1,373 matches
-
este în strânsă relație cu porțiunea cervicală a uterului și vaginului. Ramurile sale eferente pătrund în pereții musculomembranoși ai acestor organe, distribuindu-se musculaturii și vaselor, inclusiv vaselor țesutului cavernos al clitorisului. I.2.1.26. Plexurile viscerale intramurale sau parietale Sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul vaselor intraviscerale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de conglomerate neuronale microscopice, fie de reticul sau butoni terminali în jurul vaselor intraviscerale și celulelor efectoare (parenchimatoase, secretorii, contractile etc.). La nivelul vaselor de calibru mic și mijlociu, filetele simpatico-parasimpatice formează două plexuri parietale: unul superficial, situat în adventicea vasului, cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru musculatura netedă vasculară. La nivelul capilarelor, predomină filetele postganglionare simpatice cu distribuție diferită în cele două
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și vezica urinară, pancreas, glande salivare și chiar pereții vasculari. Plexul uterovaginal, de exemplu, reprezintă calea de distribuție la organele genitale feminine a filetelor parasimpatice sacrate (n. pelvin) și simpatice provenite din plexul hipogastric. Dintre formațiunile ganglionare ale acestui plex parietal, mai important este ganglionul de la nivelul cervixului uterin. La rândul său, plexul vezicii urinare, cu sediu submucos și muscular, este bogat în ganglioni neurali, mai ales în regiunea trigonului vezical. Pe de altă parte, vezicula și căile biliare sunt prevăzute
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
anal formate din trei tipuri de neuroni descendenți. Din punct de vedere neurochimic interneuronii enterici sunt ACh-ergici și, după cotransmițător, se deosebesc în calretininergici (neuroni ascendenți), NO-ergici, 5-HT-ergici și SOM- ergici (neuroni descendenți). Primele trei tipuri sunt implicați în motilitatea parietală reflexă, iar interneuronii ACh/SOM-ergici în complexele mioelectrice migratorii. Toți interneuronii descendenți trimit colaterale în plexul submucos, iar cei ACh / 5-HT-ergici sunt implicați în reflexele secretomotorii. În plexul submucos interneuronii sunt puțin numeroși, majoritar VIP-ergici dar și NO-ergici iar axonii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două clase de neuroni intestinofugali: IFAN cu conexiuni periferice ai căror axoni iau calea nervilor simpatici periarteriali și fac sinapsă cu neuronii postganglionari simpatici din plexurile prevertebrale. Aceștia au valoare de neuroni aferenți primari care sunt stimulați atât de distensia parietală (cei ai plexului mienteric), cât și de chimismul intestinal (cei ai plexului submucos) și formează brațul aferent al reflexelor entero-enterice vasoconstrictoare și inhibitoare ale secreției. Studii recente au demonstrat că unii neuroni IFAN primesc aferențe de la enteroneuronii senzitivi intrinseci și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
2500 enteroneuroni dintre care 650 IPAN iar în plexul submucos 1100 enteroneuroni dintre care 100 IPAN. Funcțional se clasifică în IPAN stimulați de chimismul luminal care se găsesc numai în plexul submucos și IPAN, care răspund la distensia și deformarea parietală localizați în ambele plexuri. Există și IPAN polimodali care răspund atât la stimuli chimici, cât și mecanici și în plus au și rol nociceptor participând la declanșarea unor reflexe entero-enterice exagerate (diaree) în prezența endoluminală a unor bacterii patogene sau
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în 1899 constituie componenta cea mai numeroasă a SNE, numărul estimat al celulelor enterogliale fiind de 4 ori mai mare decât cel al neuronilor (50). Ele se găsesc atât în ganglioni, cât și în cordoanele nervoase interganglionare ale tuturor plexurilor parietale digestive și sunt dispuse atât perisomatic, în jurul corpurilor neuronale, cât și periaxonal, contribuind decisiv la compactarea structurilor ganglionare. Relația glie-neuron în sistemul nervos enteric este surprinzătoare și neconvențională deoarece CEG nu izolează complet corpurile neuronale lăsând, în special la periferia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
