880 matches
-
gînd să mai zaci mult În pat? m-a-ntrebat. Cu toate transporturile astea pe cale să sosească? - De ce nu? am zis iritat. Aicea nu-i vreo afurisită de fermă... Ce transporturi? - M pură, ca lumea, a zis el. Și apoi, cu pantofi, pardesiu și toate pe el, s-a băgat direct În pat, lîngă mine. - Ce-i cu tine? am Întrebat. Te-ai țicnit? Și, uitîndu-mă În ochii lui strălucitori și goi, am văzut că așa era. L-am dus Înapoi la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și unu, stii, nu-i totuna cu optsprezece. Sprâncenele sale fine s-au ridicat a mirare. P)rul lui alb se desface În p)rți, rev)rsându-se bogat pe spate. Cu respirația un pic ț)iat), conținu) s) urce cu pardesiul lui larg, frumos, cu guler de catifea. Se Îmbrac) admirabil. Are un costum elegant. Cravată trebuie s) fie marca Hermès. A Îmb)trânit mult de când ne-am v)zut ultima oar), acum zece ani. M-a surprins felul În care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
direct sentimentele. Pe vreme frumoas), Kollek cutreier) orașul, așa cum se obișnuiește În Israel, cu c)masă descheiat) la gât. În decembrie Îl poți vedea cu o c)ciul) de blan), cu fular la gât, Încheiat la hain), dar niciodat) cu pardesiu, pentru c) se mișc) repede și așa ceva l-ar stânjeni. Dou) doamne mai În vârst) mi-au povestit cum le „rechiziționase” un taxi. Tocmai Îi ceruser) șoferului s) le duc) În Orașul Vechi, când un b)rbat solid a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sa vizită pentru a vedea acest monument În paragină al comunismului sovietic. Stăteam lângă el, Însoțit de un grup mic de reporteri. „Era o zi mohorâtă“, și-a amintit Baker În memoriile sale, The Politics of Diplomacy, „și, Îmbrăcat În pardesiul meu, mă simțeam ca un personaj din romanele lui John le Carré. Dar, În timp ce mă uitam atent printr-o crăpătură a zidului șpe lângă Reichstagț și am văzut mizeria cruntă În care se găsea Berlinul de Est, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fragilitatea tuturor lucrurilor și lipsa spiritului de continuitate ne deosebește. Cel mai însemnat băcan al timpului era Staicovici. Negustor de vremea veche, ponderat, cinstit, conștiincios, serios, figură impunătoare, parcă-l văd încă în ușa prăvăliei de pe Calea Victoriei, într-un lung pardesiu cenușiu, cu ochelarii pe nas, privind de sus. Era prototipul negustorului din vremea aceea, a marelui negustor cu greutate care însemna mult. Staicovici, dacă n-a lăsat în urma lui băcănia, a lăsat fabrica de conserve și pe fiii săi în
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cum mă scol încep să vociferez! Nu-mi mai amintesc ce am spus, dar știu că am perorat în contra guvernului, a bandelor și a asasinilor. Omul a încercat să mă liniștească cu vorbe blânde, apoi, fiindcă sângele îmi curgea pe pardesiul meu gris-fer, m-a dus într-o cârciumă din str. Căldărari. Acolo o femeie mi-a spălat rana, a căreia urmă o am și astăzi, și mi-a presă rat făină în creștet. Apoi am ieșit bandajat cu batista pe sub
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cursul psihoterapiilor, subiect pentru abordarea căruia Vaillant (1993) propune o serie de direcții interesante. Cum trebuie procedat în cazul unei persoane care utilizează mecanisme de apărare neadaptate? În fața acestei probleme, Vaillant începe prin a evoca parabola cu vântul, soarele și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanisme de apărare neadaptate? În fața acestei probleme, Vaillant începe prin a evoca parabola cu vântul, soarele și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și pardesiul. Se spune că vântul și soarele se tot certau, fiecare spunând că el este mai puternic, când, deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deodată, văzură un bărbat în pardesiu. Ei se lăudară atunci că vor izbuti să-l facă pe bărbat să-și scoată pardesiul. Vântul făcu prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi, își scoase pardesiul și-l puse deoparte. Pentru a reveni la chestiunea de la care am pornit, morala acestei parabole
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
prima încercare, dar, cu cât sufla mai puternic, cu atât bărbatul se înfășura mai tare în pardesiu. Atunci când vântul se dădu bătut, soarele se ivi din spatele unui nor și începu săstrălucească, încălzind spinarea omului, care, cât ai clipi, își scoase pardesiul și-l puse deoparte. Pentru a reveni la chestiunea de la care am pornit, morala acestei parabole este că modalitatea cea mai bună de a înlătura apărările este de a inspira încredere utilizatorului pentru a le putea aborda astfel în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai pură și mai înghețată spaimă. E Elinor. Șaptesprezece Gata. S-a zis cu mine. Trebuia să fi rămas acolo, la Tiffany. — Rebecca, trebuie să vorbesc ceva cu tine, spune Elinor pe un ton glacial. Acum. E îmbrăcată cu un pardesiu lung negru și are ochelari de soare negri uriași. Arată exact ca un ofițer al Gestapoului. O, Doamne, probabil a aflat totul. Precis. A vorbit cu Robyn. Și cu Alicia. Și a venit aici ca să mă târască în fața comandantului nazist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în seara aceea. Dimineața primi ziarele cu ultimele știri: dizolvarea Frontului Renașterii Naționale și înființarea, în perspectivă, a unui nou organism politic. Tot comentând cu ofițerii evenimentele, se deschide ușa și intră Comandantul, într-un costum aproape elegant, cu un pardesiu deschis de vară, o imagine departe, foarte departe de teroristul descris în presa dușmană. Ne pregăteam de plecare, când apare și Generalul Bengliu, care a ținut să ne spună, într un fel de discurs de dezvinovățire, de cele întâmplate, că
