6,167 matches
-
mai 1935, Mihail Sebastian, un apropiat entuziast al profesorului, nota în jurnalul său: "Citesc, nu știu de ce cu atâta întîrziere, căci o aveam de mult în bibliotecă, Années Décisive de Oswald Spengler. Surprins de a găsi fraze întregi, formule, idei, paradoxe, din cursul lui Nae. Tot cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul e în Spengler cu o înmărmuritoare asemănare de
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
drum modernității, mai ales în poezie, pe care o purifică de social, de etic, de național, eliberînd-o de tendențiozitatea militantă care-i caracterizase pe pașoptiști. E limpede că Maiorescu nu înțelegea poezia nouă și că realismul în proză îl oripila. Paradoxul face ca acest adept al stilului înalt și nobil în artă să fi fost factorul decisiv în eliberarea literaturii de sclavia unor scopuri nespecifice și străine, întorcînd-o cu fața la natura ei. Nereceptiv la noile teme și limbaje, Maiorescu pregătește decisiv o
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
speranța de viață, longevitatea medie, să crească - în doar patru decenii - mai mult decît pe parcursul a patru milenii, în pofida realității triste, aceea că săracii lumii și-au sporit numărul cu peste 100.000.000 (în comparație cu datele din deceniul anterior). Alt paradox e rodul nevoii de a privi din mers trecutul și învățămintele acestuia, tocmai pentru a-ți asigura succesele mersului înainte, spre un viitor spornic, îndestulat. Și în domeniul acesta se poate păși cu dreptul, dar și cu stîngul. Oricît de
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
elimina chimia din tabloul culturii generale, fără riscul de a nu ști niciodată explicația celor mai simple fenomene din jurul tău, din bucătărie dacă nu dintr-un laborator autentic. De altfel, schema lui y Gasset mi se pare falsă tocmai prin paradoxul ei, prin felul în care se vrea simplă, eficientă, funcțională, reușind în schimb să fie vag abstractă și enciclopedică. Absența matematicii mi se pare mai curînd un capriciu, decît o alegere întemeiată. În fine, m-a mai surprins un aspect
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
vei căi; însă mai bine este să o iei". Pietricica, frunza sau cosița pe care a pierdut-o Cosînzeana. Sau orice le apare în cale, pe parcurs. Să-ți cunoști limitele, dar să le și transcenzi neîncetat - iată unul dintre paradoxurile ce marchează scurta noastră trecere. Cît despre diavolul care te duce în ispită, el poate avea închipuiri multiple, iar răscrucile la care ți se arată pot fi, uneori, și ale sale. Nici diavolul nu e întotdeauna fericit, în ciuda faptului că
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
amenință pe analist, de cum dă note. Să luăm ca exemplu perioada interbelică, pe care personal am apucat-o, la vârsta formațiunii, simțind-o, comparativ cu vremurile care au urmat ca pe un mic paradis terestru și să citim, apoi, în Paradoxul român al d-lui Sorin Alexandrescu aspra, și în esență exacta critică a vieții publice din acea perioadă: nu putem evita un impas opțional. Acest Ianus bifrons al politicii facilitează comparația dintre epoci, cea mai recentă fiind dintre perioada activității
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
Romanica ne mai permite o constatare: dintre substitutele sugerate în articolul din 1965, e evident că romanistica s-a impus că denumire pentru studiile românești, romanistul fiind specialistul în respectivul domeniu; termenii apar, de exemplu, în eseul lui Sorin Alexandrescu, "Paradoxul român", în care se discuta tocmai condiția disciplinei și a celor care o profesează (eseu din 1976, publicat în traducere în volumul cu același titlu din 1998). Că specialitate, e normal ca romanistica să fie percepută mai clar din afara țării
"Românica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17918_a_19243]
-
este însuși cuvîntul, el nu mai reprezintă, ci se reprezintă că esența proteica inepuizabila. Astfel, spectacolul implicit al "memorării" viselor devine unul explicit, al avatarurilor logosului (Braga vorbește de mai multe ori despre "conștiința unui spectacol"). Sîntem în fața unuia din paradoxurile scrisului: comunicarea este un drum care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență un adăpost, căci scrisul nu este regasirea, conturarea unei identități, ci pierderea ei: Am tot crezut că m-
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