rapid GABA din mediul extracelular. Imunoreactivitatea pentru L-arginină - precursorul oxidului nitric - este un argument pentru implicarea CEG în neurotransmisia nitrinergică (31). I.2.2.14. Organizarea sinaptică a SNE Enteroneuronii sunt organizați în microcircuite locale care asigură independența motilității parietale, secretorie și vasomotorie a teritoriului digestiv toraco-abdominal. Motilitatea gastrointestinală include mișcările de propulsie, de amestecare și complexele migratorii ale intestinului subțire și, în esență, constă din contracții și relaxări succesive în sens oro-anal a musculaturii tubului digestiv. Aparent simplă, această
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simplă, această activitate implică un aparat neuromotor complex, capabil să reacționeze prompt și adecvat la necesități funcționale locale extrem de variabile, în permanentă schimbare (9, 31, 36). Acesta este format din enteroneuroni aferenți și motori, interneuroni și CIC organizați în microcircuite parietale cu o sinaptologie complicată, încă incomplet elucidată (fig. 20). Microcircuitul mișcării peristaltice, de tip arc reflex, aparține predominant plexului mienteric și brațul său aferent este reprezentat de neuronii IPAN mienterici, dar și ai plexului submucos. Axonii lor periferici se ramifică
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prezintă aspectul striat, caracteristic mușchiului scheletic. În organism, mușchiul neted este localizat vascular sau non-vascular; în peretele viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-bronșic, uretero-vezical, tubar-uterin) sau în structurile globului ocular (iris, mușchi ciliar). Funcția contractilă a miocitelor netede din structuri de tip parietal este de a controla tensiunea mecanică parietală și volumul cavitar, cu implicații fiziologice diverse legate de localizările menționate, cum ar fi reglarea presiunii arteriale și a debitului sanguin local, amestecarea și propulsia conținutului digestiv, ce sunt descrise la capitolele respective
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organism, mușchiul neted este localizat vascular sau non-vascular; în peretele viscerelor cavitare (gastro-intestinal, traheo-bronșic, uretero-vezical, tubar-uterin) sau în structurile globului ocular (iris, mușchi ciliar). Funcția contractilă a miocitelor netede din structuri de tip parietal este de a controla tensiunea mecanică parietală și volumul cavitar, cu implicații fiziologice diverse legate de localizările menționate, cum ar fi reglarea presiunii arteriale și a debitului sanguin local, amestecarea și propulsia conținutului digestiv, ce sunt descrise la capitolele respective. Activitatea contractilă a mușchiului neted nu este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periarteriale, ce poartă numele vaselor pe care le însoțesc (plexurile: carotidian, tiroidian, esofagian etc.), iar din cea de a doua - plexurile prevertebrale propriu-zise, situate la originea marilor vase toraco-abdominale (plexurile: cardiac, pulmonar, solar, mezenteric, hipogastric etc.). Plexurile viscerale intramurale sau parietale sunt continuarea plexurilor prevertebrale la nivelul diverselor organe și viscere. Ca și acestea, ele conțin elemente nervoase atât simpatice, cât și parasimpatice, dispuse fie sub formă de rețea perivasculară intraviscerală, fie de butoni terminali la nivelul celulelor efectoare (contractile, secretoare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aparțin unor compartimente diferite, cele două circuite sanguine stabilesc între ele comunicări prin anastomoze de diferite tipuri. II.3.2.1. Vascularizația nutritivă Vasele bronșice asigură vascularizația bronhiilor și a vaselor mari pulmonare, a septurilor fibroase, a pleurei viscerale și parietale mediastinale. Ramurile arteriale sunt satelite bronhiilor și merg până la bronhiolele terminale, dar nu ajung până la zona alveolizată. Rețeaua capilară care se formează din arteriolele bronșice se continuă cu două plexuri venoase - submucos și peribronșic. Cele două plexuri realizează, prin comunicările
