8,430 matches
-
frumoase, dar nu din punct de vedere estetic. Mult mai importantă este "tema", mai importantă decît realizarea artistică. De altfel, se poate observa o redescoperire a puterii tematice, după '90 - pentru că înainte au fost interzise în întregime anumite teme sau paradigme poetice: religia, pornografia, subiectul social, politic. Acest reviriment tematic al poeziei se simte și în opțiunile poetului-antologator Petru Romoșan. Temele pot fi de natură social-politică: "Hora Unirii", "Doina" sau "Noi vrem pămînt". Figura părinților (mama sau tata) sînt iarăși decisive
Cele mai frumoase poezii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15762_a_17087]
-
această declarație rămîne valabilă pentru tot ce scrie Vasile Andru. într-un fel ea ne orientează lectura și aprecierile. Pentru că, citită din această perspectivă, literatura lui Vasile Andru nu mai poate fi măsurată cu instrumente general-valabile, ci trebuie pusă în paradigma unui tip special de producție literară. Un tip ai cărui reprezentanți ar putea fi Vasile Voiculescu, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu. Adică aceia (și în special ultimii doi) care nu scriu doar literatură sau mai bine zis pentru care literatura
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
te-aș situa. Îmi spui că ai ales de timpuriu maniera aceasta, pe de o parte pentru a evita lirismul cam apăsat al picturii locului, iar pe de alta, așa-numita zonă tematică, foarte impusă de regim, înainte de '89. Ca paradigmă îngăduitor-ingenioasă poate e bine spus, dar nu m-am dus spre Mondrian. Prea sec, prea aseptic-abstract. Mai degrabă spre, dacă au fost totuși niște repere timpurii, mai cordialii Cézanne, Matisse. "Filiera franceză", pe care mi-o depista Ion Frunzetti. Dar
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
lectură și o reia mai apoi, argumentează și contraargumentează, pendulînd neîncetat între "indignare și respect". Distanță istorică nu poate fi evitată: deși aparțin aceluiași secol XX, diferențele sînt majore, în cei cincizeci de ani petrecîndu-se numeroase și hotărîtoare schimbări de paradigmă. Spre deosebire de unchiul ei, autoarea nu a cunoscut direct umilințele antisemite; este traducătoare din limba engleză, născută la Paris dintr-un tata ce obținuse cetățenie franceză și o mamă care va fi naturalizata la doi ani de la nașterea fiicei. Multe lucruri
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
corespunde un plural Paști. Forma Paști ca substantiv masculin singular ar trebui confirmată: finala e destul de rară, dar nu împiedică articolul -ul (puștiul, Bucureștiul); nu am întîlnit însă niciodată forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui singular cu un plural, cînd ambele sînt doar variante concurente ale aceleiași denumiri. Toată această discuție asupra formelor poate părea prea tehnicistă; ea e totuși necesară pentru a explica instabilitatea folosirilor actuale. De
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
maioresciană împotriva romantismului, și în momentul sburătorist de după primul război, cu tot atît de faimoasele revizuiri lovinesciene. Actuala generație optzecistă pretinde același lucru pentru ea. Timpul îi va da ori nu dreptate. În ce mă privește, înclin să cred că paradigma postmodernă o înlocuiește pe aceea modernă exact în momentul în care Cărtărescu și compania își fac apariția pe scena literară. Prima bătălie canonică a însemnat maturizarea deplină a literaturii române, la apusul romantismului, a creat critica, teatrul și proza nouă
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
acelei corespondențe pe care și eu am citit-o? E posibil. Dar textele, puțin forțate, pot da loc unor astfel de înțelesuri. Deplină dreptate are tînărul nostru autor cînd afirmă că Rebreanu, desprins de sub fascinația maternă, va adopta tot o paradigmă a modelului matern, intrînd sub obrocul lui Fanny, aceea care îi va deveni, la București, soție, de fapt "un subtitut al mamei" prin elanul ei dominator ocrotitor. Un segment din creația scriitorului e numit "romanele tatălui", care ar fi expresia
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
pentru că reclamă jertfe, ci și pentru că, periodic, se sinucide. * Îndîrjirea pe care o extragi din înfrîngeri, decepții, prăbușiri: o forță vitală similară celei a plantelor ce se nutresc din bălegar. * Pierzania epigonului constă în faptul că dorește a imita perfecțiunea paradigmei, iar nu starea ei de viață, incluzînd fireștile neajunsuri. * Singurătatea sporește responsabilitatea față de tine însuți (eul tău își asumă rolul de lume, așa cum o văduvă își asumă, pînă la un punct, rolul de bărbat). * Originalul (modelul) e prin sine însuși
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
lui. Evanghelia după Fiu de Norman Mailer se adaugă astfel altor zeci de cărți și filme pe această temă, din epoci și culturi diferite, dovedind inepuizabila fascinație a textelor biblice chiar și asupra unei societăți într-o vizibilă schimbare de paradigmă. Norman Mailer, Evanghelia după Fiu, trad. de Irina Horea, Postfață de Rodica Mihăilă, Ed. Univers, București, 2000, 192 p., f.p.
