641 matches
-
și Îi observase neatenția - ai deschis boilerul? — Da, bineînțeles, șoricel, minți Antonio, m-am gândit că ați avea nevoie de apă caldă. Paralizat de teama că putea fi surprins de ea, chiar de ea, care Îi citea gândurile și intențiile, paralizat că ea ar fi putut să știe. Își interzise să privească Înspre sertare. Dar chiar fără s-o vadă, știa că arma era acolo. Valentina intră În Încăpere. Avu impresia că tati voia să rămână singur. Încercă să-l Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Din mașina dumitale, din cîte s-ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul. Însă Marie nu mai avea nici urmă de umor, pur și simplu fusese prea mult pentru puterile ei. Se așeză năucă pe o piatră, ca paralizată, incapabilă să-și facă un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de tăcere, Ryan oftă și veni mai aproape de ea. - CÎteva explicații ar fi totuși bine-venite. Tocmai mi-am paradit mașina ca s-o Împiedic pe a dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele Încetiniseră evoluția bolii, dar fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate. Christiane ieși din spital după zece zile; Bruno o aștepta. Situația era diferită, acum; viața e făcută din lungi perioade de plictis confuz, cel mai adesea e cât se poate de cenușie; apoi apare brusc o bifurcație, iar schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
spune. OK ? Știm despre Third Union Bank. Tocmai ne-a sunat Charles Conway. După care, Ketterman a găsit hârtiile pe biroul tău. Trebuie neapărat să te întorci urgent la birou. Acum. Sună-mă. Închide, dar eu nu mă mișc. Sunt paralizată de frică. Știu. Știu cu toții. Petele negre încep să-mi danseze iar în fața ochilor. Tot personalul de la Carter Spink știe că am făcut-o de oaie. Cei care știu îi vor suna pe ceilalți. Vor trimite e-mail-uri cu vestea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
e prea târziu. Am deschis deja mobilul. Îl ridic încet la ureche. — Alo. — Samantha. Sunt John Ketterman. Da. Am glasul spart din cauza nervozității. Bună ziua. Urmează o pauză lungă. Știu că acum e momentul în care trebuie să vorbesc. Dar sunt paralizată de spaimă ; parcă mi-a băgat cineva vată pe gât. Nici un cuvânt nu pare potrivit. Ketterman urăște scuzele și explicațiile, știe toată lumea. — Samantha, te sun ca să te anunț că din acest moment contractul dintre tine și Carter Spink a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în gât. O clipă, mă gândesc că n-ar fi rău să o șterg pe ușa din spate. — Mă întreb dacă ei sunt ! exclamă Trish. Eddie, du-te să deschizi. Samantha, pune de cafea. Mă privește impacientă. Haide ! Sunt total paralizată. Trebuie să vorbesc. Trebuie să le explic. Dar gura nu vrea deloc să mă asculte. Corpul refuză să se miște. — Samantha ? Mă fixează. Ce-i cu tine ? Ridic privirea, cu un efort supraomenesc. — Îhm... doamnă Geiger... Glasul îmi iese nervos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plîns. Îi Întîlnesc privirea lui Jack și el Îmi zîmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o privire scurtă spre mama și tata. SÎnt ca și paralizați, de parcă habar n-au ce naiba ar putea face. Ideea e că familia noastră nu e obișnuită cu izbucniri emoționale de asemenea gen. Adevărul e că nici eu nu știu ce ar trebui să fac acum. — Păi, Îhm... cred că am să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
buhul ? Secretarele noastre n-au altă treabă, decît să-i informeze pe toți cei care sună despre cine e vorba ? — Emma, tatăl tău la telefon, spune Nick. Zice că trebuie neapărat să vorbească cu tine, urgent... Nu pot, zic ca paralizată. Nu pot să vorbesc cu nimeni. Trebuie să... Trebuie să... Îmi Înșfac haina și ies aproape În fugă din birou și pe hol, spre scări. Peste tot, oamenii se Întorc la birourile lor după ce au vizionat interviul și se holbează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