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
b) fibrele simpatice, ce ies din măduvă prin rădăcinile anterioare ale segmentelor D1-D6, urmează calea simpatică a ramurilor comunicante albe și ajung în lanțul ganglionar simpatic, făcând sinapsa în ganglionul cervical superior, de unde pătrund în glandă odată cu ramificațiile arterelor; • glandele parietale (din obraji, buze, bolta palatină, peretele faringian) primesc inervația secretoare de la nervul glosofaringian. Pe plan funcțional, cele două sisteme de inervație (colinergic și adrenergic) se completează. Astfel, excitarea corzii timpanului dă un răspuns salivar prompt, cu o salivă abundentă, fluidă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu putere peptică mare. Excitarea splanhnicului provoacă efecte inverse, inhibitorii, exceptând secreția de mucus a glandelor pilorice, care este stimulată. Denervarea stomacului nu suprimă complet secreția gastrică, relevând rolul pe care îl joacă, ca și în cazul motilității, plexurile ganglionare parietale. Sucul gastric este secretat aproape continuu, în cantitate redusă, și în fazele interdigestive, dar secreția crește la maximum în cursul digestiei. Procesul se desfășoară în trei faze: cefalică, gastrică și intestinală (fig. 111). . Faza cefalică, punând în joc mecanisme nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se găsesc în mucoasă. Reflexul mienteric peristaltic este asigurat pe o cale nervoasă continuă pentru fibrele longitudinale și una discontinuă, întreruptă de sinapsă, pentru fibrele circulare. Activitatea în totalitate a plexurilor intramurale este în final unitară, ele integrând aferentele senzitive parietale de la nivelul plexului submucos Meissner cu neuronii eferenți ai plexului mucos Auerbach. Stimularea motricității intestinale în absența inervației extrinseci este determinată mecanic (distensie, atingerea mucoasei) și chimic (soluții hipotone, hipertone și acide). Activitatea neuro-musculară intrinsecă a intestinului subțire, care are
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cardiacă. În general, inflamația endocardului se traduce prin apariția pe suprafața sa a unor mici excrescente, numite veruci, care, prin progresul bolii, pot deveni mai mari și mai neregulate, rezultând vegetații, care interesează cu predilecție endocardul valvular, uneori și cel parietal cu posibilă evoluție spre ulcerații sau perforații. Cicatrizarea acestor leziuni poate produce de multe ori importante deformări ale valvulelor urmate de tulburare funcționale grave. În funcție de izolarea sau nu a agenților patogeni, de la nivelul leziunilor endocardice, endocarditele se clasifică în neinfecțioase
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
preprocedurală, intra- și post-procedurală trebuie obligatoriu să respecte anumite norme specifice ca mod de intervenție și timpul de aplicare. Endocardita infecțioasă (EI) este determinată de proliferarea microorganismelor (bacterii, fungi, chlamidii sau rickettsii) pe endoteliul cardiac (endocard). Endoteliul valvular (spre deosebire de cel parietal sau aparatul subvalvular) reprezentă cea mai frecventă localizare a infecției în aparatul cardiovascular. Această proliferare de la nivel endocardic determină apariția vegetației (masă de dimensiuni variabile), formată din: trombocite, fibrină, microcolonii de germeni și celule inflamatoare (puține). Endocardita infecțoasă poate apărea
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
vestibulară, linguală, care însoțesc de cele mai multe ori unele boli interne. Stomatitele de însoțire din stenoza mitrală prezintă variate forme clinice, printre care notăm: a) stomatita pseudomembranoasă cu exudat fibrinos; b) stomatita ulcero-necrozantă. 4. Endocarditele Endocardita este inflamația endocardului valvular și parietal de cauză infecțioasă. Periodontita și procedurile dentare pot fi factori potențiali în bacteremia tranzitorie (Herzberg MC, 1996; Daly CG, 2001). Quirynen M. (2000) considera ca masticația blândă poate elibera endotoxine bacteriene în sânge la pacienții cu periodontită. În plus, microorganismele