a și introdus un concept nou, si anume cel de stilistica diacronica, alții n-au fost critici literări (mă refer la scoala Coteanu). Genette, Riffaterre n-au avut emuli la noi, ca J.P.Richard sau tematistii, mult mai des urmați. Paradoxul este că singurul exemplu de stilistica aplicată nu se referă la poezie (în care, totuși, marea generație interbelică a elogiat nesmintit puritatea verbală), ci la proza: Artă prozatorilor români a lui Ț. Vianu. N-avem o Artă a poeților români
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
-o. Nu mai sînt, așadar, vulnerabil la prezența celuilalt, el nu mai poate avea privilegiul de a ma capta în orizontul lui, de a ma reține, fermecat, lîngă el. Întreg românul lui Bruckner e construit din implicite jocuri verbale și paradoxuri logice, înserate într-o reflecție filozofica subtilă, discretă pînă la a fi insesizabila în desfășurarea tramei. Tradusă extrem de prost, cu multe, nesuferite calcuri franțuzești și cu o neglijență mutilatoare cîteodată, Hoții de frumusețe e o carte, pînă la un punct
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
cu variațiunile de rigoare, după o carte scrisă de Bruckner în colaborare cu Alain Finkielkraut, publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu sintagme în care apare verbul "a fura", sau alte
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
publicată în urmă cu cîțiva ani în românește, Noua dezordine amoroasă. Mai sus observăm că miza conceptuală a românului stă în jocuri de cuvinte și paradoxuri logice preluate într-un filozofie subtilă a identității și alterității. Care sînt aceste jocuri/paradoxuri? Însăși metaforă titlului, hoțul, ca paradigmă semantica a actului de îndrăgostire, atît de des asociat cu sintagme în care apare verbul "a fura", sau alte verbe ale violenței și ale privării. Erotismul pentru Bruckner înseamnă supunere, în ambele sensuri ale
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
crizei din România, premierul a descoperit și plăcerile condiției de reformator. Un reformator cu ochii la ceas: spaimă de bulgarizare care a pătruns în partidele coaliției l-a ajutat pe Radu Vasile să ia măsuri rapide în privatizare. Un mare paradox al acestui guvern cotat că slab a fost că a făcut față cu succes la două mineriade. Prima oara prin faimoasele negocieri de la Cozia, unde premierul s-a dus în persoana, într-un așa-zis act de cedare pe care
Un an de Radu Vasile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17941_a_19266]
-
foștilor săi prieteni și colegi de școală și de generație: Mircea Eliade, Constantin Noica, Arsavir Acterian și alții. Ceea ce izbește însă la Barbu Brezianu, dincolo de aerul de generație, este structura lui intelectuală și morală care se clădește pe un aparent paradox: deși ca istoric de artă el are tenacitatea, sobrietatea și rigoarea unei conștiințe academice, cu o geometrie foarte exactă, în opera literară el este o ființă imponderabila care vibrează intens la energiile subcutanate ale limbii, o conștiință poetica așezată pe
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
dinspre fragmentar și aspectual spre general și unitar, dinspre cum este fantasticul spre ce este el. Din pluralitatea abordărilor, tendința - evident, irealizabila - de constituire a discursului despre fantastic într-o definiție și o teoretizare pertinente s-a conturat destul de limpede. Paradoxul e că această tendință ne trimite în plin cîmp al subiectivității. André Carpentier, în încheierea colocviului, spunea: "nous avons tous des choses singulières à dîre sur le fantastique". Ceea ce ne îndreptățește să credem că reflexia asupra fantasticului e mai degrabă
În căutarea unitătii by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17967_a_19292]
-
Andreea Deciu Între disciplinele umaniste contemporane arhitectură mi se pare a fi victima, cumva, a unui ciudat paradox: deși de la ea au pornit, în Statele Unite cel putin, numeroase teorii postmoderne care ulterior au jucat un rol major în multe alte domenii de gîndire, rămîne totuși destul de puțin cunoscută celor din afara ei, ba chiar e sortită într-o anumită
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
raportul dintre cronică și construcția teoretică nu e neapărat dihotomic - dovadă o oferă o tradiție ilustra, de la E. Lovinescu până astăzi. "Discuțiile", cea de a doua secțiune a numărului, sunt consacrate dezbaterilor în jurul unei cărți avându-si deja notorietatea ei - "Paradoxul român" de Sorin Alexandrescu, "citită" succesiv de Ștefan Afloroaiei, Al. Zub, Al. Călinescu și Alexandru Florin Platon. Ultimele două volume ale lui Lucian Boia, " Istorie și mit în conștiința românească" și "Jocul cu trecutul" sunt recenzate în secțiunea specializată a
