999 matches
-
cu palate enorme, grădini mititele, biserici baroce și străzi cu piatră șlefuită de ani și de ploi. Se opri în fața vitraliilor catedralei și în fața nemaipomenitului filigran de broderii în lemn de la balcoanele Palatului Viceregelui. Privi perechile ce se așezau pe parapetul acoperit cu mușchi al fântânii din Piața Spaniei și cină în aer liber în fața ferestrelor unei vechi căsoaie în care, după cum spunea tradiția, a dormit o dată Bolívar. Se desfătă cu un excelent vin chilian și o carne la grătar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de spus în favoarea sau împotriva monahului Tommaso Campanella? De câte ori l-am întâlnit, a încercat mereu să mă convingă că Dumnezeu nu locuiește în cer, ci pe pământ. Pentru a-l vedea, spunea, e de-ajuns să te-așezi pe un parapet și să te uiți spre munți. Prin urmare, el gândește ca un eretic? Mie mi se pare că e chiar așa. Bietul Scipione mă acuză pe mine, crezând că poate să i se treacă cu vederea propriile delicte, furturi, lovituri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
azur nu se află doar în marea ta. Cetatea o s-o construim, și nu te-am uitat, dar trebuie să ai răbdare... Pe pod, lumea continua să treacă în grabă, câte unul își arunca privirea spre acel bătrân rezemat de parapet. L-au văzut și doi studenți de la Sorbona, care s-au apropiat de el îngrijorați. Maestro, nu te simți bine? Vrei să te însoțim la mânăstire? Locuim chiar pe strada aceea și nu ne costă nimic să mergem până la San
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în privința suferinței, a fost atât de risipitor. Ce rost are să imaginezi dureri noi, când ai avut la îndemână atâtea ? — Bine, dar acum, că le-ați povestit... — Ar fi simplu ca, vorbind, să scapi de necazuri, ca și cum ai arunca poverile peste parapet. Când povestești, singura șansă e să înțelegi ceea ce nu poți schimba. Dacă ești urât și te uiți în oglindă, te face asta mai frumos ? Abia dacă îți dai seama în ce hal arăți. — Așa vreți să numim cartea asta ? Imaginea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ioanide socoti că e necesar să meargă însuși la oraș spre a alege o dată pentru totdeauna unele materiale asupra cărora oamenii nu puteau decide. Când trecu în căruță, i se păru că vede de cealaltă parte a apei, rezemat de parapet, pe Doru împreună cu câțiva oameni, flăcăi după toate aparențele, toți cu cizme. Nu mi-am închipuit ca acest băiat să fie așa de sociabil", gândi el. G. Călinescu În altă zi, fiind duminică, Ioanide fu poftit la masă în vale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
9 octombrie 1877] ["ATACUL S-A ÎNCEPUT VINERI... Atacul s-a început vineri, pe la 12 oare ziua, în contra șanțurilor redutei Bukova. Șanțurile au fost luate la primul asalt și sara s-a dat asalt chiar la redută. Primul rând de parapete al redutei a căzut asemene în mînele românilor; ei însă au dat peste al doilea rând de parapete, de care n-aveau cunoștința. Aici împotrivirea a fost mare și trupele noastre primiră ordin de a se retrage. {EminescuOpIX 435} Retragerea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
șanțurilor redutei Bukova. Șanțurile au fost luate la primul asalt și sara s-a dat asalt chiar la redută. Primul rând de parapete al redutei a căzut asemene în mînele românilor; ei însă au dat peste al doilea rând de parapete, de care n-aveau cunoștința. Aici împotrivirea a fost mare și trupele noastre primiră ordin de a se retrage. {EminescuOpIX 435} Retragerea s-a îndeplinit în cea mai bună ordine. Pierderile ce avem sînt: morți 50, răniți 200, între cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
intimiste” rămase de la marchizul de Sade probează caracterul carceral 10 al genului: scris În Închisoare, jurnalul amplifică starea de detenție, loc al obsesiei, al bolii și al dorinței. Tot acum, Restif de la Bretonne, un maniac al aniversărilor (Înscrise, inițial, pe parapetul insulei St. Louis, dar șterse de către dușmanii săi), subliniază importanța datei. Jurnalul intim va trebui să-și respecte parametrii. El e zona de intersecție dintre persoană și timp. O ființă care se mărturisește la un moment dat, Într-un timp
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