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
catedrală și să deseneze clădirile din fața lor. Desenul arată neglijarea tuturor clădirilor din partea stângă. Rugați să se așeze cu fața spre catedrală, au desenat toate clădirile neglijate în primul desen. Cei doi bolnavi prezentau leziuni ale zonei asociative a lobului parietal drept. În figurile de mai jos, în partea stângă, sunt schițate zonele asociative lezate în agnozia "spațială" sau neglect: lobul parietal inferior drept (IPL), joncțiunea temporo-parietală (TPJ), girusul frontal mijlociu (MFG) și girusul frontal inferior (IFG) care apare in figurile
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
catedrală, au desenat toate clădirile neglijate în primul desen. Cei doi bolnavi prezentau leziuni ale zonei asociative a lobului parietal drept. În figurile de mai jos, în partea stângă, sunt schițate zonele asociative lezate în agnozia "spațială" sau neglect: lobul parietal inferior drept (IPL), joncțiunea temporo-parietală (TPJ), girusul frontal mijlociu (MFG) și girusul frontal inferior (IFG) care apare in figurile anterioare sub denumirea de basal frontal lobe (BFL). În partea dreaptă este prezentată zona girusului angular, zona asociativă implicată în toate
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Domul din Milano". Leziunile zonelor asociative ale tuturor analizatorilor primari sunt zone responsabile de abolirea cunoașterii conștiente a spațiului sau a orientării spațiale și, după cum vom vedea în continuare, cu implicații comportamentale și de personalitate. Este evidentă legătura dintre leziunile parietale ale emisferei drepte și agnoziile spațiale, ceea ce dovedește implicarea majoră pe care o are în procesele cerebrale de orientare spațială, emisfera dreaptă. Aceasta întărește convingerea că "dreptacii" (indivizi cu o emisferă stângă dominantă în care sunt concentrate ariile de sinteză
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
dominantă în care sunt concentrate ariile de sinteză ale limbajului și gândirii abstracte) au în emisfera dreaptă zona asociativă a orientării spațiale, cu un rol important în muzica instrumentală, pictură, sculptură, desen. Leziuni hemoragice ale zonei asociative angulare a lobului parietal drept într-un caz de agnozie spațială stângă (neglect stâng) Sindromul Josef Gerstmann este o agnozie spațială bilaterală care se manifestă prin agnozia degetelor (inabilitatea distingerii degetelor mâinilor), dezorientare dreapta-stânga, disgrafie și discalculie. Se datorează leziunii ariilor associative din lobul
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
drept într-un caz de agnozie spațială stângă (neglect stâng) Sindromul Josef Gerstmann este o agnozie spațială bilaterală care se manifestă prin agnozia degetelor (inabilitatea distingerii degetelor mâinilor), dezorientare dreapta-stânga, disgrafie și discalculie. Se datorează leziunii ariilor associative din lobul parietal inferior al emisferei dominante, adică girusurile angular și supramarginal, intersecții asociative esențiale ale orientării spațiale corporale. B.A., de 49 de ani, în urma unei febre de 40 de grade care a durat o săptămână, a fost diagnosticat în urma electroencefalografiei, a
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Conscious and unconscious perception: Experiments on visual masking and word recognition", în Cognitive Psychology, 15, 1983, pp. 197-237. Marcus, Solomon, Răni deschise, Editura Spandugino, București, 2010, p. 524. Mattingley, J.B., Davis, G., Driver, J., "Preattentive filling-in of visual surfaces in parietal extinction", în Science 275(5300), 1997, pp. 671-674 McCarley R.W., "Sleep, dreams and states of consciousness. In: Conn PM", în Neuroscience in Medicine, 3rd edition, Human/Springer, New York, 2008, pp. 723-746. McCarthy R.A., Warrington E.K., "Visual associative agnosia: A
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]