Identitate and Alteritate by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/18003_a_19328]
-
avea acces. Dar Casanova nu ar mai fi Casanova dacă nu ar trăi tocmai în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de nerecunoscut, dar o clipă care capătă semnificație doar prin
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
lor, contrastele devin sistemul, iar acel fundal față de care constituiau inițial abaterea se reduce la un principiu abstract, la o ipoteză din ce in ce mai vagă. La limită, noi toți sîntem aventurieri, în măsura în care lumea în care trăim e pătrunsa de tensiuni și neprielnica. Paradoxul aventurii stă în capacitatea ei de a funcționa că fragment și întreg totodată. În chip asemănător, modă presupune o dualitate ce pare auto-destructivă: ea e în același timp strategie de includere în masă celorlați, dar și de depărtare de ei
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
face, modă pare centrifuga în măsura în care ea aliniază și uniformizează. Dar de fapt și modă este tot centripeta, căci ea delimitează interiorul de exterior, exact așa cum, la un alt nivel, o făcea aventură. Cochetăria funcționează conform aceluiași principiu al dualității și paradoxului: mesajul ei este simultan afirmativ și negativ, iar în această aparentă ireconciliere stă puterea de seducție a femeii. Căci cochetăria e un privilegiu feminin, susține Simmel. Nimeni nu a auzit de barbati cocheți, dar Simmel oferă o explicație interesantă pentru
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
Cel putin ultima caracteristică e cumva amenințată în forță ei generalizatoare chiar de exemple din cartea lui Paz. O filozofie completă a iubirii, însă, nu poate fi decît simplistă și naivă. Poate că Dublă flacăra e valoroasă tocmai prin asimetriile, paradoxurile și parțialitatea ei. Octavio Paz - Dublă flacăra. Dragoste și erotism, traducere de Cornelia Rădulescu, Editura Humanitas, București, 1998, 205 pagini, preț nemenționat.
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
și totodată sistematizant, analitic dar și detașat literar, controlat și în același timp atît de liber să pornească dintr-un loc anume și să ajungă unde nu te-ai aștepta. Nu la o definiție a nostalgiei ajunge acest filozof al paradoxului și intermediarului, ci la o explicitare, poetica în bună măsură, ce-i drept, a mecanismului care declanșează nostalgia. Printr-o asemenea preocupare pentru cazuistica și semiologia nostalgiei, Jankélévitch are ceva în comun, evident inconștient, cu cei mai "profesioniști" cercetători ai
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
drumurile noastre s-au despărțit definitiv. Din generația mai tînără, am cultivat prietenia cu Adolfo Morganti, directorul Editurii "Îl Cerchio" din Rimini, om cultivat și admirator al culturii românești din exil (Eliade, Cioran, Vintilă Horia...) care mi-a publicat cărțile: Paradoxuri ale secolului XX, Exil, precum și volumele dedicate simbolului în arta romanica: Solstițiul etern (bazilicele din Italia centrală) și Proverbe de piatră (domul din Piacenza și Ferrara). - Cu oficialitățile românești ați mai avut în vreun fel relații? - Reacția autorităților din țară
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
prin lectură unor cărți bizuite pe o bună documentație. Rezultă, de aici, studii de "joc secund", în care interesul cade pe nuanțarea punctelor de vedere și pe formularea unor concluzii mai totdeauna fecunde în rezultate. Cartea d-sale, incitant intitulată Paradoxul român, dovedește, repet, cît de adînc și de fecund meditează autorul asupra cîtorva chestiuni cu adevarat nevralgice ale istoriei contemporane a României. Aflăm aici studii despre construcția României Mari, despre România interbelică democrată, despre Carol al II-lea, despre Ion
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
Carol al II-lea, despre Ion Antonescu, despre fenomenul legionar și P.N.T.C.D. Și, sîntem avertizați, va urma un al doilea volum, aducînd în dezbatere alte momente devenite adevărate litigii ale istoriei României din perioada amintită. La început sînt cîteva dintre paradoxurile caracteristice ale fenomenului românesc, (autorul le enunța, într-un ansamblu, la singular) din care n-ar trebui să se înțeleagă că noi am fi un unicat pentru că și alte popoare, așezate geopolitic nefericit, au avut parte de situația lor paradoxala
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]