secret scoțian dezvăluit În toată splendoarea lui În mii de ziare, poate că atunci vei afla și tu cum e să fii trădat ! Și poate c-o să-ți pară rău. Spune-i, Emma ! Spune-i ! Dar eu sînt ca și paralizată. În clipa În care a pronunțat cuvîntul „scoțian“, l-am văzut pe Jack schimbîndu-se la față. Pare absolut interzis. Parcă l-a plesnit cineva. M-a privit În ochi și i-am citit uimirea crescîndă. — Poate că tu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mi ace În față - a descoperit că buza de sus era (ca să folosesc cuvintele mele) țeapănă. M‑a supus la niște teste simple și am dat greș. Chiar și când vorbeam sau râdeam buza rămânea curios de imobilă sau parțial paralizată. Din când În când, doctorul Îmi cerea să‑i desenez cadrane de ceas. La Început nu am fost În stare să desenez nimic. Mâinile mi‑erau neputincioase. Nu aveam nici un control asupra lor. Mi‑era cu neputință să țin În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
timp aici. TOȚI (Agitați.): — Au! — Gata! — Cade! — Feriți-vă! — O să se facă zob! (Funia a început să coboare cu o repeziciune alarmantă; se aude și un ecou de corp care se prăbușește; personajele se dau câțiva pași înapoi și așteaptă paralizate prăbușirea lui GRUBI.) BRUNO: Să știi că a tăiat funia cu cuțitul! MAJORDOMUL (Stins.): S-a zis! Asta ne trebuia nouă? MAMA: Prindeți-l! Prindeți-l! Nu-l lăsați să se lovească! UN RECRUT: Ce zici, doamnă! Dumneata știi de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să plecăm odată de aici... CASIERUL și HAMALUL: Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se dusese tot sângele din obraji și acum avea o față pământie și bolnăvicioasă. Făcui semn cu capul către scări. —Mergem? Sări imediat în picioare. Pe scări, ne întâlnirăm cu Philip Cantley, care cobora, cu Ben după el, amândoi aproape paralizați din cauza șocului și a uimirii. Urmă același tipar pe care-l observasem deja, în condiții de tensiune extremă, bărbații aveau tendința să devină inerți, în timp ce femeile fie devin inuman de practice, fie se prăbușesc cu totul. Evident, Marie făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei cea perfect conturată ar fi părut un pic prea exagerate în ochii unor profesioniști. Primul impuls al lui Hugo, care mă cam călca pe nervi, fu acela de a se repezi s-o ia în brațe pe Violet cea paralizată. În schimb, eu îmi îndreptai privirea către locatarul biroului, ghemuit pe scaunul de la birou într-o poziție care nu putea să însemne decât un singur lucru, mai ales atunci când am zărit mini seringa de pe masa din fața lui. Alte două seringi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de tot de mânuța lui Sophie. Mi-a pus mâna la gură, deci n-am putut să țip. La început nici nu mi-a dat prin cap, din cauza șocului. La urma urmelor eram la o petrecere! O clipă am rămas paralizată. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. După care, am crezut că e o glumă, dar nu mă slăbea deloc. Am început să mă zbat, dar era foarte puternic. După care am simțit... am simțit... Inspiră adânc. Îmi dădeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atomi de stronțiu 90 și de iodină 131 de la exploziile atomice.“ Aerul poluat a ucis patru mii de oameni în timpul cumplitului smog din iarna anului 1952, la Londra, și în acea primă săptămână de decembrie, capitala britanică a rămas practic paralizată, suferind pierderi de peste zece milioane de dolari. Aerul începea să devină unul dintre marii dușmani ai speciei umane și respirându-l, se inhala în același timp monoxid de carbon, dioxid de sulf, acid sulfuric, oxid azotic, dioxid de azot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
