738 matches
-
ea, m-aș revolta împotriva unui gust așa de nesărat și a importanței date unui nesăbuit și unei "broscuțe" . . . Dacă Elenei îi convine prințul, bărbăția sa distinsă suprem, a lui Cezar Borgia, mâinile lui aristocrate si incapabile, ruinile palatului și paragina moșiei, dacă are pofta nesănătoasă de a-și uni ființa și averea ei, trainice amândouă, cu acest Maxențiu oarecare, nu are decât să o facă, disprețuind micile aberațiuni de felul celei petrecute . . . Să-și plătească romanța velenă a signorului florentin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să se metamorfozeze. În lipsa oricăror rubedenii roiale sau a unei conștiințe prevestitoare, interesele ei primare țin, în principiu, de mirosul acela puternic de ceapă care-i gâdilă nările. Ceapa se poate mânca. Se așează pe o porțiune de zid în paragină și-și îndoi gâtul în așa fel încât să observe forma aceea care se mișcă prin ușa întredeschisă, incapabilă să se decidă dacă o fi tot ceva comestibil sau poate doar periculos. Respectiva formă este Anjali, servitoarea, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mare că în afară de selecția pentru consoarte, anul acesta se ține și Selecția Slujnicelor Imperiale. Spre deosebire de consoarte, cărora li se oferă palate magnifice în care să locuiască, slujnicele trăiesc în barăci situate în spatele palatelor. Multe asemenea locuințe au fost lăsate în paragină și de-abia dacă se poate locui în ele. O întreb pe Fann Sora cea Mare despre eunuci, două mii dintre aceștia locuind în Orașul Interzis. Îmi povestește că majoritatea au ajuns așa din cauza sărăciei. Familiile lor nu mai aveau nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au lăsat goluri în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea celor ce s-au dus. În cimitir o cioară cîrîia într-un prun, suspectîndu-mă cu ochi bănuitori. O țarcă se înveselea pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a relatat multe evenimente din timpul lui Duca. Deci, evenimentele istorice și culturale din acea perioadă au fost consemnate de către cei implicați direct în desfășurarea lor. După „vremea Ducăi Vodă”, timp de aproape două secole mănăstirea a fost lăsată în paragină de către administrația statului, motivând că nu au fonduri să repare clădirile. Dar, din anul 1910 s-au început lucrări ample de restaurare, apoi, în următorii ani, ori de câte ori s-a deteriorat una dintre clădiri s-au făcut demersuri către forurile competente
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mănăstire care avea vii date spre lucrare sătenilor locului să le ia acestora zeciuiala (a zecea parte) din vinul obținut. Se întâmpla însă ca unii țărani să lase viile nelucrate. Dar exista o regulă: dacă o vie era lăsată în paragină mai mult de trei ani la cererea egumenului, vodă - dădea acestuia voie să ia acele vii și să le dea celor care voiau să le lucreze. Nu știu cum mai puteau răbda atâtea bieții săteni. Poți să-mi spui ce ai pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca să hie de treabă și de hrană sfentei mănăstiri”. Cum vezi, fiica lui Petru Șchiopu, deși găsește mănăstirea Hlincea lăsată de izbeliște, mai găsește tăria să facă danie către mănăstirea Sfântul Sava. Și mănăstirea Hlincea nu este singura lăsată în paragină de către călugării greci... Dar toate la timpul lor, dragule. Uite că iarăși ne întâlnim cu viile Iașului. Acum este vorba doar de o întărire a stăpânirii asupra unor vii dăruite mănăstirii de mai multă vreme. Sfinția ta are dreptate, fiindcă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
voievod în care scrie... pentru mănăstire Copou, fiind căzută și lipsită, o au miluit cu o bucată de loc din hotarul târgului Eșului, care loc este alăture cu locul sfintei mănăstiri Copoului... Această bucată de loc... cu pomeți și cu paragină de vii, și cu loc de grădină, și cu pădure și cu tot venitul... ca să fie de la domnia sa dreaptă ocină și moșie...” Apoi la „Vălet 7223” același voievod dă 50 de lei pe an din vama domnească. De asemenea nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în iarba unui teren de crochet neîngrijit; o plasă de tenis atârna pleoștită între doi stâlpi și o seră abandonată etala mândră câteva ochiuri de sticlă acoperite de licheni. în fine, se mai vedeau un adăpost pentru bărci lăsat în paragină și o barcă cu vâsle. în totului tot, domeniul emana un aer sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ea începu să urce cărarea spre casa acestuia. De vreme ce părintele paroh era plecat, Eva era dispusă să înfrunte riscul întâlnirii cu soția lui. Se strecură pe poartă în curtea casei și se uită în jur. Locul degaja un aer de paragină și o stivă de sticle goale aruncate într-un colț - sticle de whisky și gin - părea să indice faptul că părintele putea să fie și neînsurat. Strângând încă la trupul ei firele de iederă, Eva traversă curtea și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cel mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
al mijloacelor de transport, dar era totuși casă - și stăteam complet separat. Un adevărat chilipir! Probabil că fusese cândva un fel de magazie, dar se afla într-un colț al curții, separată de clădirea principală printr-o grădină lăsată în paragină. Proprietarul folosea poarta din față, iar eu pe cea din spate, simțind astfel că nu o să-mi stea nimeni în coaste. Aveam o cameră rezonabilă, o bucătărie mică și o toaletă, iar dulapul din perete era incredibil de încăpător. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lor, așa că își poate trage sufletul. De aceea, el și soția lui aveau timp să călătorească. — Grozav! am exclamat eu. — Nu-i chiar așa, spuse el. Nu mă dau în vânt după excursii, aș prefera să lucrez. Grădina ajunsese în paragină, mi-a explicat el apoi, pentru că nu a găsit un grădinar ca lumea, iar el făcuse o alergie urâtă care-l împiedica pân\ s\ [i tundă iarba. După ce am terminat de băut ceaiul, m-a dus într-o magazie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