existență umană. O existență răscumpărată, la rândul ei, prin supunerea oarbă la presiunea acestuia, prin asumarea deliberată a unei fatalități. Discontinuitatea jurnalului intim provine și din obsesia sau absența obsesiei elaborării. Între listele de comisioane ale lui Baudelaire, inscripțiile de pe parapetele insulei Saint-Louis, ale lui Restif de la Bretonne și, poate, casetele Înregistrate ale viitorului și pagina savant compusă a unui Gide sau Claude Mauriac aproape că nu există nici o Înrudire. Și totuși, factorii unificatori - timpul și persoana, dublați de semnificația subiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce pe redută până sus, la parapetele de unde trăgeau dușmanii. Așa, ostașii au străbătut, în pas alergător, o distanță de mai bine de un kilometru. Mai aveau puțin până la redute. Deodată, s-a ivit în cale o râpă alunecoasă, cu mărăciniș aspru și cumplit de țepos. Aici
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
căpitanul Valter Mărăcineanu. Băieți, după mine!... Asalt... Înainte... Dintr-un zvâcnet au ajuns sub redute. Unii au aruncat funii. Alții au pus scări și-au urcat pe redute. Luând drapelul din mâinile portdrapelului, Mărăcineanu a urcat primul scara, sus, pe parapet. Soldații l-au urmai, cu avânt. Din întăriturile lor, otomanii, cuprinși de spaimă și de mânie, trăgeau glonț după glonț. Căpitanul Mărăcineanu a înfipt drapelul în redută: -Ural Ura! Drept în secunda aceea,un glonț i-a străpuns pieptul. Ofițerul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
Au rămas șinele suspendate încât nu mai poate trece nimic. Șoseaua este cam la vreun kilometru, pe la marginea satului vecin, dar de aici și până acolo este peste tot numai o apă, este inundat șesul de nu se vede decât parapetul podului. „Omul trebuie să aibă sufletul curat ca la facerea lumii, un fond în care să se reflecte realitatea în toată măreția sau decăderea ei”. Omul cel ciudat de pe scaun se trezise din nou vorbind, tocmai acum când toți uitaseră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
operează cu o serie de artificii proprii, devenite instrumente ale iluziei. Astfel, pentru personajul Scoțienei, e utilizat un proiector a cărui lumină verde „îi dă acesteia înfățișarea unui spectru”; sub aceeași lumină spectrală, femeia se plimbă încoace și încolo pe parapet, simulând o nălucă, iar pașii îi sunt însoțiți de zornăitul unor lanțuri. Trucuri teatrale, de scamator. Nou-veniții nu se sperie de ele; dimpotrivă, se amuză. Dovadă, spune Cotrone, că sunt de-ai noștri. Așadar, cei ce aparțin cu adevărat teritoriilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
să fugă. Vrînd să pășească în ținutul ademenitor al lumii aievea, Popeștii vor fi înghițiți de un sorb perfid, acela al tragicei iluzii. Victime ale unei halucinații care nu face decît să îți schimbe semnul, ei se aruncă de pe un parapet într-o apă... care nu există. Un salt în himeră, adică în neant, pecetluind niște sărmane vieți care, pierzîndu-și înțelesurile, și-au prăpădit și rostul. Florin Faifer Drama de a nu fi Mi-amintesc de o frumoasă vorbă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pe dracu'. Ce folos dacă te duci la un șpriț dar gîndul ți-e tot la treburi! Te-mbeți mai mult de griji decît de vin. (se ridică, se plimbă pe podeț, se oprește și se reazemă cu brațele de parapet) Ce frumos și ce liniștitor curge apa. (Mina nu se scoală. Ilie vine și-o ia și-o duce pe podeț) Uite ce frumoasă e! Mina: (lăsîndu-se de aici încolo în voia lui) Bine. Ilie: Cum bine. Eu ți-am
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Să ne vadă și ei! Mina: Bine, dar ce-or să spună!... Ilie: N-are nici o importanță... Mina, să nu pierdem ocazia! Uită-te la apa asta minunată... cristalină... răcoroasă... blîndă... Vino! Hai că te ajut eu! (o ridică pe parapet, sînt amîndoi în picioare) Dacă n-o gustăm acum, n-o mai gustăm niciodată. Mina: Dar ce-or să creadă ei... Ilie: Renunță la ei... renunță de dragul acestei ape... (Mina acceptă) E ultima ta renunțare, Mina. (se aruncă de pe parapet
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
parapet, sînt amîndoi în picioare) Dacă n-o gustăm acum, n-o mai gustăm niciodată. Mina: Dar ce-or să creadă ei... Ilie: Renunță la ei... renunță de dragul acestei ape... (Mina acceptă) E ultima ta renunțare, Mina. (se aruncă de pe parapet; intră Vera și Ștefan; se uită peste parapet, se întorc înmărmuriți spre centrul scenei) Ștefan: E înfiorător! Vera: Groaznic! Cum nu și-au dat seama că nu e nici un strop de apă! Regulamentul de bloc Iași, februarie -10 martie 1985
