucii și ieșim, cum am dormit, așa plecăm, ei, cine-și dă seama? Mișto! 4 sticle goale de vin, șoseta cu tutun în ea prin care am strecurat din sticlă în pahar când Miau a înecat un Tigar de la trambulină, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dar vor găsi și nu mai sunt depresivi cu Mami, Prințesa Miau n-a mai luat distonocalm, decât unul de dimineață, și bunica o să vină peste câteva zile în fața blocului și Miau o să coboare tăiată la picior, de la Turiști, în papucii mei, că altfel nu poate, bunica i-a adus chiftele și brânză și pâine și pijama și Xanax, „liniște la cutie”, la un moment dat o să dau din chifteaua făcută de bunica Prințesei, care va muri în ziua aceea, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]