s-au ales? Strechea le-a omorât zeci de oi, porci și capre. Numai ce terminau biserica dintr-un sat și se gândeau să răsufle un pic, că episcopul îi și muta în alt sat cu biserica sau școala în paragină. Că doar Gicu, așa șchiop cum era el, se arăta mereu destoinic. Ba și la adunările legionarilor se dusese. Nu că l-ar fi interesat politica, dar voia să obțină bani pentru biserică, școală, drumuri. Na că mare scofală au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur, plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vreunei mici zeități locale. Numele tradițional este „Pârâul lui Lud“, dar e mai cunoscut sub denumirea de „Micul poznaș“. La celălalt capăt al Institutului, perpendiculară pe el, se găsește o construcție lungă de beton, în prezent cam jigărită și în paragină, ridicată prin anul 1920, în stil Bauhaus, și considerată la acea vreme drept un model de arhitectură modernă. Între capătul acestei clădiri (numită „Camerele din Ennistone“) și capătul grădinii se înalță un zid din cărămizi galbene smălțuite, asemănătoare cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Linia țintelor era deasupra unui val de pământ abrupt, înalt de vreo cinci metri, iar din margine puteai să constați că era străbătut de un tunel de beton. Intrând în tunel, observai că deasupra tunelul era descoperit, dar mizeria și paragina dinăuntru erau atât de mari încât până și fâșia de cer părea o mizerie. Iar cine își imaginase mai înainte, în timpul tragerii, că ținta stă așezată într-un dispozitiv automat care sesizează, într-un fel oarecare, lovitura reușită și o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
margine a îngrăditurii, de care Lucian n-a reușit să scape în toți anii din urmă. Se întind mereu, cu o vitalitate diabolică târându-se într-ascuns probabil noaptea, probabil în absența lui, cine știe de la mormântul învecinat, lăsat în paragină. Lucian recitește pentru a nu știu câta oară inscripția de-alături. "Erai voinic și de neclătinat. Dar Dumnezeu te-a clătinat." Lucian a fost curios să afle cum arătau rudele probabil părinții celui ce le păruse lor de neclătinat, dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zilei. Și pălea în lumina prietenoasă și mângâietoare a verii, uitată pentru totdeauna. Dragoș se îndrepta către fundul curții trecând pe lângă casele înșirate pe-o latură și vecinii deja nu mai erau proaspăt mutați. Umezeala rămasă după ploaia îmbelșugată făcea paragina din curtea îngustă și lungă încă și mai plină de taină și de farmec. Se lăfăiau bălăriile și florile crescute de capul lor, din semințe scuturate astă-toamnă de ploaie și de vânt. Domnul Rainea spunea: Să-mi trag nițel sufletul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că cei de la locurile sfinte veneau doar în crugul toamnei, când se adunau roadele. Acestea trebuiau prefăcute apoi în parale, care, după tipicul știut, să ia calea Ierusalimului... Toate “împresurările” despre care fac vorbire patriarhii sunt drept urmare a lăsării în paragină a moșiilor și locurilor mănăstirilor închinate. Nimeni n-ar fi venit să se facă stăpân “peste noapte” pe un loc care s-ar fi văzut că este în grija cuiva. Mai ales în sama unei mănăstiri!... Un loc părăginit, însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Odesa e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru a-și pierde memoria
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cucuvea mai veche îmi scurmă în piept; tușesc pe ascuns, aș vrea să nu vadă lumea că-s tuns și că-n hainele roase duc niște oase. -6- Nu-mi dau seama cum văd ca prin fum un drum prin paragini fără margini, fără capăt: enigmă cu lacăt închis pe-o aripă de vis. -7- Zbor, născut din mări de dor, ca să luminezi în lume, pe biletul incolor drumu-i rupt, abrupt sub nume; aer acid, imaginea unui zid și pleoapele se
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Valea Rea și drumul denumit Printre vii. Oprim la intersecție ca fiind dominantă și de acolo privim nostalgic locurile plantate cu vii nobile productive altădată, însă în momentul de față e doar un câmp neproductiv, fără pomii fructiferi - o adevărată paragină astăzi, în satul depopulat, îmbătrânit și fără perspectivă de viitor. Este opera înfăptuită de orânduirea comunistă, care a distrus satele pentru industria ce pregătea. Astăzi satele sunt așa cum sunt, iar industria a fost și nu mai este. Eu priveam îngândurat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de patrie, sunt glasul tuturor generațiilor, sunt cei mai aleși dintre stegari, ei deschid ochii celor care nu mai puteau să vadă prin ceața lăsată în unele ceasuri ale istoriei și că glasul lor ferește vremurile de ticăloșie și de paragină.” În ,,Toamnă” realizează un superb tablou poetic în proză acestui bogat anotimp, pentru că ,, Toamna a venit pe vârful degetelor și s-a urcat pe nevăzute în copaci aprinzând candele cu mii de culori în biserica mea, cu altar de privighetori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
case nu mai sunt locuite de urmașii celor de odinioară, care au luat drumul orașului, după un trai mai bun. În casele cu mulți copii din trecut nu mai este nimeni. În locul tumultului celor trăitori atunci, acum se observă părăsirea, paragina, ruina, tristețea, singurătatea locurilor mai ales în timpul nopții, când doar bufnițele mai dau semne viabile cu sinistre presimțiri. Încă un argument în plus care demască și mai acuzator comunismul care a depopulat satul românesc tradițional de acel element denumit generic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]