Fiul după Mailer by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16389_a_17714]
-
că, dacă estetica totalitară s-ar constitui, la un moment dat ca disciplină, nu ar putea să ignore o asemenea perspectivă. În analiza literaturii propagandistice, mai cu seamă a aceleia din faza fundamentalistă a regimului, autorul recurge la analogia cu paradigma religioasă. Dacă scopul propagandei era să pregătească soldații partidului, fervenți susținători ai idealului comunist, dacă se urmărea în primul rînd transformarea datelor ideologiei în sentimente active, schimbarea în mod radical a mentalităților și crearea omului nou, atunci ce alt mijloc
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
a devenit concret..." Să fie o întîmplare că, dintre numele mari ale literaturii române din secolul XX, cele cu opera cea mai restrînsă și neînseriabilă apar că preferate ale universitarilor și criticilor azi? În "revista multilingva de cultură și literatura PARADIGMĂ" nr. 3-4 (director Marin Mincu, redactor-șef George Popescu) o bună parte din texte e despre Bacovia. Scrie redactorul-șef: "Oricat s-a scris și s-a vorbit despre Bacovia și despre bacovianism, senzația că esențialul a rămas nu doar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
scris puțin și e mult prețuit de tineri. Ion Buzera începe didactic, printr-o schematizare: " Dacă simplificam rezonabil, urmărind anumite linii de forță, dincolo de opțiunile personale și stilurile inerent-divergente, lăsând de o parte tematicile și/sau inserția autorilor într-o paradigmă sau alta, putem accepta oarecum jakobsonian - că generarea formelor poetice în literatura noastră a urmat două mari axe: mitologizanta și realistă." Simplificînd la rîndul nostru explicațiile, prima axa ar urmări invenția figurala și pe cea a lumilor poetice, cea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
său de a inventa alte subiecte de discuție decît cele reale, documentate de istorie (sau de a încerca să le aproximeze cît de cît plauzibil mizînd pe temele curente de reflecție ale lui Diderot), Bradbury nu izbutește să recreeze o paradigmă conversațional-argumentativ-filozofică diderotiană. Altfel spus: pe alocuri, protagonistul său e un Diderot neconvingător. Spre deosebire de textele lui Denis Diderot însuși, care respiră dialog și ignoră total epicul, romanul lui Bradbury are un context narativ cu evidente nuanțe autobiografice: un romancier englez, care
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
a evoluției politicianului ambițios. Rămânând prea multă vreme în plan secund, el risca să fie depășit, la una sau alta din turnante, de cine știe ce alt pretendent care pândea din umbră momentul atacului la vârf. împrejurările l-au obligat să părăsească paradigma "logodnică de-a pururi, soție niciodată", o situație care s-a prelungit mult prea mult pentru a nu deveni periculoasă. Adrian Năstase a fost, așadar, nevoit să joace totul pe o carte. Depinde, evident, de ce se va întâmpla la congresul
(Slu)goi și flămânzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16532_a_17857]
-
ale cratilismului, coexistente, dar în pondere diferită în operele atinse de "melancolia descendenței": "Pe de o parte, preocuparea pentru sursele, modelele, principiile generative ale literaturii. Pe de alta, interesul pentru desfășurarea concretă a procesului care se bizuie pe acele surse, paradigme și principii". Există autori, precum Ștefan Bănulescu, George Bălăiță sau Marin Sorescu, pentru care "rememorarea e predominant matricială", o "nostalgie a originilor" orientată "spre esențe și spre mecanismele repetitive", și există alții, ca Nicolae Breban, care înclină spre "eterna reîntoarcere
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
felul de resuscitări, de altoiri cu elemente mai vechi sau mai noi. Redescoperirea poeticilor interbelice a permis preluarea bazei lor axiologice, care este una de tip liberal. Dar sunt și multe descoperiri proprii (e vorba de o mișcare liberă în interiorul paradigmei moderne), descoperiri greu de sistematizat, ce-i drept, pentru că, spre deosebire de postmodernism, ironia șaizecistă nu este uniformă. Una din bătăliile câștigate a fost tocmai impunerea criteriului liberal al originalității în fața celui socialist al consensului. Alta a fost constituirea unei contramitologii, mult
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