năpădiră tot mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ci mai degrabă un loc neștiut și dureros, din centrul existenței mele, mă absorbea În el, iar eu nici măcar nu aveam forța să mă Împotrivesc. Nu eram sigură că făcusem bine că mă urcasem iarăși În acel tren. Stăteam acolo paralizată, fărĂ să mă pot hotărÎ nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă mișc, deși cineva mă rugase să-i fac loc ca să aranjeze mai bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și Încetasem să mai respir și chiar să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ci mai degrabă un loc neștiut și dureros, din centrul existenței mele, mă absorbea în el, iar eu nici măcar nu aveam forța să mă împotrivesc. Nu eram sigură că făcusem bine că mă urcasem iarăși în acel tren. Stăteam acolo paralizată, fără să mă pot hotărî nici măcar să-mi deschid cartea ori să mă mișc, deși cineva mă rugase să-i fac loc ca să aranjeze mai bine bagajul. Nu puteam nici măcar să clipesc și încetasem să mai respir și chiar să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mai toate ușile sunt larg deschise și chiar ferestrele blocurilor (mai ales cele de la parter și de la primul etaj, ca și cum locatarii ar fi sărit, brusc, pe fereastră). niciun cîine nu latră nicăieri, nicio pasăre nu zboară în văzduh. arborii par paralizați, înghețați ca și cum ar fi de sticlă, nicio frunză nu vibrează. Dumnezeule, unde sunt oamenii ? Ce se întîmplă, unde este incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
obligat să vorbesc prea mult). Iar la prima ocazie mă aplec din nou, la adăpostul unei speteze de scaun sau pur și simplu sub una din băncile amfiteatrului și extrag o altă bucată fibroasă de carne din gura mea aproape paralizată din cauza acestor stocuri ilicite... nu știu de ce, dar aproape toate bucățile extrase sunt extrem de fibroase, ca și cum stomacul meu ar fi refuzat această textură și atunci m-ar fi obligat să le stochez în prima cavitate a aparatului de îngurgitare... Cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la cap. Atacul n-a fost G. Călinescu violent, de vreme ce nu și-a pierdut cunoștința. Să vedem mai târziu, dacă poate vorbi, dacă n-are vreo parte paralizată. - Doamne ferește, se-nchină Aglae, mai bine moartea decîtașa ceva! Poate un om paralizat așa să trăiască mult? - Depinde! zise doctorul, cu aceeași strâmbătură deamărăciune. - Ascultă, mă, Vasiliad, îl luă Stănică la o parte pe doctor, fii om cum te știu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nicăieri. - Dacă stai la bloc, mie poți să-mi zici. Că și eu stau la bloc, de la dispecerat n-au avut repartiții decât cu sudorițele și formatorii... Că și Neta, la o adicălea, domiciliază la bloc. Chit că eu, la paralizate și la nevestele clienților, nu m-arunc să mă pici... Dacă-ți zic adevărul, să se facă așa cine o să mă sifoneze lui Bubu?! Bine, atunci îți zic!... Ori voi, ăștia, din Mozambic, n-ați auzit nici de Neta?... Ochiurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dacă n-ai pioletul perfect ascuțit, nu ești Faraon. - Bine. Să ne împăcăm. Să uităm de făraș! Dar, știindu-mă cât sânt de sensibilă la bârfele despre Răposat, nu mai bârfiți... Doar mi-ați fost martore, cât am rămas de paralizată, neînțelegînd nici ce se întîmplă. Când mi-au adus veste că Răposatul s-a făcut fărâme în Munții Bucegi. Luând în stomacul meu fiecare despicătură de stâncă între Brâul lui Răducan și Colții lui Mărgărit... La Crematoriu l-am depus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
face să își amintească unele amănunte iar pe celelalte să le treacă cu vederea. După ce mama lui se interesă de cei mai buni profesori matematicieni din oraș, la începutul anului școlar îl duse la profesorul Cioroiu. Era invalid, avea picioarele paralizate și tot timpul meditației stătea fixat în picioare cu un suport metalic. Avea rezultate foarte bune cu elevii care i-a avut, au intrat toți la facultăți iar când a auzit că a fost elevul lui Vodă nu a ezitat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]