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
aflu mai târziu că este din Bacău, la un moment dat a telefonat cuiva pentru a spune că va fi acolo în jurul orei 22, „merge repede, nu se așteaptă mult”. Poartă o barbă rară, neagră, este îmbrăcat sărăcuț, cu un pardesiu lung, cu stofa rară, se simte că este ușor tulburat. La un moment dat intră în cercul format de noi, întrerupe brusc discuția cu un gest al mâinii drepte, așa cum ai tăia o sfoară, și le spune repezit celor două
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Oamenii aceștia sînt cu toată mintea axată pe problema care îi preocupă, care îi obsedează. Un amic, profesor, după o reuniune cu savanți, ne invită acasă. Acolo nu găsește cheile de la ușă. După cercetări, se constată că a luat alt pardesiu din garderoba organizată cu ocazia simpozionului. Un alt cunoscut, tot savant, găsește niște chei în tramvai. Doamna taxatoare, vi le las, poate, săracul, le va căuta și să i le dați... Ajuns acasă, nu găsește cheile de la ușă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă mai duc și io la cârciumă, mai beau o zeamă pe-acolo. Îmi place zeama, cui dracu’ nu-i place? Arată-mi unu’! Și unu’ bolnav! Fac ăia la cârciumă poante d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prilej să i-o tragă. I se pusese pata pe tata, pe profesorul de matematică Vodă. Îl enerva că e înalt, chipeș, cu pielea obrazului albă și ochii verzi, pe când el, Fanache, era îndesat și oacheș. Îl enerva că purta pardesie de gabardină bej și pălărie, e drept, cam tocite, dar curate, și din ce materiale, pe când el nu umblase îmbrăcat toată viața decât cu pufoaică și cu șapcă, iar de când ajunsese cine ajunsese, se împopoțona cu haină de piele neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spălă, se rase și se îmbrăcă. Își aminti zâmbind cum odată, cu mai mult de un an în urmă, sărise din pat ca un nebun și înșfăcase receptorul - ca să-și dea seama că de fapt nu sunase nimeni. Își puse pardesiul și zăbovi un moment pentru a se cerceta atent în oglinda din hol. Era o oglindă ștearsă iar imaginea pe care o văzu era neclară. Cu toate acestea, izbutea să reflecte imaginea unui bărbat tânăr, cam până în patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
se cerceta atent în oglinda din hol. Era o oglindă ștearsă iar imaginea pe care o văzu era neclară. Cu toate acestea, izbutea să reflecte imaginea unui bărbat tânăr, cam până în patruzeci de ani, zvelt, cu o pălărie gri și pardesiu. Satisfăcut, își îndreptă privirea într-o parte în așa fel încât, pentru moment, holul mare intră în raza lui vizuală. Ca întotdeauna, pustietatea din jur îl șocă întrucâtva. Totuși, ceea ce îl neliniștea cel mai mult era că își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde mă ducea să-mi cumpăr un pardesiu. În euforia grăbită a plecării din București, Îmi Închipuisem, ca toți cei ce visează la utopia americană, că la New York asfaltul e turnat din aur și că e veșnic soare, În consecință nu mă gândisem să-mi iau paltonul. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
așa ceva nu au... Pregătirea "garderobei" mi-a luat mai mult timp, întrucât la capitolul ăsta eram cam "descoperit", fiind fericitul proprietar doar a două costume, un sacou și un pantalon, 8 cămăși albe, câteva cravate, trei perechi de pantofi, un pardesiu și un palton. Beneficiasem, ca june diplomat trimis la post, de o "primă de echipare" de la minister, care s-a topit pe te miri ce și gândeam că-mi voi completa "ținuta" la nemți, cu lucruri mai ca lumea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de tare ca etajul doi. Acolo, la aparta mentul doisprezece, imediat pe stînga după ce urcai scara, stătea o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o fată cu vreun an mai mică decît mine care era nebună. Tatăl nebunei, un om tăcut, era îmbrăcat tot timpul cu un pardesiu larg și negru pe care îl purta descheiat. Mergea cu pași mari, iar curentul îi umfla pardesiul, făcîn du-i-l să semene cu o mantie. Tatăl ne bu nei purta galoși de cauciuc și scuipa deseori pe stradă. Mama nebunei nu prea ieșea din casă. Auzisem de la maică-mea că fata lor făcea niște injecții speciale
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
plu, cînd venea omul de la asigurări. Omul de la asigurări era un individ care intra în clasă și începea să vorbească. Băga capul pe ușă cînd nici nu te așteptai, apoi intra cu totul, cu servieta la subsuoară și cu un pardesiu larg. Avea și un basc cu un țum buruc foarte mare. Altfel, era simpatic și spunea povești drăguțe : „Vă pleacă părinții la servici și voi rămîneți singuri acasă. Vă jucați, vă mai uitați la televizor, vă faceți temele, dar frățiorul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie pe care o purta la Veneția, îi aranjez cordonul pardesiului micuț, ca s-o trimit în Cișmigiu. III 12 ianuarie [1951], vineri Îmi pare foarte rău că te-ai „închis în carapacea ta“ de sărbători. De ce, pescărușule? Mă crezi în stare de o asemenea pretenție stupidă, crezi că eu, bătrână
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]