care ne revin este o obligație de memorie. Oricât am încerca să ne definim originalitatea prin ruptura totală față de generația anterioară, se poate explica în fel și chip că valorizarea cotidianului a pornit din și încă mai ține de această paradigmă a navigației-locuire, care a modelat imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu am înțeles de ce se spunea că, după relativa deschidere din anii șaizeci, literatura română s-a frânt sub presiunea cenzurii. Următoarele decenii au fost decenii de mare
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
The doctrine of Synergism in Gregory of Nyssa's 'De Instituto Christiano, în „Thomist; a Speculative Quarterly Review”, 45:3, July, 1981, p. 434. Norme de redactare spunând „Ridică-te, vino”10. În De vita Moysis (VM), Moise funcționează ca paradigmă a sufletului care se înalță spre Dumnezeu, în timp ce în în In Canticum canticorum, Mirele este exemplul. Ca și în VM, Filip. 3, 13, indicând înălțarea fără sfârșit, este un text important 11. Prin această participare la Transcendent de care am
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
eternității veacurilor, sufletul va merge să devină Dumnezeu, fără a-L putea egala vreodată, descoperind mereu în El noi splendori care se șterg în fața altor splendori care îi succed. Sfântul Apostol Pavel constituie în acest sens, pentru Sfântul Grigorie, o paradigmă, pentru că nici el nu ne dă o pildă diferită; el care a fost favorizat de cele mai înalte vederi, „nu se laudă că ar fi priceput” , ci „se avântă mereu spre ceea ce este înaintea lui ... Și după auzirea negrăită a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite în cele din urmă de temperaturile înalte ale vîlvătăilor expresioniste, atonale și, apoi, seriale. Un șir de incendii grație cărora se poate acredita ideea că în muzica savantă stilul este însăși schimbarea de paradigmă estetică, precum și ordinea și mișcarea pe care compozitorii le imprimă creațiilor lor, așa încît arderea crengilor și coroanelor a reprezentat un fenomen de ordin germinativ (ca transmiterea unor dispoziții ereditare), dar și ceea ce a făcut să trăiască și, totodată, să
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
suferința, neliniștile, dispariția reperelor și exacerbarea anxietății, grefate pe fondul agitației sociale care a marcat epoca interbelică. Traumele războiului au și ele un cuvânt greu de spus. Ambele determinante converg către modelul romanului de idei: "Poate că tocmai pe această paradigmă se poate legitima poetica romanului , prezidată și potențată de idee - un roman al meditației despre condiția ființei, nu în absența cugetării filosofice; dimpotrivă, prin recrearea ei în lumea animată a romanului văzut ca istorie a unor destine și ca spațio-temporalitate
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
atitudini estetice, de procedee și principii componistice. Un dezmăț care, administrat în doze mari, are efectul unei otrăvi, dar care livrată homeopatic se poate comporta aidoma unui vaccin capabil să amelioreze starea noastră de imponderabilitate, întreținută de continua schimbare de paradigmă, de turpitudinea forțelor centrifuge, cauzatoare de vertijuri și dezechilibre insurmontabile. însuflețiți, fără a fi exaltați, echilibrați, fără a fi inflexibili, muzicienii din "Game" au sărbătorit în acest început de martie zece ani de existență. Concret, am asistat la un festival
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
Inima, scoc al tuturor naturilor)"(Cuprinde-mi inima, regină). în continuare, aflăm, grație unor cristalizări apoftegmatice, că inima e "însămînțare a divinității", "sacră spermă", "oul" din care poetul însuși a luat naștere. Dar, reamintim, Miron Kiropol e un homo duplex. Paradigmele mitice de la care se reclamă nu mai pot avea, azi, decât o prezență mediată, cu o inevitabilă alură de restaurație. Uimirea inițială, inocența adamică, bucuria edenică se izbesc de criza unei conștiințe care corespunde condiției umane reale, a creaturii izgonite
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
baroce și clasico-romantice. Pentru ca apoi, odată cu exacerbarea spiritului contestatar și non-conformist, la început de secol 20, să vină vremea serialismului, cu întregul lui alai constructivist și formalizator, un serialism care a coabitat mai mult sau mai puțin amiabil cu varii paradigme modale, la fel de abstracte, de disonantice și de artificiale ca și sistemul serial. Ideea de coabitare a proliferat și în deceniile din urmă ale veacului trecut, perpetuîndu-se și astăzi cînd, alături de cele mai neaoșe ori, dimpotrivă, mai altoite forme de modalism
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]