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
gustăm acum, n-o mai gustăm niciodată. Mina: Dar ce-or să creadă ei... Ilie: Renunță la ei... renunță de dragul acestei ape... (Mina acceptă) E ultima ta renunțare, Mina. (se aruncă de pe parapet; intră Vera și Ștefan; se uită peste parapet, se întorc înmărmuriți spre centrul scenei) Ștefan: E înfiorător! Vera: Groaznic! Cum nu și-au dat seama că nu e nici un strop de apă! Regulamentul de bloc Iași, februarie -10 martie 1985 Radu Beligan: Costică, piesa asta nu-i scrisă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vint ainsi, après d'habiles transitions, à conseiller un séjour là-bas, au pays du soleil, comme îl le disait" [Zola, Une page d'amour, p.319]. 256 "En arrivant au chemin des Fous, vertigineux sentier de granit qui circule sans parapet presque au faîte de la dernière tour" [Maupassant, Notre cœur, p.129]. "Nana, brusquement, dispărut; un nouveau plongeon, une fugue, une envolée dans des pays baroques. (...) elle devait être pârtie la veille pour Le Căire (...) caprice d'une femme trop riche
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
RESPECTIVĂ. CINE MAI CUNOAȘTE DATA ATACULUI? ÎNTREBĂ EL. ÎN ACEST MOMENT, DOAR SLATER, TU, EU ȘI, BINEÎNȚELES, EXCELENȚA SA ȘTIM. FOLOSEȘTE TACTICA OBIȘNUITĂ DE DEZORGANIZARE. SUCCES. SE ÎNDEPĂRTĂ RAPID. GOLIT DE ORICE SENTIMENT, MARIN PĂRĂSI SALA DE CONSILIU. 2 STĂTEA LÂNGĂ PARAPETUL CLĂDIRII CENTRALE A CONDUCĂTORILOR DE GRUP ȘI AȘTEPTA SĂ-I FIE ADUS AVIONUL. AERUL ERA PROASPĂT ȘI RĂCOROS; ZIUA PROMITEA SĂ FIE ÎNCÂNTĂTOARE. REMARCĂ FAPTUL, DAR ÎL ALUNGĂ CURÂND DIN MINTE. AVEA O SENZAȚIE DE GOL ÎN STOMAC. SE ÎNTREBA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lor o turmă de cămile nemișcate, minuscule la acea depărtare, scriau pe pământul cenușiu semnele întunecate ale unui alfabet straniu, al cărui înțeles ascuns trebuia descifrat. Deasupra deșertului tăcerea era nemărginită ca și văzduhul. Janine, sprijinită cu tot trupul de parapet, nu rostea nici un cuvânt, neputându-și smulge privirea de la golul ce se căsca în față. Alături de ea, Marcel nu-și găsea astâmpăr. Îi era frig, voia să coboare. "Ce era de văzut aici?" Dar ea nu-și putea dezlipi privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în aceeași clipă. Din nou începu să alerge spre fort. Când ajunse la jumătatea scării simți atât de ascuțit arsura aerului în plămâni, încât vru să se oprească. Cu o ultimă sforțare ajunse, nu se știe cum, pe terasă, lângă parapetul care-i apăsa acum pântecele. Răsufla greu și pe ochi i se pusese parcă o ceață. Fuga nu izbutise s-o încălzească, tremura din toate încheieturile. Dar nu trecu mult și aerul rece pe care-l sorbea gâfâind începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care mor. Se oprea, după atâția ani în care alergase nebunește, fără țintă, izgonită de teamă. I se părea că și-a găsit rădăcinile, seva urca din nou în trupul ei, care nu mai tremura. Lipită cu tot pântecele de parapet, întinsă către cerul rotitor, aștepta ca în inima ei tulburată să coboare pacea și să se facă tăcere. Ultimele stele ale constelațiilor căzură în ciorchini, mai jos, pe cerul deșertului, și încremeniră. Atunci, lină și chinuitoare, apa nopții începu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și toți pomii pe care putea să-i adăpostească pământul Atlantidei, îngrijite zi și noapte de zeci de grădinari. La vreo sută de pași de podiș, Auta descălecă. De aici încolo drumul era făcut din trepte șlefuite de granit, între parapete de marmură trandafirie. Sclavul merse acum singur. Sandalele lui loviră cu sunet plăcut uriașele lespezi. Le privea, cu toate că de atâtea ori le mai văzuse. Un zid de marmură neagră înconjura curtea palatului. Muchea zidului, sus, era îmbrăcată în plăci de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care ține lumea. Sunt, într-adevăr, față de încrâncenarea care le determină și de care se desprinde, clipe în care omul pătimitor se privește pe sine dintr-o zonă supraordonată pătimirii. În al treilea cânt, bătrânii sfetnici ai Troiei stau pe parapetul din înaltul zidurilor și privesc spre câmpie, 58 unde, alături de armata lor, se află, desfășurată, armata dușmană, cea care, de zece ani, prefăcuse în suferință vechea și tihnita fericire a cetății lor. Era puțin după ce Paris propusese ca soarta războiului
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]